3,535 matches
-
făină de grâu), aruncarea mingii de oină, pe categorii de vârstă și sex. Stadionul, pe lângă terenul de fotbal, mai avea câteva atracții: popicăria veche și cea nouă, terenul de volei și terenul bitumat de tenis de câmp, toate dispărute în neant după Revoluție. Popicăria veche era aglomerată în trei anotimpuri, mai puțin iarna, căci avea un perete deschis, compus dintr-o balustradă ce permitea spectatorilor să urmărească evoluția popicarilor, foarte numeroși atunci. Se spune că între cele două războaie mondiale numărul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
comandă, având partea noastră de pradă. Stadionul și popicăria erau date spre îngrijire, de președintele Asociației sportive „Bradul” Vama, tovarășul Mircea Frunză, unei familii deportate politic din Giurgiu, aciuată în comună mulți ani și locuind întro baracă la poarta stadionului. Neant Oică și țața Maria, cum au fost cunoscuți de-a lungul timpului, formau un cuplu insolit și grotesc în peisajul sportiv și cultural al comunei Vama. El era un om muncit, fără vârstă, înalt și slab ca o prăjină în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-mi iau zborul. Dacă mai continui, voi ceda din clipă În clipă. Brusc mă arunc pe scările de la intrare și, cu o Întoarcere rapidă a capului, privesc În spate. Epuizată, umbra rămâne o clipă Împietrită pe trepte, apoi dispare În neant... Acasă mi s-a părut totul mai străin ca niciodată. Lucrurile deveniseră brusc cenușii, retrase și foarte reci, cufundate Într-o lumină a lor, necunoscută. M-am gândit să o sun pe Linzi. Să-i spun că nu mai vreau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cât entuziasm, cu câtă fantezie, cu ce bucurie se lăudau, ei, că vor intra în cartea recordurilor globului, după obținerea victoriei visate. Nu le-a putut sta nimeni în cale. Dimpotrivă. Erau și din aceia care le ovaționau pornirea către neant, interesele pregătirii pe care le-o făceau, în acest scop.Îi încurajau, mințindu-i că le pare rău că nu pot și ei să procedeze asemeni lor, dar, lasă, cu prilejul următor, grupul curajoșilor va fi cu mult mai mare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de profesie. De unde știi? Cântecul, dansul s-au întrerupt. Despărțindu-se cu greu de dansator, dansatoarea, a rostit, gâfâind: lasă explicațiile pe altă dată. Bine. Pe altă dată. și perioada aceea de timp a trecut. A zburat, în istorie, în neant, ca orice alt fapt căruia, la momentul de răscruce, nu-i acorzi atenția necesară. Au trecut ani. Dansatoarea cu viața ei; dansatorul cu viața lui. Pentru ca tocmai acum, la aproape un deceniu de atunci, în același loc, să se organizeze
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aruncate la gunoi! Niște așternuturi, de pe jos, de asemenea. O canapea, un cuier pom de colț, perdelele de la ferestre și cele dintre ușile încăperilor, ca să nu intre țânțarii; vesela, în întregime; niște cărți și reviste, corespondențe, luaseră, și ele, calea neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în ce să-i mai dea, un strop de lapte, ori, ceva de ale mâncării?! S-a căutat, rapid, în pungă. Pungadestul de subțire. și-apoi, cădea și înserarea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
conștiință! Îmi alătur, infimele mele fărâmițe de entuziasm și fericire, entuziasmului și fericirii generale, românești! Chiar, cu riscul de a fi acuzat de lipsă de modestie și de stăpânire de sine! Maria Krupskaia notații Maria Krupskaia - copila ivită, parcă, din neant! De ce tresăriți parcă spre a nu-mi da dreptate? Sunt,oare, prin alte părți, copii atât de frumoși, de curați, de proaspeți și de aducători de iubire, lumii? Or fi, însă, cred că aceia sunt extrem de rari. Or, copila asta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
misterioasă și diafană. Am luat hârtia și toate cele necesare. M-am apropiat de patul Său (căci, de acum, patul Îi aparținea). Voiam să desenez liniștit, după natură, această față condamnată să se descompună lent și să fie resorbită de neant, această față care părea imobilă și imuabilă, fixându-i pe hârtie liniile esențiale, alegându-le pe acelea care mă frapaseră. Un crochiu, oricât de sobru ar fi el, trebuie să trezească o impresie, să aibă un suflet. Eu, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Visam sau totul era aievea? Nu mă întrebați asta, mai ales. Esențialul era fața Ei - nu, ochii Ei. Acum îi aveam; sufletul lor, pe hârtie, îmi aparținea. Trupul îmi era de-acum inutil, acest corp, condamnat să se resoarbă în neant, să servească drept hrană viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Ea Se supunea de-acum voinței mele; nu mai eram sclavul Ei. Puteam să-I văd ochii de câte ori voiam. Cu toată precauția necesară, am luat desenul și l-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
