2,274 matches
-
pot dezvălui părții interesate. Dacă, printr-un paradox, barierele existențiale știute ar fi rupte, într-o dimineață, deschizând caietul-jurnal, s-ar putea să găsești câteva rânduri așternute de către Romancier: Sunt creația Cuiva care nu mă agreează; manevrat de o forță neștiută. Poate, altfel, cu Magistratul aș fi încheiat dacă nu o pace, măcar un armistițiu: ura ne-a obosit pe amândoi. Cineva mă tot stârnește. Îl voi prinde: îl voi închide în CRONICA INFAMĂ! Într-un teanc de hârtii, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nici Filozoful nu se mai preocupă de iepurii săi și nici de Tratat, moțăie toată ziua în cafenea; nici despre Actor nu se mai știe nimic. Surprins, constat că nu mai doresc putere, bani, femeie... O să pierim de un spleen neștiut... (Manuscris atribuit Magistratului; fragmentă § „UN COPIL DE CINCI LUNI A CĂZUT DIN CĂRUCIOR, PRINZÎNDU-ȘI MÎNUȚA ÎNTRE GRATIILE CUȘTII UNUI IEPURE, care i-a ros trei degete și o jumătate de ureche. Micuța Tracy Caluzzo, din Indianapolis, fusese lăsată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Apoi se opri dintr-o dată. Un fragment al viziunii provocate de leacul cel misterios pe care Îl avea de la spițer se suprapusese peste amintirea a ceea ce văzuse În biserică. Un amănunt pe care mintea lui trebuie că Îl surprinsese pe neștiute, sugerându-i-l În vis, dar care acum apărea În toată lumina certitudinii. În timp ce era Încă zguduit de această descoperire, auzi glasul Îngrijorat al lui Teofilo. — Maestre, te simți rău? În loc să răspundă, puse la rândul său o Întrebare. — Câți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o va avea. MULȚUMIRI Multă lume a colaborat la Întocmirea și la tipărirea acestui roman. Care este, În definitiv, asemenea tuturor operelor fanteziei, un precipitat de glasuri, imagini și vise găsite pretutindeni. Unii, constituind majoritatea, au făcut-o adesea pe neștiute, eventual vorbind despre altceva, fără să Își dea seama de felul În care cuvintele lor, povestirile sau cărțile lor Îmi ofereau material pentru scrierea mea. Prieteni ca Diego Gabutti, cu fantezia sa pirotehnică, cu adevărat ultimul dintre marii futuriști. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-a ajuns Încă la consens. Este vorba despre un tezaur uriaș, pe care supraviețuitorii arestărilor din ziua de vineri, 13 octombrie 1307, ar fi reușit să-l ascundă de oamenii regelui Filip cel Frumos, Îngropându-l Într-un loc neștiut, pe care feluriți căutători de comori tot speră să-l scoată la iveală de vreo șapte secole. Legenda spune că, În ziua premergătoare vinerii fatale, din templul templier din Paris ar fi plecat În taină către portul La Rochelle trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
încăpătoare ca și cea mai mare dintre moscheile unde nu se rugaseră niciodată, răcoroasă și întunecoasă; servise probabil de adăpost sigur vreunui trib numeros din timpuri îndepărtate, când pe acele meleaguri încă mai curgea un râu năvalnic care, din motive neștiute, obosise să ude poalele munților. Apa a dispărut, pământul a murit, a fugit vânatul, au plecat locuitorii, iar ca amintire a frumoaselor vremuri au rămas doar peștera, picturile și resturi de oase și coarne de animale. Fiind ascunsă în spatele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
soluție viabilă pentru supraviețuire în marele joc al vieții. A, plus șansa de a înțelege că viața merita într-adevăr trăită. PAGINĂ NOUĂ IONESCU Hei, voi, meandre întortocheate ale vieții pe care o formăm de bunăvoie, cărări și căi criptice neștiute ale unor construcții abisale formate pe cale naturală, noi ne plimbăm oasele de colo-colo, albii necontrolate ale voinței unei instanțe al cărei nume ne scapă, suflu dement al unor clipe de slăbiciune când ni se topesc hotarele inimii de dragoste pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în timpul acestei crize fantastice. - Deodată ea intră pe ușă! țipă biata Aurora, interpretând reacțiile sălii drept admirative - și pe bună dreptate de altfel. Intră pe ușă văzându-l cât de înalt era și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
