702 matches
-
și norii interstelari de praf și gaze, roiuri stelare, gaz ionizat și nebuloase de reflexii. Nebuloasa formează un nor sferic ascuțit, centrul de masă fiind localizat în miez. Temperatura în acest nor atinge valori de până la , scăzând brusc la marginea nebuloasei. Spre deosebire de distribuția densității, norul prezintă o serie de viteze și turbulențe diferite, în special în jurul nucleului. Unele mișcări relative ating viteza de , cu variații locale de până la 50 km/s și mai mult. Modelul astronomic curent pentru nebuloasă constă în
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
la marginea nebuloasei. Spre deosebire de distribuția densității, norul prezintă o serie de viteze și turbulențe diferite, în special în jurul nucleului. Unele mișcări relative ating viteza de , cu variații locale de până la 50 km/s și mai mult. Modelul astronomic curent pentru nebuloasă constă în regiuni ionizate centrate pe steaua Theta Orionis C, responsabilă pentru majoritatea emisiilor de radiații ionizante ultraviolete. (Ea emite de 3-4 ori mai multă lumină fotoionizantă decât cea mai apropiată stea strălucitoare, Theta Orionis A. Aceasta este înconjurată de
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
Orionis A. Aceasta este înconjurată de o zonă concavă de nori denși și neutri, cu spații formate din gaze neutre în jur. Această zonă face parte din perimetrul norului molecular din Orion. Observatorii au dat nume mai multor elemente din nebuloasa Orion. Culoarul întunecat care pătrunde în regiunea luminoasă se numește "„Gura Peștelui”". Zonele luminoase de pe margini mai sunt numite și "„Aripile”". Alte denumiri sunt "„Sabia”", "„Lovitura”" sau "„Vasul”". este un exemplu de „maternitate stelară”, unde se nasc mereu stele noi
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
unde se nasc mereu stele noi. Observațiile efectuate au demonstrat existența a aproximativ 700 stele în diferite faze de evoluție. Observațiile recente făcute de telescopul spațial Hubble au dus la descoperiri importante, cum ar fi cea a discurilor protoplanetare din Nebuloasa Orion. Telescopul Hubble a descoperit 150 de astfel de discuri în întreaga nebuloasă, acestea fiind considerate sisteme planetare în formare. Acest număr impresionant arată faptul că în Univers există o mulțime de sisteme solare în această fază sau sunt deja
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
700 stele în diferite faze de evoluție. Observațiile recente făcute de telescopul spațial Hubble au dus la descoperiri importante, cum ar fi cea a discurilor protoplanetare din Nebuloasa Orion. Telescopul Hubble a descoperit 150 de astfel de discuri în întreaga nebuloasă, acestea fiind considerate sisteme planetare în formare. Acest număr impresionant arată faptul că în Univers există o mulțime de sisteme solare în această fază sau sunt deja mature. Stelele se formează când nori de hidrogen și alte gaze din regiunea
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
norului formează discul protoplanetar al protostelei, locul unde se pot forma planetele. Recent, observațiile făcute în infraroșu au arătat că particulele de praf din aceste discuri protoplanetare cresc, trecând la următoarea fază, cea de planetă pitică. Odată formate, stelele din nebuloasă emit un curent de particule încărcate, curent cunoscut și sub numele de vânt stelar. Stelele masive și cele tinere propagă un vânt stelar mult mai intens decât Soarele. Vântul stelar formează unde de șoc la impactul cu gazul din nebuloase
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
nebuloasă emit un curent de particule încărcate, curent cunoscut și sub numele de vânt stelar. Stelele masive și cele tinere propagă un vânt stelar mult mai intens decât Soarele. Vântul stelar formează unde de șoc la impactul cu gazul din nebuloase, aflat sub formă de nori gazoși. Acest proces joacă un rol important în formarea stelelor prin comprimarea norilor de gaz, ducând astfel la colapsul gravitațional al norului de gaz. În nebuloasa Orion au loc mai multe tipuri de șocuri. Catalogul
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
formează unde de șoc la impactul cu gazul din nebuloase, aflat sub formă de nori gazoși. Acest proces joacă un rol important în formarea stelelor prin comprimarea norilor de gaz, ducând astfel la colapsul gravitațional al norului de gaz. În nebuloasa Orion au loc mai multe tipuri de șocuri. Catalogul Herbig-Haro conține majoritatea fenomenelor legate de acest subiect din nebuloasa Orion. Dinamica mișcărilor gazului din M42 este complexă, dar ele se deplasează, aparent, în direcția Pământului. Zona largă din spatele regiunii ionizate
