1,005 matches
-
probabil o atracție deosebită pentru autoritățile guvernamentale. Cine altul ar fi fost acostat de un polițist în timp ce își aștepta inocent mama în fața unui magazin universal? Cine altul ar fi fost spionat și apoi reclamat pentru că a scos o biată pisică neajutorată dintr-o rigolă? Ca o cățea în călduri, s-ar părea că atrag haite de polițiști și funcționari sanitari. Mă tem că o s-o pățesc într-o bună zi sub cine știe ce pretext ridicol. Aștept să vină ziua în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-și bată joc de tine. Domnul Levy privi cele două femei, pasărea și portarul care rânjea. — Unde este? Nu văd nici un idealist. Domnul Levy arătă vaca culcată jos în stradă. Ăsta-i el? În rigolă? Ce tragic! Amețit, beat, neajutorat, pus la index de pe acum. Notează-ți-l în carte, alături de domnișoara Trixie și de mine. O altă viață pe care ai distrus-o. — O pasăre l-a ciupit de ureche, sau ceva la fel de smintit. Uite aici, privește la banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
școală. Unde sunt cerealele? Pe masa din bucătărie. Nu sunt. Mai uită-te o dată. — Mamă, e goală! Poate le-a mâncat Jimmy. Doamna Bellarmino acoperi telefonul cu mâna. — Atunci ia altă cutie, Jen, spuse ea. Ai șaisprezece ani, nu ești neajutorată. — Unde e? întrebă Jennifer. Uși trântite în bucătărie. — Caută deasupra mașinii de gătit, spuse doamna Bellarmino. — Am căutat. Nu-i acolo. Doamna Bellarmino îi spuse clientului că o să-l sune ea și se duse în bucătărie. Fiica ei purta blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de la locurile lor obișnuite de pe umerii ei. — Ce-ai să faci, stăpână? a Întrebat domnul Bitter cu o nuanță de bucurie răutăcioasă În glas. Nu-și dădea deloc osteneala să-și ascundă Încântarea de a-și vedea stăpâna atât de neajutorată și de necăjită. Priveliștea neputinței celor puternici Îl amuza Întotdeauna. Mătușa Banu s-a Încruntat doar puțin. Nu a răspuns. Atunci domnul Bitter a sărit jos și s-a așezat lângă pat, periculos de aproape de mătușa Zeliha care era cufundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
voi merge niciodată În rai. Voi fi aruncată direct În flăcările iadului. Însă Allah știe cât de puțin regret am În suflet. — Poate că purgatoriu Îți va fi sălaș pe vecie, a Încercat doamna Sweet să o consoleze, simțindu-se neajutorată văzând-o pe stăpână-sa plângând. Dar fata aia armeană? Ai de gând să-i spui secretul bunică-sii? — Nu pot. E prea mult. În afară de asta, n-o să mă creadă. — Viața e o coincidență, stăpână, a spus din nou domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Uneori mama Încerca să mă rețină. După ea, tata avea de lucru. Ba chiar ar fi cerut să nu fie deranjat de nimeni. Înțelegeam că unii tați pot fi deranjați de fiii lor, era de ajuns sa mă gîndesc la neajutorații notorii din clasa mea, dar cum ar fi putut cineva să nu fie agreabil surprins văzîndu-mă că apar? Cum aș fi putut eu să deranjez pe cineva, și cu atît mai mult pe tata? Deschideam ușa zicînd: „Eu sînt!“, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
regurgitare bruscă și involuntară. ă Govorv? Ești sigur? Keșa încuviința cu inistență. ă Govorov deci. Ce poți să îmi spui despre acest Govorov? Kesha ridică din umeri fără nonșalanță. Era mai degrabă o tresărire care anticipează durerea decât un gest neajutorat. Părea disperat să afle oare ce voia Salitov să audă despre acest Govorov. Abia apoi ar fi în stare să continue. Doar un singur lucru îi trecu prin minte: ă Are fotografii. ă Continuă. Băiatul strânse din buze speriat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de la bărbați lipsiți de importanță, de la prietene la care ținea, dar care sufereau parcă tot timpul de sindromul premenstrual sau simțeau nevoia să-și Împărtășească dramele personale În cele mai nepotrivite momente. De aceea nu voia telefon mobil. Dar acum, neajutorată ca un cățeluș pierdut În LAX, era gata să-și trădeze convingerile. Deodată observă un echipaj TV care strângea decorurile de la o transmisiune În direct. Uitându-se mai atent, recunoscu În fruntea echipei o veche prietenă de-a ei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
