1,317 matches
-
ca niște vâsle clasice. Zach a sărit afară din barcă. Nu le sesizase scepticismul sau poate că, din contră, se simțea provocat tocmai din cauza lui. S-a lăudat cu tehnica lui de ștemuire și a răspuns la toate întrebările lor neîncrezătoare. Da, știa ce făcea. Salmonul era un râu de gabară - curs scăzut, pe înclinație medie. Cu acumulări de apă rare sau deloc și căderi abrupte. Nu, nu era nebun; navigase pe Salmon toată viața lui: cu instructor și apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ca și când niciodată până atunci lemnul n-ar mai fi plutit pe apă. Ce-i chestia asta ? a întrebat bărbatul care făcuse comparația cu sicriul. O gabară, l-a lămurit Zach. Prima ambarcațiune cu care s-a coborât pe râul ăsta. Neîncrezători, vânătorii s-au uitat iar la barcă, ascunzându-se parcă și mai adânc în puloverele și vestele izolante de pe ei. La primul bolovan de care-o să vă loviți, vă rupeți în două. Zach a zâmbit. Lasă-i să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fiorul din mine a luat proporții duble. Eu Încercam să resping posibilitatea că ea ar ști ceva și cu toate acestea, oare nu prevăzusem dinainte și această variantă? De fapt, ea n-a fost o victimă inocentă tot timpul. Eram neîncrezător și necioplit. Și de ce nu, mă rog ? mi-am zis apoi. Nu mă putea scoate nimeni de-aici acum. Cartea cîștigătoare, cea cu bețele de culori diferite, era a mea și, În plus, adversarul meu nu era decît un șantajist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fusese aprins becul roșu ce indica muncă de noapte la un canal și o mulțime de căști fosforescente repetau la infinit aceeași mișcare anostă. — Hai, coboară și răcorește-te! Cred că știi de ce. — De unde să știu? spuse el, trăgîndu-se Îndărăt neîncrezător. Tocmai eram pe punctul să vă spun totul. — GÎndește-te bine și-o să-ți dai seama de ce. Hai, mișcă repede! O să vă pară rău! — Mi-ajung minciunile tale! Din nefericire pentru tine, haina de ploaie despre care vorbeai e la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
N.A.T.O. care implică riscuri și cărora li s-a acordat un statut privilegiat personalul acestuia bucurându-se de un statut de extrateritorialitate peste ceea ce pretindeau sovieticii; astfel, cele evocate nu fac decât să arate și mai mult, cât de neîncrezătoare (Timeo Danaos et dona ferentes) era conducerea României în orice act al Rusiei (care uita să mai plece ori nu mai pleca deloc rupând din teritoriul nostru) și cât de mare a fost îndrăzneala ei, de a nu se supune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
socialistă a muncii", nu s-a consemnat niciuna dintre propunerile de mai sus. Profund nemulțumit, amfitrionul Conferinței, W. Gomulka, a declarat că, dacă 50% din cele discutate s-ar realiza ar fi foarte bine, iar N. S. Hrușciov a afirmat neîncrezător spunând că și 30% ar fi bine. Ideile respinse la Varșovia și-au găsit însă o amplă prezentare și dezvoltare în faimosul plan Valev, de tristă amintire, intitulat semnificativ "Problemele dezvoltării economice a raioanelor dunărene din România, Bulgaria și U
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
acu toate s-au sfârșit... S-a dus feciorul lui Vartolomei!... Îl ia cu trenul și-l duce tocmai la Focșani... Trebuie să vie și el la gară... Trei ani are să facă oaste!... Rifca se înălță, cu ochii bucuroși și neîncrezători asupra vecinei. Nu-i venea să creadă. Dar altă prietină aduse vestea în gura mare; și nevasta lui Sanis bătu din palme și își dădu ochii peste cap. Se duce? Știți voi că se duce? Știți voi că se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asigurări că o imensă flotă musulmană apăruse în largul La Rabitei, la sud de Granada, și că egiptenilor li se alăturaseră turci și maghrebini. Dacă veștile astea n-ar fi adevărate, li se spunea de sus celor ce încă rămăseseră neîncrezători, atunci cum se explică faptul că de săptămâni bune castilienii își suspendaseră brusc atacurile în întreg regatul, în vreme ce Boabdil, odinioară atât de temător, lansa acum incursiuni după incursiuni pe teritoriul aflat sub stăpânirea creștinilor, fără urmă de represalii? O ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suflă de trei ori. Recită câteva formule de neînțeles, apoi privi atentă în vas, rostind cu voce cavernoasă: — Djinnii sunt aici, unii vin pe uscat, alții pe mare. Deodată, se întoarse spre