813 matches
-
O fată foarte tânără, cred că de abia terminase liceul... Eu purtam pantaloni scurți, eram timid (însă deja știam precis ce au femeile între picioare... văzusem pe îndelete la Belcești, la domnișoara Dumitriu, într-o vizită făcută împreună cu părinții care, neatenți, m-au lăsat într-o cameră unde dormea dezordonata domnișoară...Ă, instructoarea mă lua mereu în brațe, se juca cu părul meu, mă apăsa pe nas, emițând un bibi! destul de promițător în intonațiile lui agresiv-ademenitoare... O dată, la un soi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
apuc... — Mă duc să-l caut chiar acum, spuse ea Întorcîndu-se spre mine cu mîinile Împreunate În semn de aprobare dată cuvintelor mele, care păreau că se scurg neîncetat. După o foarte scurtă pauză care mie Îmi scăpase - oare fusesem neatent? -, adăugă: Vreți să intrați și să așteptați? Mă aflam din nou În camera lămîiatică. M-am așezat pe același scaun pe care stătusem cu o seară În urmă. Mi-am frecat vioi palmele. Se pare că tocmai stinsese focul, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu s-a produs efectiv. A căzut din picioare pe caldarâm, speriat, dar nu lovit, agățat ori împins, după cum afirmă martorii oculari... Știți foarte bine că o simplă cădere putea să survină și într-un joc ori din cauza unui mers neatent, al împiedicării piciorului de o piatră sau bordură etc. Ce doresc să spun? Șocul suportat a fost mult mai ușor decât cel din urmă cu trei ani și nu putea avea urmări la fel de grave... Imaginile sunt clare și vorbesc de la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cine este acea persoană, Tinule! Știe acea persoană ce ți s-a întâmplat? Îți amintești cu cine ai vorbit la telefon? Cu acea persoană care te-a supărat ai vorbit?... Cineva ți-a acroșat ușor autoturismul sau tu ai condus neatent, cu prea mare viteză? Este foarte important să-ți amintești și să-mi spui... Da? Vreau să-ți recapeți vederea. Ai nevoie de ea. Ești tânăr, Tinu. Ai multe de făcut în viața aceasta. Te așteaptă rocile, te așteaptă peșterile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trecut vreme destulă până sățmi dau seama cu adevărat că era un artist și un profesionist al spunerii. Poveștile lui nu erau simple improvizații, apăreau întrțun ceremonial îndelung exersat și șlefuit, extrem de subtil și de rafinat. Întâmplările - pentru cine era neatent ori nereceptiv - păreau o grămadă de ițe încâlcite; de fapt, ele se înșirau după o logică a lor, treceau dintrțuna întrțalta firesc, uneori legăturile, „cârligele“ dintre ele fiind marcate printrțo simplă nuanțare a tonului celui ce povestea. Am avut această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
mei, dar după o noapte albă, în care am stat închisă într-o cutie metalică neaerisită, împreună cu vreo două sute de pasageri, urăsc întrebările fără sens de genul „Cum a fost la New York?“. Acum îmi fac, absentă, ca un zombi, ceaiul. Neatentă, îmi torn jumate din apa fiartă pe mână. Nici o pagubă totuși; într-un avion, apa nu e niciodată destul de fierbinte încât să te arzi rău, însă observ că autobronzantul meu Sunshimmer se scurge rău. Debbie e în spatele meu. Debbie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Înțelege bine că tânăra este dornică de conversație și, deși nu are chef de nimic, Dora întreabă : Ați stat mult aici ? Ați suferit o intervenție ? Da, am stat mult, mult prea mult ! Peste trei săptămâni. Spital public ! O mizerie ! Personal neatent ! Mâncarea... Dar ce, se poate numi mâncare torocala lor fără nici un gust... Mare noroc de televizor... Și-apoi, după o tăcere, văzând că vecina nu este prea vorbăreață : Închirierea televizorului se termină abia peste două zile, dacă vreți vi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la școală notele erau de la 1 la 10 într-un amestec permanent, fără să se poată constata vreo scădere sau vreo ridicare a situației lui la învățătură sau vreo preferință pentru o materie anume. Profesorii se plângeau mereu că este neatent, gălăgios, că singura lui dorință este aceea de a se distra copios, în orice situație, nu se sfia să-i deseneze pe profesori, să exclame cu voce tare, în timpul vreunul extemporal, oh, ce porcărie, să facă avioane, decupaje, bilețele, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atunci! Și fata asta cum de avusese fler să răzbată dincolo de aparențe, când nu părea să aibă o inteligență ieșită din comun, dar grație sensibilității reușise să discearnă o stare de spirit numai din câteva gesturi, o mimică, o vorbă neatent strecurată, un fleac de fapt! Poate Sidonia își mai amintea de o după amiază, puțin după căsătoria lui Ovidiu, avea încă părul vopsit în nuanțe movulii, se simțea ușoară ca o gâză...Închise de plăcere ochii și când îi redeschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