branșa asta. Dar puteți să lăsați bagajele În mașină, vi le dau la Întoarcere. Avem vreun autobuz de-aici spre aeroport? Întrebă Desert Rose. — Nu știu, nu merg niciodată cu autobuzul. Cele două femei coborâră din mașină și se uitară neajutorate În jur. — Nu văd nici un taxi, zise Kitty. — E cea mai aglomerată oră, e greu găsești ceva acum, Încercă Diane o scuză neconvingătoare. — Cam cât mai avem până la aeroport? — Cinci-șase kilometri. Găsiți voi ceva, sunați-mă când vă Întoarceți. Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-te la asta. Secretul e să găsești modalitatea de exprimare. Trebuie să eliberezi suflul creator, să faci ceva În acest sens. Kitty luă o Înghițitură de vin roșu, mușcă din brânză și se uită la picturile din jur, copleșită și neajutorată, nesimțindu-se În stare să se ridice la Înălțimea acestora. Apoi Îi veni o idee. — Poate să fac o serie de emisiuni TV unde să invit diverși pictori? Ar fi minunat! Doar că nimănui nu-i pasă, nu ar investi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ca și când ai comite o crimă. — Dar m-a atacat, era pe piciorul meu. Câh, ce odios! — Dar acum e pe jos. Lasă-l În pace. Nu trebuie să profiți de faptul că tu ești mare și puternică, iar gândacul e neajutorat. Asta nu Înseamnă că trebuie să-l strivești. Dar e absolut dezgustător! — Nu e vina lui, are și el dreptul să trăiască la fel ca și tine, ca și mine. — Bănuiam eu. Adică tu nu omori niciodată gândaci? — Nu. — Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a umilit... nemernic... rănită, m-a rănit atât de... Apoi vocea Îi reveni printre suspine și Desert Rose reuși să scoată o propoziție inteligibilă. — După tot ce-am făcut pentru el! Apoi izbucni din nou În lacrimi, ca un copil neajutorat. Nu plânge, draga mea... — Poți să vii să stai cu mine În noaptea asta? Întrebă ea slab. — Plănuisem să rămân la Diane... dar anulez și vin la rulotă. — Poți să vii acum? gemu ea printre lacrimi. Suntem cam departe, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rece fusese o modalitate eficientă de-a o Împinge pe un drum pe care nu voia să meargă, de la dragostea care-i Înflorise În suflet, la o partidă oarecare de sex ocazional, plăcere pură, lipsită de griji. Se simțise la fel de neajutorată ca În taxiul din San Francisco, atunci când ea și Desert Rose fuseseră răpite. Matthew respinsese cu răceală orice amănunt neobișnuit din Întâlnirea lor, nu voia decât lucrurile normale. Nu voia decât resturile, firimiturile, nimic adevărat, nici o legătură adevărată. Doar distracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o grămadă de genți, fără hartă și fără bani de taxi. Ar fi putut s-o jefuiască oricând cineva, s-o violeze, chiar s-o ucidă. O clipă Kitty se simți ca o mamă iresponsabilă care și-a abandonat copilașul neajutorat pe șinele trenului, grăbită să ajungă la bărbatul de care se Îndrăgostise. Era copleșită de sentimente de vinovăție, de lipsă de loialitate, dar În același timp era fericită că scăpase, În cele din urmă, de sub jugul problemelor lui Desert Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu Marta, Exact, ai ghicit. Au râs amândoi. Marta spuse, Sper că, în acest moment, fiul meu a luat înțeleapta hotărâre de a se naște fiică, De ce, întrebă Marçal, Pentru că sărmana mamă nu va avea putere să suporte singură și neajutorată înfumurarea tatălui și a bunicului. Se repetă râsul, din fericire nu erau de față părinții lui Marçal, și-ar închipui că Algorii râd pe socoteala lor, năucindu-le într-atât fiul încât îl făceau și pe el să râdă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
altfel tot mai puțin numeroși și combativi, sunt complet orbi la aspectul spiritual al activității noastre, când adevărul este că datorită ei viața a putut căpăta un nou sens pentru milioane și milioane de oameni care înainte erau nefericiți, frustrați, neajutorați, iar acest lucru, că vrem sau nu, credeți-mă, n-a fost rodul materiei infame, ci a spiritului sublim, Da, domnule, Îmi face plăcere să vă spun, domnule Algor, că am găsit în dumneavoastră un om cu care, chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cârcotași, bătrânii aveau să-l tragă de limbă pe Dinu să afle amănunte despre cum s-a desfășurat vânătoarea și n-aveam nici un chef să se uite la mine cu simpatie ironică. Preferam să fiu socotit o canalie decât un neajutorat. Prin azil circulau fel de fel de povești despre tăcerea bizară a pescarilor, despre văduvele din