mine și-mi făcu semn: — Vino mai aproape! Neîncrezător, nu m-am clintit din loc. — Vino, nu te teme! Mama mă liniști cu privirea. M-am apropiat cu pas temător. — Apleacă-te peste masă! Spectacolul, trebuie să recunosc, era destul de uimitor. Reflexele jucăușe ale picăturilor de ulei pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu chipul descoperit. — Această tânără sclavă este darul stăpânului pentru poemul tău. Are paisprezece ani și vorbește bine araba. Noi îi spunem Hiba. Apucă frâul și mi-l puse în mână. Am tras de frâu, cu ochii ridicați spre ea, neîncrezători. Darul meu mi-a zâmbit. Copleșit că întâlnisem un senior atât de curtenitor și de darnic, m-am întors direct la Tabelbala, unde mă aștepta caravana. I-am anunțat unchiului meu că îmi dusesem la bun sfârșit misiunea și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
femeia asta, Zeruali! Când auzi acest nume, sora mea lăsă să-i scape un blestem. Bătrânul simți lama jungherului apăsându-i falca. Se trase puțin înapoi, fără să deschidă gura. — Dezbracă-te, Mariam! Ea se uită la Iscoditor cu ochi neîncrezători, înspăimântați. Acesta urlă iarăși: — Eu, Harun, soțul tău, îți poruncesc să te dezbraci! Ascultă! Biata fată își dezveli obrajii și buzele, apoi părul, cu gesturi stângace, sacadate. Zeruali închise ochii și lăsă fățiș capul în jos. Dacă vedea trupul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la picioarele surorii mele, care scoase un țipăt. — Ajunge, Harun, te implor! Se uita la zdreanța răufăcătoare de la picioarele ei cu tot atâta milă pe câtă groază. Zeruali ținea ochii întredeschiși, dar nu mai mișca. Harun se apropie de el, neîncrezător, îi cercetă pulsul, îi atinse pleoapele, apoi se ridică, deloc tulburat. — Omul ăsta merita să moară ca un câine la picioarele celei mai nevinovate dintre victimele lui. Înainte de căderea serii, Harun îl îngropase pe Zeruali sub un smochin, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deja bătrână, ar muri, copilul ar trebui adus înapoi la Cairo, unde identitatea lui ar fi rapid ghicită. Ar ajunge atunci la cheremul agenților lui Selim, care erau numeroși în Egipt; ar putea fi predat chiar de sultanul Kansoh care, neîncrezător în cel mai înalt grad față de otomani, se temea totuși prea mult de ei pentru a le refuza capul unui copil. Pentru mine, soluția era gata găsită: s-o iau în căsătorie pe Nur și să plecăm cu copilul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în fața lui. Ce-i vei spune însă lui Vitellius dacă mor în timpul antrenamentelor, așa cum se întâmplă cu atâția începători? Cum vrei să intru curajos în arenă, dacă nici măcar nu știu să țin scutul? — Unde vrei să ajungi, Valerius? Manteus scruta neîncrezător și curios chipul plin de vânătăi al lui Valerius. — Ce vrei să spui? Valerius se aplecă spre lanist și vorbi cu glas scăzut: — Spune-i spionului din spatele draperiei să plece și-ți voi vorbi deschis. După câteva minute, Manteus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ăsta ți-l trimite Calvia Crispinilla, care a sosit de puțină vreme de la Roma. Multe din viile astea sunt ale ei. Titus stătea lângă medic și privea încruntat rana lui Antonius. — Pentru asta e nevoie de fratele tău. Se uită neîncrezător spre medicul care își pusese instrumentele pe tăciunii aprinși. El n-ar folosi fierul înroșit ca să vindece o rană, ci uleiuri, rășini, pomade... — Fratele meu e gladiator, ai uitat? replică Antonius punând jos cupa; se întoarse apoi spre medic: Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
băgaseră în seamă; în fața depozitului negustorului de marmură văzu o copie a zeiței Venus ieșind din apă, care-i aruncă o privire îmbietoare. Se opri gâfâind în fața prăvăliei negustorului de mantii. Intră precaut ca un hoț și, urmărit de privirea neîncrezătoare a negustorului, aruncă pe tarabă câțiva bănuți și cumpără o mantie. Alese una neagră. Cu mantia împăturită sub braț, o luă din nou la fugă spre Palatinus. Se opri să-și tragă sufletul la un colț al străzii, de unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai știa dacă venise din pricina elicei celei uriașe, a nunții de broaște, a muzicantului, a puterilor mercuriale sau a minunilor unui magician? Și, în definitiv, cui îi păsa? Ploaia venise în Shahkot. Musonul era în oraș. Kulfi privea cu bucurie neîncrezătoare cum mirosul de ploaie parfuma aerul ca o floare