numai al nostru. Simțul posesiei, maman, egoismul posesiei. Îi ridică mâna și i-o sărută. Sidonia își scoase picioarele din mașină. La naiba, spuse, băiatul acesta știe să se impună. Îi simți un timp strânsoarea pe încheietura mâinii. Traversă strada neatentă, cu fruntea plecată. Știa acum de ce Carmina nu i se putea opune, bărbatul avea un fel de a fi atât de pasional, fiul ei, al ei, băiatul lui Trofin! Doamne, ce bizară individualitate, ce schimbare se petrecuse în el. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe stradă erau oameni puțini. Circulau repede, zgribuliți, cu gulerele ridicate. Tăria vântului nu te lăsa să-ți protejezi capul cu vreo umbrelă, ți-o smulgea din mâini, îți întorcea pe dos spițele. Sunteți prietene? Se auzi întrebată și tresări neatentă, scormonind în memorie. Era plecată pe alte meleaguri. A, nu, răspunse repede, când înțelese că se referea la Emilia, doar colege. Ne-am întâlnit azi la cantină și mi-a oferit biletul ei. Spunea că nu gustă concertele de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
numit Alfredo Binda, care avea toate șansele să devină cândva „un adevărat fenomen“ al ciclismului. Mi-a luat o săptămână, după mai multe după-amiezi petrecute În baie, să simt dintr-odată un tremur bolnăvicios și incotrolabil; un fel de crampă. Neatent, am țipat și m-am Înjurat singur. Tocmai Îmi Întinsesem cel mai important mușchi! Aveam nevoie de ajutor urgent! Din camera de zi maică-mea m-a Întrebat dacă am pățit ceva. Cu lacrimi În ochi, mi-am tras o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
luat o decizie greșită sau ar fi dat Înapoi. Așa că ne-a lăsat pe noi să decidem. Dar Îți spun eu că Barnes vrea să plece. Norman fu surprins. Imaginea clasică Îi Înfățișa pe matematicieni cu capul În nori, absenți, neatenți la cele din jur. Dar lui Harry nu-i scăpa nimic. — De ce să vrea Barnes să plece? Întrebă Ted. — Cred că e clar, spuse Harry. Din cauza furtunii de la suprafață. — Dar furtuna n-a ajuns În zona noastră, insistă Ted. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a fost clar aproape toți cei o mie de funcționari însărcinați cu gestiunea întîmplărilor din viața mea au spus nU unul singur a spus totuși nu deși iar un altul a spus nU Dar toți sunt niște funcționari imbecili și neatenți, acesta este adevărul toată ziua beau cafele, fumează și scrutează superficial traiectoriile ființelor din mine ieșirile mele în univers, spaimele și gesturile mele bruște sunteți plătiți de stat absolut pe degeaba le am spus din moment ce Domnișoara ri nu era prevăzută
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nebunie, din tradiția carnavalurilor și a bătăliilor cu conffeti, din toată această industrie populară a plăcerii au mai rămas astăzi puține urme, printre care pasajele. strîmte, uneori sinuoase, acoperite cu adevărate dantelării de sticlă și vitralii, ascunse pentru privirea turistului neatent, pasajele amintesc de perioada La Belle Époque și sunt adevărate călă torii în timp. Pasajul Verdeau este poate cel mai autentic dintre toate, găzduind cu discreție tot felul de mici galerii de artă, de anticariate, de minuscule restaurante și de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o iau în brațe cînd o văd trecînd prin univers ? îmi fac o listă : de pus mereu în buzunar un trotuar de rezervă, cînd o văd că se apropie de mine scot trotuarul și trec pe partea cealaltă mă prefac neatent, întorc capul spre zid, mă zidesc în el trec prin zid sau : mă întorc brusc și o iau la fugă înapoi, toată lumea va înțelege, (am uitat ceva esențial, undeva, cu zece douăzeci treizeci de ani în urmă, fug înapoi spre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de dispariția unor mari cantități de materie în diverse galaxii extrem de