cătun care își alungau singurătatea cum puteau, dar vânătorile de cerbi incendiau pur și simplu imaginația unora ca Mopsul și Dominic. „Pe toți dracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în celălalt capăt al biroului, ținând în brațe o bocceluță gălăgioasă, înfășurată într-o hăinuță roșie, cu căpșorul acoperit cu o căciuliță tricotată, puțin mai mare decât una de păpușă. Eileen i-o întinse lui Stevie, care rămase interzisă, la fel de neajutorată ca o maică stareță cu un prezervativ. — Ia, Fran, ține-o tu. Trânti copilul care, la o privire mai atentă, se dovedi a avea o iritație roșie neplăcută, în brațele lui Fran, uluită la culme. Fran îi scoase cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
frustrare și furie, iar Tom se trezi și Începu să țipe. Singurul lucru care-mi trecea prin minte În acel moment era că eu și Tom ne luptam cu Întreaga lume și Îi uram pe toți, cu excepția bebelușului mititel și neajutorat care dădea din piciorușe și țipa În brațele mele. Intră asistenta, cu o privire Îngrijorată pe chip, și-l conduse pe Dan afară, spunîndu-i că efortul era prea mare pentru mine și că nu era voie să mă tulbure, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e posibil? Mi-am pierdut mama cînd eram mică. Oare o asemenea tragedie nu e destul pentru o viață de om? Ce-am făcut atît de Îngrozitor Încît să mi se Întîmple iarăși? De ce mie? De ce nouă? De ce acestui copilaș neajutorat? Nu ne Întoarcem acasă În seara aceea. Nici În următoarea. Nici În săptămîna care urmează. Medicii și asistentele sînt amabili și dornici să ne ajute Într-un fel care mi-e teamă că e rezervat părinților copiilor cu adevărat bolnavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
convingă să comită aceeași eroare pe care ele Însele au comis-o. Nu, tati, m-am gândit singurică. Ce fetiță miloasă are tata. Ce Îngeraș. Privind-o cum Își suge degetul liniștită și plină de compasiune față de ființele mici și neajutorate printre care se numărau și sărmanii șoricei urâți și neiubiți de nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă puterea pe care i-o transmitea creatura aceea mică și inocentă. Cu siguranță fusese un coșmar, un vis ce nu avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oprește-te. Trebuie să te stăpânești, la naiba, ai Înnebunit?! Antonio Încercă să scape de coleg, Îl Împinse și Întinse piciorul, să mai dea un șut corpului Încolăcit de sub autocar - nu mai vedea nimic: doar o masă de carne inertă, neajutorată. În clipa aceea revăzu parcarea discotecii și pe Emma Îngenuncheată Într-o groapă, În spatele scuterului, cu mâinile ridicate, pentru a-și apăra fața - și În gură simți gust de sânge. Îngrămădit la pământ, Zero aruncă o privire tristă spre paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mult timp și Își doriseră acest copilaș. Dar pe mine? ar fi vrut să țipe Aris. Pe mine m-ai dorit? Tatăl i-o pusese În brațe. Camilla mirosea a pudră și a lapte. Era cea mai delicată și mai neajutorată creatură pe care o văzuse vreodată. Și, ținând-o neîndemânatic În brațe, intrase În cele din urmă În camera „acelei tipe“: așa Îi zicea Majei pe vremea aceea. Erau buchete de trandafiri, de lăcrămioare și de orhidee Împrăștiate pretutindeni, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
jalnică de iubire. Ar fi vrut să șteargă totul, să nu-și mai aducă aminte ori să nu se fi întâmplat niciodată. Dar știa că nu poate și, în plus, încă se gândea la Cristi ca la iubitul ei. Era neajutorată și singură. Se simțea ca o pungă spartă. Nici nu se punea problema să-i spună Alinei, iar părinților, nici atât. Aceștia tocmai îi scriseseră pe la începutul verii o scrisoare lungă, care îi sterpezise sufletul: Draga noastră, Îți scriem ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
înalturi, drumurile către viața mea. Simt că destinul îmi păstrează ceva special, simt asta. Dar nu-mi pot da seama. E real, îl văd, mi se întâmplă sau... sunt doar visele mele? Solitară mă simt eu, în lumea asta întunecată, neajutorată. O stea mică, mică de tot în întunericul nemărginit al nopții, părăsite de restul stelelor din universul meu. O oglindă nesfârșită ce se întinde din capătul curcubeului și înapoi în palmele mele este gândul ce mă face să privesc asupra
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]