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
un rol important în formarea stelelor prin comprimarea norilor de gaz, ducând astfel la colapsul gravitațional al norului de gaz. În nebuloasa Orion au loc mai multe tipuri de șocuri. Catalogul Herbig-Haro conține majoritatea fenomenelor legate de acest subiect din nebuloasa Orion. Dinamica mișcărilor gazului din M42 este complexă, dar ele se deplasează, aparent, în direcția Pământului. Zona largă din spatele regiunii ionizate se contractă în acest moment sub presiunea propriei greutăți. Odată ce protosteaua intră în fazele prezente în secvența principală, ea
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
protosteaua intră în fazele prezente în secvența principală, ea este clasificată ca fiind o stea. Chiar dacă toate discurile planetare pot forma planete, observațiile făcute au demonstrat că radiațiile stelare intense au distrus planetele mici din zona Trapezium. Norii interstelari din nebuloasa Orion se găsesc în conținutul majorității galaxiilor, cum ar fi însăși Calea Lactee. Ei s-au format ca particule de hidrogen neutru amestecat cu alte elemente. Norul are o greutate de sute de mase solare și se poate extinde la sute
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
molecule mai grele, fapt care duce la formarea unui nor molecular. Aceasta precedă formarea stelelor din nor cu . Discul se concentrează în nucleul viitoarei stele, care poate fi înconjurat de un disc protoplanetar. Aceasta este faza în care se află Nebuloasa Orion în prezent. Cele mai tinere și, totodată, cele mai strălucitoare stele se presupunee că ar avea o vârstă de cel mult . Unele dintre stelele care colapsează sunt foarte masive și pot emite mari cantități de radiație ionizantă ultravioletă. Un
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
de cel mult . Unele dintre stelele care colapsează sunt foarte masive și pot emite mari cantități de radiație ionizantă ultravioletă. Un astfel de exemplu poate fi observat în roiul Trapezium. Pe parcursul timpului, lumina ultravioletă emisă de stelele masive din centrul nebuloasei va îndepărta norul de gaz și praf printr-un proces numit "fotoevaporare". Acest proces are ca efect crearea unei cavități în interiorul nebuloasei care permite stelelor din centru să devină vizibile de pe Pământ. Cea mai mare parte din aceste stele au
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
de exemplu poate fi observat în roiul Trapezium. Pe parcursul timpului, lumina ultravioletă emisă de stelele masive din centrul nebuloasei va îndepărta norul de gaz și praf printr-un proces numit "fotoevaporare". Acest proces are ca efect crearea unei cavități în interiorul nebuloasei care permite stelelor din centru să devină vizibile de pe Pământ. Cea mai mare parte din aceste stele au o durată de viață mică și devin curând supernove. Ipotetic, în aproximativ , majoritatea gazului și a prafului va fi îndepărtat. Rămășițele nebuloasei
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
nebuloasei care permite stelelor din centru să devină vizibile de pe Pământ. Cea mai mare parte din aceste stele au o durată de viață mică și devin curând supernove. Ipotetic, în aproximativ , majoritatea gazului și a prafului va fi îndepărtat. Rămășițele nebuloasei vor forma un roi deschis, tânăr. Unele dintre stelele care se comprimă sunt foarte mari și pot emite mari cantități de radiație ionizantă ultravioletă. Un astfel de exemplu poate fi observat în roiul Trapezium. În filmul Fântâna, Nebuloasa Orion se
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
îndepărtat. Rămășițele nebuloasei vor forma un roi deschis, tânăr. Unele dintre stelele care se comprimă sunt foarte mari și pot emite mari cantități de radiație ionizantă ultravioletă. Un astfel de exemplu poate fi observat în roiul Trapezium. În filmul Fântâna, Nebuloasa Orion se referă la Xibalba și este un simbol proeminent al morții și renașterii.
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
Eudoxus din Knidos, în secolul al IV-lea î.Hr., a fost una dintre constelațiile repertoriate de Ptolemeu în Almageste. Este posibil să reprezinte un iepure vânat de Orion. Această constelație conține roiul globular M79, aflat la 70.000 de ani-lumină, nebuloasa planetară IC 418, roiul deschis NGC 2017 (care este de altfel mai mult decât un sistem stelar multiplu), radiogalaxia NGC 1710, și NGC 1784 și NGC 1964, două galaxii spirale.