apropiate de noi nu este exclus ca unele dintre fantasmele domnișoarei ri să se afle la baza acestor regretabile evenimente cînd Domnișoara ri se gîndește la mine cometele, meteoriții neatenți și chiar unele particule de praf stelar explodează brusc (ați înțeles este vorba de efectul ri) 24. — Vă interzic să mă visați goală. nu știu dacă această frază spusă în șoaptă sau delicatețea cu care eram scuturat mă treziră din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fost ea, aceasta și atâtea alte impresii, nespus de plăcute, n-ar fi fost cu putință. Trebuie să mărturisesc sincer și bărbătește că don Muñagorri (fără doar și poate, un cabanier demn de toată lauda) e un amftrion posac și neatent. Aproape că nu ne-a adresat nici o vorbă, preferând să stea la taclale cu vechilii și argații; Îl interesa mai mult viitoarea expoziție din Palermo decât minunata Întâlnire a Naturii cu Arta, a pampei cu Carlos Anglada, ce se producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
decât vârât în taine întunecoase... Afară o luarăm pe jos; Gheorghe simțea nevoia de mișcare. Mergea repede... - Mi-e prieten, zise el, vindeam braga în București, m-a ajutat să mă fac șofer ca el și să intru în Legiune. Neatent, răspunsei printr-o înjurătură, trimițîndu-l pe Megherel la origine, pe el și tot neamul lor din Cățelești. - De ce? zise Gheorghe mâhnit, e un băiat bun, ți-a făcut ceva? - N-a avut ocazia, îi răspunsei. - Nu, pe mine m-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era foame, întrebarea mi-a trecut pe lângă ureche fără s-o înțeleg bine. - A, zic, da, la sediu... Ce credeai c-o să fac?... - Da, zice, nu e de tine, vezi-ți de școală... Ce era cu Gheorghe? M-am prefăcut neatent, dar mi-era frică să nu tacă. - Mai luăm cîte-o halbă? l-am întrebat și el a făcut semn cu mâna. La a doua halbă, după vinul pe care îl băuse mai înainte, Gheorghe a început să-mi șoptească... Să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
i s-a întâmplat? Cum a scăpat? Laurence se întoarse brusc, lovind din greșeală o carafă de cristal plină cu sherry, care se făcu țăndări pe pardoseala de piatră din bucătărie. — Scuze, zise el aplecându-se să strângă, sunt foarte neatent uneori. Uite, Francesca, voiam să te întreb ceva. Ai fi de acord să plecăm undeva în weekend? Știu un loc foarte special unde am putea să uităm de toate și să petrecem într-adevăr ceva timp împreună. Ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi a trecut un tren fără să ne avertizeze. Neatentă, o femeie a alunecat și trenul i-a smuls o parte din brațul drept. Nu pot să uit cum își privea femeia aceea, mută de disperare și de groază, bucata de braț care rămăsese între șine. Era uluită înainte de a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
banii sau picioarele. Anonim american N-am crezut destul de multă vreme în Moș Crăciun. Mă rog, pentru a fi sincer până la capăt, am crezut până în seara fatidică de 24 decembrie 1986, când, la zece ani, mi-am surprins părinții ascunzând neatent jucării sub brad și, prin aceasta, furnizându-mi dovada de netăgăduit a mitului bărbosului subversiv. Am hotărât pe loc să nu mai cred în nimic altceva decât în om: tocmai văzusem că, grație rațiunii, el poate descifra orice mister, iar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
asta!“. Nu se știa dacă vorbește de reportaj ori de inundație. Andrei Vlădescu s-a retras să-și continue scrisul. Vecina s-a foit un timp, a spus câteva lucruri lipsite de importanță, bătrâna doamnă Marga Pop i-a răspuns neatentă. Nu insistăm. Apoi cealaltă s-a ridicat, pregătindu-se de plecare. A mai întrebat-o dacă are cine s-o însoțească a doua zi. Are cine s-o ducă. Dar o așteaptă acolo, neapărat trebuie să vină, să-i povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
proprii. Andrei Vlădescu descoperise, în timp, că multe din cele ce spunea fuseseră mai demult sau mai de curând afirmate de alții și ea le dădea drept ale ei, dar într-o asemenea formă, încât cei din jur, mai întotdeauna neatenți la spusele altora, nu descopereau nimic. Era ca și cum le-ar fi gândit ea însăși în acea clipă, încât părea nedrept s-o învinuiești de contrariu, mai ales că le spunea cu timiditatea și cu teama autorului, de parcă i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]