709 matches
-
reușit să rezolvați contradicția, altminterea ireconciliabilă, între senzualitate și luciditate? — Cu mari sacrificii - suspină doamna Potoțki, ștergându-și o lacrimă. Cu foarte mari sacrificii, tinere prelat. Viață ca a mea la nimenea! Datoria de femeie îmi cerea una, firea mea neastâmpărată - tot aia! Un adevărat chin! — Pe deasupra - interveni grav pan Bijinski - în vremea aceea era criză mare de gherghefuri. — Nici porumb nu prea era - adăugă Metodiu. Da, așa era, încă nu se adusese! - întări doamna Potoțki. — Țin minte - spuse pan Bijinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rândurile sexului atent; ea, subțire, mlădioasă, cu obrajii rumeni unde se putea ghici sănătatea nației și cu un păr negru, bogat, în care câteva răzlețe fire de fân mărturiseau belșugul acelor ținuturi. Ivirea lor tinerească din cadrul ușii, ca doi copii neastâmpărați care veneau de la o neastâmpărată, îndelungată hârjoană, fu atât de fermecătoare, încât doamna Potoțki bătu veselă din palme: — Dragii mei copii! zise ea încântată. Pan Bijinski tuși discret, atrăgându-i atenția că nu e cazul. — Ne-am jucat puțin pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mlădioasă, cu obrajii rumeni unde se putea ghici sănătatea nației și cu un păr negru, bogat, în care câteva răzlețe fire de fân mărturiseau belșugul acelor ținuturi. Ivirea lor tinerească din cadrul ușii, ca doi copii neastâmpărați care veneau de la o neastâmpărată, îndelungată hârjoană, fu atât de fermecătoare, încât doamna Potoțki bătu veselă din palme: — Dragii mei copii! zise ea încântată. Pan Bijinski tuși discret, atrăgându-i atenția că nu e cazul. — Ne-am jucat puțin pe-afară, mamă! - zise volubil Zbignew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aplecându-se în colibă. în colibă - călduț. în partea opusă punctului de vedere al povestitorilor arsamatoriști erau paiele rezervate culcușului copiilor: paie proaspete, lucind frumos-gălbui la lumina opaițului. Copiii lui Covaliov, ca toți copiii din lume, se hârjoneau veseli și neastâmpărați și poate că am zăbovi cu privirea și condeiul asupra șturlubaticei lor goane prin colibă dacă nu ne-ar fi luat-o înainte povestitori mult mai înzestrați, în nepieritoare pagini peste care nu se poate trece. De aceea, căutătura noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
teribile? Voi două sunteți gemene? am exclamat. Desigur, dacă Belinda ar mai pune pe ea vreo șase kilograme, ea și Suki ar semăna ca două picături de apă, dar comportamentul lor contrazicea complet asta. Belinda era sora mai mică și neastâmpărată, iar Suki superresponsabila soră mai mare. Deosebirea era atât de frapantă, încât între ele ar putea să fie o diferență chiar de zece ani. Din fericire, Duggie Sutton a apărut lângă mine înainte ca Suki să apuce să întrebe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scrisă chiar în limba română“. Odată cu revistele lor, o nouă istorie, și la noi se născu: cea a presei. Din paginile acestor reviste, „liniștitul literat și filosof“ - spunea tot Heliade - putea aduna „și pune în cumpănă faptele și întâmplările lumii“, „neastâmpăratul războinic“ se putea desăvârși într-însa, „băgătorul de seamă neguțător“, avea ocazia să-și „îndrepteze mai cu îndrăzneală speculațiile“, iar „asudătorul plugar“, să afle „ceea ce înlesnește ostenelile sale“. De la două gazete la șase milioane de locuitori, cum relata, în 1832
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
désiré. Dând din cap spre cuplul de tineri, care contempla invenția lui Bauer, se Îndreptă În continuare spre următoarea cameră. — Dacă citiți cu atenție literatura interzisă, veți descoperi imediat un leit-motiv preferat: cel al profesorului sever, care-și pedepsește elevul neastâmpărat. Dar se aplică și pe dos: domnișoare tinere, disciplinând domni În vârstă. Dacă rolurile condiționate de cultură sunt inversate, acest fenomen se poate numi „metatropie“. Discret, Karp Își consultă ceasul. După cum puteți observa, - arătă spre un perete - viciul englezesc nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
greoi, grăbiți de parcă ar fi fugit de ceva sau de cineva. Ăsta trebuie să fie Yervant, și-a zis pe când o nouă Îngrijorare i se strecura În priviri, o expresie gânditoare și Înțelegătoare. Fiul lui cel mare, Yervant, fusese Întotdeauna neastâmpărat și zgomotos, Însă În ultima vreme Încăpățânarea băiatului depășise orice limite. De fapt, Hovhannes Stamboulian se simțea puțin vinovat fiindcă nu petrecea Împreună cu el destul de mult timp pe cât ar fi trebuit. Evident, băiatul tânjea după tatăl lui. În comparație cu el, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