semnificație profundă și îmi crea o imensă plăcere. Aspiram din tot sufletul să mă abandonez somnului uitării. Și dacă această uitare ar fi devenit nesfârșită, dacă ochii mei, închizându-se, ar fi putut să se scufunde, încet, dincolo de somn, în neantul absolut, în așa fel încât să-mi pierd conștiința că exist, atunci ființa mea s-ar fi dizolvat în întregime într-o pată de cerneală, într-un sunet muzical, într-o rază colorată. Apoi, aceste unde și forme ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cei al căror sfârșit e aproape trebuie să aibă aceleași viziuni ca ale mele. Neliniște, teroare, spaimă, dorință de a trăi, toate dispărură. Nu mă simțeam așa de calm decât pentru că mă debarasasem de credințele care îmi fuseseră inculcate. Speranța neantului, după moarte, rămânea unica mea consolare, în timp ce, dimpotrivă, ideea unei a doua vieți mă înspăimânta și mă ucidea. Pentru mine, care nu ajunsesem încă să mă adaptez la cea în care trăiam, la ce bun o altă lume? Deja simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lipește una de alta două ființe care încearcă, fiecare, să-și alunge singurătatea, rezultă din același elan nebun care se regăsește în toți, amestecat cu un regret tinzând numai spre abisul morții. Numai moartea nu minte. Prezența sa reduce la neant toate superstițiile. Noi suntem copiii morții. Ea este aceea care ne eliberează de perfidiile existenței. Din adâncurile vieții înseși, ea este aceea care ne strigă și dacă, prea tineri încă fiind pentru a înțelege limbajul oamenilor, ni se întâmplă uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Îmi veni imediat în minte că în alcovul meu era o sticlă de vin. Vin amestecat cu venin de naja; un singur gât ar fi trimis toate coșmarurile mele în neant. Dar târfa... Numele pe care i-l dădeam îmi excita încă dorința și făcea să-mi apară mai vie și mai caldă. Ce bine că puteam să mă gândesc la asta! Să împart cu ea un pahar de vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În curând avea să se aprindă și proiectorul, iar eu voi auzi, mai bine spus, voi vedea adevărul despre Dora. Pentru câteva clipe, erau doar umbre și liniște. Apoi se Întrezări o rază de lumină vibrând În Întuneric și din neant apăru o fetiță, firavă. Se pare că era din Kolberg, de pe coasta pomeraniană. Slabă și fără dinți În față, cu codițe și gesturi indiferente, stătea mână-n mână cu un băiat mai mare. Dar Karp nu căuta această fată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să menționez bătaia de aseară. Soarele era la fel de sfidător ca mai Înainte, așa că, după ce i-am povestit lui Manetti ce se Întâmplase, cu o voce tremurândă, Încercându-mă să mă liniștesc, m-am simțit de parcă aș fi vorbit Într-un neant luminos, Însă deloc inofensiv. Deși cuvintele sunau afectat, parcă rostite dintr-un roman desuet, inspectoarea mă urmări cu atenție. Când, Într-un final, am terminat, adăugând ca un fel de reflexie târzie, că mă gândisem la acest „caz“ și ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
consuma mult mai multă hârtie igienică decât mine. Pentru fiecare colet cu șase role de Charmin pe care-l căram acasă, simțeam cum o grămadă de energie, care Înainte de căsătorie ar fi fost alocată iubirii sau sexului, se risipea În neant la ieșirea din supermarket. Proaspetelor soții nu le este niciodată permis să admită asta, dar să fii măritată este, uneori, o corvoadă. Chiar și la doar șase săptămâni după nuntă. Îmi pare rău, dar acesta este adevărul. Seara trecută, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bătut joc de mine atunci... Ar trebui s-o strîng de gît... De gît..." Creanga stejarului îl lovește mai puternic, apropiindu-se de el, parcă chemîndu-l. Iar dincolo de trunchiul gros, care se apleacă și el, ca un om ucis, în neantul alb, profesorul zărește trupul diafan, feciorelnic, al Mariei sprijinită de capătul patului, rugîndu-l să nu rîdă de emoția ei... pentru că el e primul... Apoi, femeia cu aer de animal hăituit, ieșită de după paravanele din holul Universității, mîna lui eliberîndu-se violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