Iepurele (constelație) () [Corola-website/Science/306235_a_307564]
-
că are loc o dată la câteva secole. A fost folosit și pentru a studia obiecte aflate în regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar, inclusiv planetele pitice Pluto și Eris. Alte mari descoperiri realizate datorită datelor de la Hubble includ discurile proto-planetare din Nebuloasa Orion; dovezi ale prezenței planetelor extrasolare în jurul stelelor similare cu Soarele; și corespondentele în lumină vizibilă ale încă misterioaselor explozii de raze gamma. Un rezultat unic al telescopului Hubble îl constituie imaginile "Hubble Deep Field" și "Hubble Ultra Deep Field
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
o mică constelație de pe cerul sudic. Musca este o mică dar ușor identificabilă constelație aflată în sudul Crucii Sudului. Conține o stea proeminentă (α Mus) de magnitudine aparentă 2. Prin constelație trece banda luminoasă a Căii Lactee. O caracteristică remarcabilă este nebuloasa întunecată, "Sacul de cărbuni", a cărui parte sudică pătrunde în Musca. Musca este una din cele 12 constelații create de Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman între 1595 și 1597, care au fost introduse de Johann Bayer în textul
Musca (constelație) () [Corola-website/Science/306253_a_307582]
-
vizibile cu instrumente optice mici, între care roiurile deschise M46, M47, 10° la est și un pic la nord de Sirius, M93, NGC 2451, NGC 2467 și NGC 2477, și nebuloasele planetare NGC 2438 și NGC 2440. O parte din nebuloasa Gum se întinde în constelația Pupa (cea mai mare parte din ea găsindu-se în constelația Velele). Este un reziduu al unei supernove, în parte iluminată de Naos.
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
sau cerul nocturn desemnează cerul vizibil în timpul nopții. În astronomie desemnează cerul lipsit de nori vizibil în timpul nopții. Constelațiile sunt aranjamente stelare vizibile pe cerul nocturn. Alte obiecte nocturne strălucitoare sunt planetele sistemului solar, cometele, nebuloasele, galaxiile, supernovele. În secolul 2 d.Hr. Ptolomeu a identificat 48 de constelații, multe alte fiind identificate încă din perioada babiloniană. În prezent sunt identificate 88 constelații. Numele constelației se referă atât la aranjamentul propriu-zis al stelelor din ea, cât
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
mai apropiate de Pământ, este vizibilă doar din emisfera sudică. Panglica palidă care traversează cerul e Calea Lactee vazută dintr-o parte. E vizibilă și galaxia Andromeda, aflată la 2,2 milioane ani-lumină. Alte spectacole nocturne: supernovele - stele care explodează - și nebuloasele, locul de naștere al stelelor, cum e Crab Nebula. Racul este o "constelație" care seamănă cu un crab. In mitologia romană acest crab ar fi ajutat "Hidra" in lupta cu "Hercule". Legenda spune că "Hidra" cu șapte capete trăia în
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
perioadă de 266,9 zile. Constelația Triunghiului conține galaxia spirală M33, denumită, pe drept cuvânt, "galaxia Triunghiului". Este vorba de cea de-a treia galaxie mai mare din Grupul Local (celelalte două fiind Calea Lactee și Galaxia Andromeda). Această galaxie adăpostește nebuloasa NGC 604 (situată în M33), cea mai mare regiune de hidrogen ionizat care se cunoaște, cu un diametru de de ani-lumină, roiul deschis C0147+270, galaxia spirală NGC 925, precum și NGC 672 și IC 1727, două galaxii aflate la de
Triunghiul (constelație) () [Corola-website/Science/306256_a_307585]
-
întunecată și grosieră. Efectul este subminarea atributelor spirituale: balanța interioară este perturbată cauzând îndoieli și confuzie, omnipotența se anulează, natura fericită a sufletului este obscurată, ceea ce cauzează durere și suferință, puterea intuitivă este obstrucționată, iar cunoașterea absolută este înghițită de nebuloasa ignoranței. Eliberarea este posibilă când intrarea unor noi substanțe karmice este blocată de efortul individual. Astfel omul nu se eliberează decît când anihilează karma deja acumulată și împiedică fluxul de karma nouă. Procesul purificării interioare parcurge patru etape: Unii filozofi
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
S sunt stelele aflate între clasa M și stele de carbon. Aceste stele conțin oxigen și carbon în cantități egale și toate sunt blocate în molecule de CO. Clasele P și Q sunt folosite la obiectele nonstelare. Tipul P sunt nebuloasele iar tipul Q sunt novele.
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
se oferă publicului vizitator video-documentare. Terasa și cupola mobilă sunt folosite pentru observații astronomice cu luneta (x120) și telescopul de tip cassegrain (x375). Se pot observa petele solare, relieful lunar, Jupiter cu sateliții galileeni, inelele lui Saturn, roiuri de stele, nebuloase galactice și fenomene astrologice (eclipse, oculații etc.). Planetariul dispune de un fond documentar care cuprinde cărți și periodice de specialitate, precum și o donație de carte făcută de conf. dr. Elvira Botez. În spațiul expozițional de la parter sunt prezentate cele mai
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]