privire. Însă din când În când, unui oaspete sau altuia Îi răspundea cu un set de Întrebări. „Cine ești, dragă? le Întreba pe rude sau pe prietenii de-o viață. „Unde-ai fost tot timpul ăsta?“ „Nu pleca nicăieri, fată neastâmpărată!“ dojenea persoane complet străine. Iar apoi, Între tăcerile ei uimitoare și remarcile care te lăsau fără grai, chipul ei rămânea fără nici o expresie și clipea cu o neliniște abia ascunsă. În momentele acelea nu reușea să Înțeleagă de ce se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aventurile conștiinței pionierului Iulian, sfâșiat sufletește între poeziile patriotice de la școală, scrise de Liviu Deleanu, Nicolai Costenco, Grigore Vieru, și melancoliile mic-burgheze ale mamei despre brișca părintească ce o purta la iarmaroc, pe vremea stăpânirii românești. Dar Iulian e un neastâmpărat, aruncă cu roșii stricate în capetele bătrânilor din bloc: astfel intră în scenă veteranul de război Polikarp Feofanovici, încărcat de orgoliul istoriei pe care a făurit-o („zdrobise fiara fascistă, luând parte la asediul Reichstag-ului, arase țelina kazahă, lucrase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
diferențiere a eroilor. Nevinovatul păpușar napolitan care va fi umplut de iluzii duminicile copilăriei noastre rezolva dilema cu un artificiu produs acasă: Îl dota pe Polichinelle cu o cocoașă, pe Pierrot cu un guler scrobit, pe Colombina cu cel mai neastâmpărat zâmbet din lume și pe Arlechin... cu un costum de arlechin. H. Bustos Domecq meșterește, mutatis mutandis, În chip analog. Recurge, deci, la liniile Îngroșate ale caricaturistului, chiar dacă sub vesela sa pană inevitabilele deformări pe care genul le comportă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar putea jura că nu-l vede, ci zărește cu totul altceva. Poate se vedea pe sine în urmă cu mulți ani cînd era la fel de singur pe cît vrea să-l lase pe el acum, singur, hărțuit, pîndit, primejduit, dar neastîmpărat și încrezător în steaua sa. "Va trebui, domnule Bîlbîie, să-ți asumi răspunderi mari și să-ți riști libertatea. Dar merită, îți spun eu că merită, știu bine ce înseamnă asta pentru meseria noastră, mai mult nici nu-ți poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi să mergem în altă zi, când ai și niște haine pe tine? — E timpul să ieși din baie, Lots, insistă Henrietta, înfășurând-o în prosopul uriaș de baie. Pot s-o usuc eu? întrebă Fran, luând în brațe trupușorul neastâmpărat care începuse să chicotească și învelindu-l în prosopul călduț de bumbac. Capul lui Lottie i se odihnea sub bărbie, umplând-o de fericire. — Crezi că voi găsi vreodată pe cineva cu care să fac așa ceva? — Pentru Dumnezeu, Fran, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o petunie, Fran presupuse că era cu gândul la altceva. Era gata să alerge spre el și să-l ia prin surprindere, dar ceva din atitudinea lui o făcu să se oprească. Nu avea nimic din forța obișnuită și veselia neastâmpărată pe care Fran ajunsese să i le asocieze prin definiție. Arăta ca un bătrân ostenit așezat pe o bancă în parc. Gândul că îmbătrânea și că n-avea să fie întotdeauna alături de ea o izbi ca o pală de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
suntem în lăcașul lui Dumnezeu, dă-o dra...” La care bătrânul nu s-a putut abține: “Să ne ierte pe amândoi, părinte, că am greșit pomenindu-l chiar pe Necuratul. Să ne ierte pe noi, dar și pe țâncii ăștia neastâmpărați!” 5. Pașii m-au dus aproape de râul care desparte satul în două. Podul de lemn, hârbuit și capabil să suporte doar povara unei căruțe amărâte, a dispărut. În locul lui a apărut un altul, de beton, în stare să reziste chiar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de plapuma moale. Îl examina cu ochii negri mijiți, cu părul negru și lung învăluindu-i obrazul palid, cu brațele întinse în față pe plapumă, inerte, ca ale unei păpuși părăsite. Mai târziu obrazul îi era fierbinte și roșu, sclipirea neastâmpărată a ochilor se lenevise, îi venea să se întindă ca o pisică. Ședea în capul oaselor, cu spatele și ceafa sprijinite în pernele mari și moi, învelită până sub bărbie, sorbea încet dintr-un