necesar. Razza recurse la alt tertip conversațional: — Așa-i că vrei să știi de ce au femeile picioare? Bull stătea față în față cu Alan la o masă de la Crystal of Nargon. Dedesubtul suprafeței de sticlă, biluțe colorate se aruncau în neantul electronic. Fusese singura masă pe care o putuseră găsi în barul principal din De La Warr Pavilion. Celelalte erau pline. Marea clădire modernistă găzduia o conferință și participanții la ea ocupaseră toate nivelurile. Stăteau așezați cu toții la mese, cu privirile pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Libertatea urii Fiul Ploiitc "Fiul Ploii" Poți săți vezi uneori cuvintele pe fundul unei găleți de gunoi. Sau printr-un geam, ude, descriind orbite aproape circulare. Cuvintele tale pot căpăta o limpezime, o puritate de scriitură pe neant, în sfârșit eliberată de suportul material, pe care numai slănina sau brânza o poate da. Sunt gazetari care suferă fizic văzându-și articolele cum coboară cu ziarul de ieri treptele materiei. Mi s-a întâmplat și mie să-mi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sau Satu Mare. Deși noi, unele cu tencuiala neuscată încă, o liniște ciudată, o nemișcare sugerând vechimea, plutește peste aceste plăcinte pestrițe de beton placate pe fundalul munților Gutâiului - în ele nu locuiește nimeni! Dincolo de porțile grele, de fier negru, e neantul. Proprietarii stau în căsuțele lor vechi, aflate în spatele vilei sau, cel mult, se bagă în bucătărie. Nici măcar nu le închiriază unor turiști străini cu dare de mână, în ipoteza fericită că aceștia ar căuta în Ardeal nu specificul local, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
intrat în Europa. Nu ne rămâne decât să sperăm că Al-Qaida va proceda potrivit clasamentului care ne plasează în coada Europei, de-acum și după Bulgaria, și ne va lua la urmă. De fapt, nu suntem nici măcar acolo, ci în neant, unde ne trimite aceeași Europă, nu Al-Qaida: canalul Euronews a anunțat ieri, obsedant, ore în șir, că străinii uciși în atentate sunt din Bulgaria, Chile, Peru, Filipine ș.a., de România nici o vorbă. Cei 9 români morți de până acum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu numai cascade de „șuruburi” și „echere” perfecte. Dar până și aceste imagini retro înduioșătoare răsar din luciul irizat, din tehnologia superfină a videodiscului... Toate rezultatele sunt afișate digital. Electronicăria sofisticată care la sprint sau natație scoate un învingător din neantul sutimii de secundă dă senzația preciziei absolute, a cântăririi farmaceutice, și deci corecte a performanței. Ieri dimineață, într-o emisiune pe care am realizat-o împreună la BBC, marea Iolanda Balaș povestea cum a asistat pentru prima dată la târguiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că Îi scapă Într-o parte, privea de fapt În adîncul deșertăciunii absolute a vieții omenești și la infinitatea timpului și a spațiului, o deșertăciune și o infinitate pe care le adunase laolaltă În cartea lui, sub numele de Marele Neant. Și vă imaginați ce a Însemnat acest roman pentru stima de sine a unei ființe ca mine. Gata cu ascunzișurile În umezeala junglei, gata cu vorbele și gesturile fără rost - acum povestea mea se schimbase radical. Etichetelor de PERVERS, CIUDAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
GENIU DE NEÎNȚELES, le puteam acum adăuga adjectivul justificator EXTRATERESTRU. Mă ajută mult ca, În anumite nopți, cînd mă simt singur, să pot ridica ochii spre stele și să le văd nu ca pe fulgi de zăpadă incandescentă În Marele Neant, ci ca pe ferestrele luminate de acasă. Din păcate, faptul că ești extraterestru nu-ți conferă nici unul dintre avantajele practice ale bogăției sau ale faimei, și nici nu sporește În nici un fel șansele de a da peste tine cine știe ce calamitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din cer, ci de undeva foarte aproape, de chiar deasupra mea. Un ton foarte puternic, precum cel de la telefonul cuiva surd. Ascult. Se aude cum cineva formează un număr: pip-pip-pip-pip-pip-pip-pip. Apoi sună. Cineva răspunde, mai precis ridică un receptor. Din neant, de la circa patru metri de deasupra mea, apare o mână care ține un receptor. O mână de om. Cablul spiralat care iese din receptor duce nicăieri. - E pentru tine, îmi spune o voce, nici de bărbat, nici de femeie. Delia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]