trădat de propriile-mi gesturi, fapte și gânduri. Iar prea-discreții mei companioni, cei de teama cărora am înaintat în această direcție, mă privesc mai tăcuți decât însuși destinul, decât însăși tăcerea, plutind într-o noapte a ființelor care îi face neștiuți, nevăzuți. Sunt ajuns acum. Lucrul pe care-l văd nu are cum și de ce să existe, iar eu, dând ochii cu o asemenea grozăvie, nu pot decât să mă gândesc că nu aș fi vrut niciodată să tulbur liniștea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sunt eu să pot face asemenea lucru? Cu adevărat merit moartea pentru nerușinarea de a-mi fi dorit așa ceva! Odată ajuns aici, nu pot decât să mă simt răspunzător pentru propria-mi decizie, să încetez să mai tot păcălesc căile neștiute ale împăraților nevăzuți ai universului cu nebunia mea desăvârșită. Dar Tu, Tu cel care te-ai întors dintre morți și în care cred, mă poți oare ajuta să mă întorc la ai mei? Știu că bunătatea și mila Ta sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
A-ți lua viața. Cuvintele acestea, care altora le ridică părul în cap, făcându-i să fugă de întâlnirea cu ei înșiși, pe mine mă lasă insensibil? Ba nu, iată, în sfârșit, frica aceea teribilă de care mă temeam sosește, neștiută... amintirea a ceea ce nu voi mai fi și greșeala stupidă de a-mi fi irosit viața în păcat mă sfâșie de-a dreptul, îmi bulversează hotărârea, dovedindu-mi cât de importantă era credința pentru a nu ajunge într-un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
asemănător celor din ceruri este creatura aceasta atât de diferită de celelalte și cum de-a ajuns aici fără să-și trădeze nepotrivirea cu gloata de primate? De unde, din ce cotlon al existenței a izbucnit prezența ei până nu demult neștiută? Buclele-i înspumate și cu desăvârșire umane îi curg valuri pe umerii lați și mândri, fermecându-l parcă până și pe zeul coborât din navă, deși acestuia nu-i pot zări chipul nicicum, oricât m-aș strădui. Cine, cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tristețe specifică plecărilor. Pe masă se aflau niște farfurii murdare, resturi de la cină și bucăți de pâine. Am rupt o bucată de pâine, dar, imediat ce-am simțit-o în gură, am înghițit-o pe nemestecate cu senzația unui gol neștiut și a unei iritante ușurințe în pomeți. Aflând pentru prima dată ce înseamnă foamea după cocaină, am început să mănânc lacom, rupând cu mâinile carnea grasă, în timp ce gâtul tremura ca de friguri; după ce-mi umpleam gura, înghițeam totul, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că a trecut de-a dreptul prin râpa pe care am văzut-o noi mai devreme. De unde știi? Vezi vreun smârc pe aici prin preajmă? o întrebă el arătându-i noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un motiv neștiut, s-a descălțat și a plecat mai departe desculț. Oricum, treaba asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau douăsprezece. Bocancii ăștia au fost abandonați în cursul nopții trecute. Să înțeleg că ai găsit bilețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la toiagul rezemat de perete. Deci asta se întâmplase acolo în pădure. Își dorise să aibă toiagul în mână și acesta venise singur la el. Treaba asta nu i-o spusese Calistrat niciodată până acum. Oare câte lucruri mai rămăseseră neștiute? Aveam eu o bănuială încă înainte de a pleca de acasă, îi vorbi bătrânul Ilenei, nu eram sigur dar semnele se arătau. Tocmai îi dădusem toiagul încercând să-i arăt ce ar putea face cu el. Mi-a spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iscusit, însă nu cunoști munții aceștia suficient de bine. No, uite, acum vrei să urci spre vârf și nu știi cum să o faci fără să prindă cineva de veste. Eu aș putea să te duc acolo, pe un drum neștiut de nimeni. Da? Și, de unde știi unde vreau eu să ajung? No, asta-i acum! La Râpa Dracului, doar acolo duce drumul pe care l-au făcut ăștia de la Pinforest. Iar dacă iarăși mă întrebi cum de am aflat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca poarta raiului ori a iadului. CÎnd flăcările Înghițiră urmele mîinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mîna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el pînă atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei cînd Jeshua, sărind sprinten, reuși să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