pahar, scuturându-și la răstimpuri părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sutele de soldați plictisiți nu-i interesau acești civili și autobuzele lor din Shanghai. Jim se simți ușurat cînd fură respinși. După ce porniră spre Soochow, șoferul Îl lăsă să stea În cabina din față. Într-un fel, acest băiat englez neastîmpărat, care Îl enervase atît de mult, Îi oferea acum o mică măsură de siguranță. Jim nu știa să citească harta, tipărită cu caractere japoneze, sau să Înțeleagă un cuvînt din lungile monoloage adresate parbrizului murdărit de insecte. Dar se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim o găsea plictisitoare În comparație cu acele conferințe de seară. Dar le făcu o concesie lui Basie și doctorului Ransome. Amîndoi fuseseră de acord că nu trebuia să lipsească de la nici o oră, fie și numai ca să-i scape de energia lui neastîmpărată, după cum bănuia Jim. Dar, În iarna lui 1944, toate astea luaseră sfîrșit. După atacul avioanelor americane asupra aerodromului de la Lunghua și după primele bombardamente asupra docurilor din Shanghai, japonezii impuseseră ora de stingere. Curentul electric era oprit complet și deținuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
imagini ale unei iluzionări care le-a permis să se materializeze, care a dat aparențelor valoarea unor apariții! Puterea umbrelor, acesta este secretul puterii teatrului. Pentru Shakespeare, actorul este cel ce dă formă și substanță umbrei, nesubstanțialului. Peste ani, figura neastâmpăratului Ariel - ca metaforă a actorului - va fi ecoul celei a năzdrăvanului Puck, iar Furtuna - un ecou al Visului... În formele (shapes) pe care le ia Ariel, în nălucirile provocate de Prospero cu ajutorul lui, există ceva inconsistent, golit de substanță; toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
îngăduiam, cu atât mai mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază, pe regele voiajorilor comerciali care cutreiera orașele pe două picioare neastâmpărate, ca un magazin ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de bătaia pâlpâită a lumânării. Acum nu mai putea să încapă nici un fel de îndoială. L-am recunoscut și după izmenele lungi și largi cu șireturi înnodate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Atunci observai că mi-am pierdut buldogul. Țineam în mână numai curelușa de care era prinsă zgarda lui zile mari. - Reeex!... strigai deznădăjduit, gata să plâng de disperare. Buldogul mă auzi și veni glonț în brațele mele, țâșnind dintre copitele neastâmpărate ale cailor încălecați de oaste. Depozitul meu de mărfuri, în valoare de câteva milioane, nu prea era al meu. Până și taxele de vamă și transport franco-București, domiciliu, au fost plătite de domnul Șvaițer, pe acre am izbutit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prin ale lui „Galgenlieder”, că niciodată nu voi cuteza să-mi tipăresc cuvântul și când liricul Richard Dehmel, cioplea salahorește, poeme granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cel mai bun lucru ce-l am de făcut este să râd și eu. A râs și Doamna Patanetschek, săltându-și țâțele ca două bășici de porc, umflate. Râdea cu buze vaginale, clănțănind din strungăreți și hohotele îi săltau buricul neastâmpărat și vizibil sub cămașa de muselină. Oprită brusc din râs, ne-a zugrăvit, oftând în răstimpuri, prăbușirea stabilimentului ei celebru altă dată. Ne vorbea mai ales de o fetiță japoneză, cea mai căutată dintre pensionarele ei, care după fiecare împerechere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
buzele strânse. Refrenul pare un zumzet de albină. Se dezbracă singură până la cămașă și pantofi, așezându-se dintr-un săltat pe colțul mesei. Are părul bucălat, blond-castaniu, pe care și-l alungă de pe ochi cu o mișcare bruscă a căpșorului neastâmpărat. O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu patruzeci și cinci de care, și cu tot atâtea poloboace pline cu vin, încărcate pentru pivnițele lui. Închis pentru contrabandă, aștepta să fie judecat. Părea cel mai neîmpăcat cu soarta. Ochii lui, ca două puncte de cărbune, îi jucau neastâmpărați, ori de câte ori nevasta îi aducea de mâncare. Atunci femeia îi strecura și un bilețel, ori îi șoptea ceva. Părea nemulțumit de veste, și de necaz, scrâșnea din dinți, mușcându-și buza de jos până la sânge. Atunci îi jucau mușchii maxilarelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]