când norii ce veneau dinspre est atinseră copacii de la marginea orașului și se împrăștiară deasupra lui. În gospodăria familiei Chawla, domnul Chawla se agita încolo și-coace ținând în mâini folii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-l las să se joace? Nu, arunci șoarecele și iei copilul în casă ca să se spele pe mâini. Domnul Chawla și Pinky, care tocmai se întorseseră dintr-o incursiune la piață, exact la timp ca să audă ultima propoziție, se uitară neîncrezători unul la altul când observară cât de atenți îl ascultau oamenii pe Sampath. — Ai auzit? o întrebă domnul Chawla pe Pinky. — Un șoarece mort și împuțit? spuse Pinky incredulă. — Dacă nu plivești buruienile, spuse Sampath, roșia ta nu va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
terminat - și atenție, făcându-și-o cu propria-i mână Fără să fie lovit de ceva din afară sau de neșansă, singura care mă sperie. Dar în America oamenii sunt ceva mai puritani, de unde și privirile acelea de o solicitudine neîncrezătoare, la micul dejun din dimineața aceea cu sac și ouă jumări și cafeaua care bolborosea în cafetierele grele de argint, în timp ce încercam să vorbesc. Am făcut un zgomot extraordinar - am auzit iar acel zgomot acum câteva zile, când încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de jocuri electronice sau târându-și săculețul albastru pentru rufe la spălătoria automată. Nu pot să cred că scriitorii pot să câștige atât de mult, nu-i așa? ... Se oprește și se holbează la mine. Are o față mică și neîncrezătoare, totodată șireată, cu aerul unei trufașe conveniențe în zâmbetu-i viclean. Mi se face pielea de găină. „Vrei să mai facem o dată cunoștință?“ i-am strigat eu mai de mult de vizavi, după care i-am făcut semnul V cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ea. Dă-i drumul și poate o să aflăm de ce. — Nu vreau să fiu aici! se răsti Prepelicarul. Dacă nu m-ar fi trimis el, n-aș fi venit niciodată. — Grimus te-a trimis? Era iarăși vocea lui Virgil, plată și neîncrezătoare. — Nu pentru tine, zise ea. Pentru el. Micul Joe-Sue. N-am nimic de-a face cu asta, frățioare. Să nu uiți. De fapt Grimus vrea să mă vadă, se gândi Vultur-în-Zbor. Nu va exista nici o confruntare a voințelor. — De ce? Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
faze ale asamblării. Trebuia păstrat misterul! Din fericire, bugetul alocat achiziționării a fost destul de îngăduitor, încât mi-am putut permite ceva substanțial mai puternic decât ProPlus ca să mă țină trează. Astfel, de la miezul nopții încolo, sub privirile fixe, sincere și neîncrezătoare ale diverșilor oameni de serviciu, ale lui Bill, gardianul de noapte, sau ale întârziaților care plecau ocazional după program, am recompus Planeta din bucăți, am învelit-o cu sârmă subțire și i-am atașat drăcovenia uriașă de metal argintiu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Georgios, cum de-ai reușit să faci să intre monstrul pe ușile astea? — L-am asamblat aici - am explicat -, a fost sudată pe bucăți și apoi am unit părțile cu șuruburi. —Tu l-ai sudat? Georgios se uita la mine neîncrezător; sau nu neapărat la mine, ci la mesajul pe care-l trimiteau rochița neagră și tocurile înalte. —Tu însăți? Abia m-am abținut să nu-mi dau ochii peste cap. —E ușor odată ce-ți intri în mână. O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mi se păruse corect să îmi întregească imaginea. —Mda, merge, făcu el o concesie. M-a privit îndelung și apoi a dat din cap. Mâinile sunt bunicele deocamdată. —Mâinile mele? Ce vrei să spui cu „sunt bunicele deocamdată“? am întrebat neîncrezătoare. —Încep să se cam treacă, este? De obicei pozez fete tinere, înțelegi ce vreau să zic? Modelele astea încep pe la treișpe în ziua de azi. Fără zbârcituri acolo... Se apropie și îmi prinse partea de sus a mâinii, ciupindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
loc insalubru precum un depozit dezafectat n-ar trebui să arunce cu pietre în cartierul de vile al altora. Din câte știu, al tău nu are nici măcar apă curentă. — Vrei să spui că ai apă curentă în apartament? am întrebat neîncrezătoare. Serios? Pun pariu că ai și toaleta în casă. Voi, tinerii ăștia de bani gata, habar n-aveți pe ce lume trăiți. Am ajuns la granița dintre Sonth Kensington și Earl’s Court fără nici un incident; nimeni de la punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]