joc, trebuie să înțelegem ansamblul dansurilor populare care, acum, le mai vedem pe scenele căminelor populare sau în concursuri. Se poate spune că de pe imașul, toloaca sau din fața crâșmei satului, „hora” a intrat în sălile de spectacol, purtând amprenta creatorilor neștiuți, care, prin contribuția lor, au îmbogățit și diversificat „hora” (Hai la horă, hai la joc!) pigmentând-o cu strigături mai mult sau mai puțin deocheate. Despre „hora” din Lunca - Filipeni, în afara strigăturilor „oamenilor buni și bătrâni” din sat, avem scrierile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ciopliți cu un model despre care nu se mai știe ce reprezintă și pentru ce-i făcut. Căpriorii se terminau cu „capete de cai”, stilizați, cu funcție apotropaică (apărare de duhurile rele). De asemenea, tot cu funcție de apărare în fața pericolelor neștiute, se foloseau unele plante, atârnate la porți, la derigii casei; în alte locuri: teiul, salcia, sânzienele, culese la date fixe. În ceea ce privește materialul din care erau confecționate casele, materiale folosite în mare parte și astăzi, sunt cele cunoscute: lemnul, lutul, huma
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rămîneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simțit Înconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri și de suflete fără stăpîn, care se cufundau Într-un ocean de beznă, În timp ce lumea care palpita În afara acelor ziduri Își pierdea memoria pe neștiute, zi după zi, simțindu-se cu atît mai Înțeleaptă cu cît uita mai mult. Se iveau primele sclipiri ale zorilor cînd m-am Întors la apartamentul din strada Santa Ana. Am deschis ușa cu grijă și m-am strecurat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
profesorul Velázquez se Întoarse, iar mie Îmi căzu fața brusc. Am văzut-o zîmbindu-mi, iar urechile mi se aprinseră. — Bună, Daniel, spuse Beatriz Aguilar. Am salutat-o din cap, căci am rămas fără glas cînd m-am descoperit salivînd, pe neștiute, după sora celui mai bun prieten al meu, Bea temerilor mele. Ah, dar voi vă cunoașteți deja? Întrebă Velázquez intrigat. — Daniel e un vechi prieten de familie, explică Bea. Și e singurul care a avut curajul să-mi spună vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că asta era cauza nuanței aceleia deosebite a iubirii lui Dirk pentru soția lui. Observasem în ea ceva care depășea simpla pasiune. Și-mi mai aminteam acum că întotdeauna simțisem eu că felul ei rezervat de a fi ascundea ceva neștiut. Dar acum vedeam în asta mai mult decât dorința de a acoperi o taină rușinoasă. Felul ei potolit era precum calmul apăsător care plutește deasupra unei insule după ce a fost măturată de un uragan. Veselia ei era veselia deznădejdii. Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bostani, pielea îi devenise strălucitoare, căpătase nuanța luminii din jur. Tot ce vroia ea, Romanița, eu puteam să fac în marginea aia de pădure, de atunci știu că văd pururi altceva și altfel, fericirea aia mi-a dat puteri unice, neștiute, mereu eram cu fata aia, de nu știau ai mei ce m-a apucat de plec în fiecare zi cu iezii, mă sculam cu noaptea-n cap, eu plec de-acuma cu iezii, ce-i cu tine, copile?, mă-ntreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o dată cu soarele. O POEZIE TRIMISĂ DE ELEANOR LUI AMORY DUPĂ CÂȚIVA ANI „Aici, copii ai pământului, peste a apei cântare duioasă, Ce-și susură muzica, purtând a luminii povară, Ziua-nflorește ca o fiic-a surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mariana se mișca total în contratimp, dar ce Mecena îndrăgostit se uită la tehnică atunci când răzbate atâta emoție? Copiii MaxiBarului se uniră într-o celebrare a vieții, visând la America, care-i aștepta oarbă și nepăsătoare. Adevăratul Mecena însă - sponsorul neștiut și neștiutor al darului - tocmai rămăsese cu exact douăzeci de mii de lei buzunar. Dar meritase: amenda i-a cumpărat dreptul la liniște, scăpase de țânc și de mă-sa și mai ales își ușurase vezica. - Dragă Contesă, iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]