1,116 matches
-
e bine pentru sănătatea fizică și mentală. Îmi tolera toanele și hachițele, îmi suporta melancoliile negre, rămânea calmă în timp ce tunam și fulgeram împotriva G.O.P.-ului, a C.I.A.-ului și a lui Rudolph Giuliani. Mă distra cu devotamentul ei nebunesc față de Mets. Mă uimea cu cunoștințele enciclopedice despre filmele vechi de la Hollywood și cu talentul de a identifica fiecare actoraș uitat care apărea trecător pe ecran („Uite, Nathan, uite-l pe Franklin Pangborn... uite-o pe Una Merkel... uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fragila Aurora, începeam să-l văd ca pe o epurare, semn că Lucy se bătea pentru propria viață. Nu se punea problema iubirii. Lucy își iubea mama, dar aceeași mamă iubită o aruncase într-un autobuz într-o după-amiază dezlânată, nebunească și o expediase la New York, iar pentru următoarele șase luni fata fusese abandonată. Cum poate o pesoană mititică să asimileze o asemenea desfășurare stupefiantă a evenimentelor fără să se simtă măcar parțial vinovată? De ce-ar fi vrut mama să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ai o relație bună, pe termen lung sau dacă relația a degenerat, ajungând În punctul În care nu-vă-mai-Înnebuniți-unul-după-celălalt... — ... cavaler pe cal alb nu e o variantă realistă. Dar o parte din mine Își dorește cu disperare o poveste incredibilă și nebunească de iubire. Vreau pasiune. Vreau o dragoste care să mă ia pur și simplu pe sus. Vreau un cutremur sau... nu știu, un vârtej... ceva palpitant. Câteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fumul, ușa cu geam abia se mai zărește, de-afară o aud pe bătrână urlând, mă orientez mai bine după urletul ei: Arză-v-ar focu’, să n-aveți parte de nimica-n viața voastră, criminalilor!!! Sevgin, semiîmbrăcată, făcea curse nebunești de la cișmeaua care nu prea mai avea apă la casa cu o aripă prinsă deja de flăcări. Fiu-său nu se vede pe nicăieri. Din fuga spre cișmea, arunc un ochi peste gard și pepenărie - în sălașul țiganilor e-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ce duce spre vest, Hai sè plecèm din țarè, i-aș propune fèrè sè mè gândesc la consecințe, drumul drept înaintea noastrè, aproape liber, dar viața se compune și din consecințele la care ne raportèm atunci când vrem sè luèm decizii nebunești, nu poți face abstracție de ele! Aș vrea că drumul acesta sè nu se mai sfârșeascè, e exact drumul ce duce spre orașul meu, dacè o ținem tot asa în douè ore am ajunge acasè, aș putea sè o prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
puțini dintre cei care au locuit Complexul În istorica lui existență au Încercat să treacă dintr-un balcon Într-altul mergând pe balustradă, nici unul dintre cei de față nu și-a imaginat că Mihnea ar fi avut un asemenea plan nebunesc. * De fapt, după ce a privit cu melancolie restul festinului, ca orice băutor novice, Mihnea a fost apucat de greață, izul stătut de țigară căldura corpurilor adunate laolaltă l-au Împins grăbit spre ușă, doar că, așa cum deseori ni se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
exploziv pe care, cu siguranță, forța destinului l-ar fi făcut inevitabil. Cine știa dacă reușise sau nu comunitatea științifică să determine proprietățile dătătoare de dependență ale alcoolului asupra ordinului primatelor? Adevărul era limpede. Îl iubeau într-un mod pasionat, nebunesc; începură să scotocească mânate de o neliniște nouă, care-i făcu pe oameni să se întrebe dacă nu cumva o luaseră razna puțin. Alunele și bananele nu mai însemnau nimic pentru ele acum. La câteva zile după prima lor întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vasta selecție de genți, așezate trufaș pe podiumuri, de parcă ar fi fost niște câștigătoare de medalii olimpice, Julia s-a îndreptat direct către lift. Peste două săptămâni, împlinea treizeci și trei de ani, iar cadoul ei - prematur, ca să se muleze pe programul nebunesc al lui James - fusese călătoria asta la New York și cumpărarea unei ținute (sau poate chiar două dacă, așa cum se întâmpla de obicei, Julia reușea să-l facă să-i ciugulească din palmă) din magazinul frecventat de bogătașii New York-ului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
al lui Gacel, al cărui nume îl purta, ce păzea caravana cu oamenii săi, dispăruse pentru totdeauna, de parcă n-ar fi existat niciodată, de parcă ar fi fost doar un vis. Mulți au fost cei care, în anii următori, au întreprins nebuneasca aventură de a găsi urmele caravanei, cu vaga speranță de a pune stăpânire pe niște bogății ce, potrivit unei legi nescrise, aparțineau celui care era în stare să le smulgă nisipurilor, dar nisipurile își păstraseră bine taina. Nisipul era capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
colțul său, îl privi fix până se liniști din nou și închise și el ochii, dar rămase treaz, căci mintea îi fierbea agitată din momentul când sergentul major îi mărturisise în secret că peste patru zile aveau să pornească în nebuneasca aventură de a pătrunde în cea mai neospitalieră regiune, în căutarea unei caravane pierdute. Probabil că nu aveau să se întoarcă niciodată în viață, dar era mai bine decât să continue să dea cu lopata la nisip zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
opriră chiar în mijlocul a ceea ce fusese un vechi bazar, acum părăsit. — Capul liniei! strigă taxatorul în timp ce cobora, dezmorțindu-și mâinile și picioarele și privind în jurul lui ca și cum i-ar fi venit greu să creadă ca încă o dată încheiase cu succes nebuneasca odisee de a coborî până la El-Akab și de a se întoarce cu viață. Lăudat fie Domnul! Gacel coborî ultimul, privi zidurile dărăpănate ale bazarului, ce amenințau să-i cadă în cap de cum s-ar fi întețit vântul, și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi fost cineva Înăuntru sau că s-ar fi petrecut ceva ieșit din comun, În afară de faptul că imaginația mea dezlănțuită Îmi juca feste, Într-un episod de paranoia. Am expirat brusc, În timp ce inima Îmi bubuia În continuare, bătând În ritmul nebunesc cauzat de șocul deznodământului. După ce mi-am acordat câteva momente ca să-mi revin, am Închis ușa, am pus cheia la locul ei și-am luat dosarele cerute de Rachel. Aceasta era absorbită complet de registrul contabil și nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aveați voi a rămas mereu neschimbat, corect? Urmă o lungă pauză. Părea că Rachel nu intenționa să rupă tăcerea pe care o păstrase până atunci și, o clipă, m-am temut că tot ce Înșirasem nu era decât un scenariu nebunesc, plin de concluzii hazardate, care n-aveau nici În clin, nici În mânecă cu realitatea. Apoi, cu un chip la fel de Încântător și de calm ca În tot timpul În care mă ascultase, ea rosti Încet: — Nu am pus niciodată presiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înălțătoare, iar Încrederea ta Îmi face cinste! — Ce-mi ceri ca să fii alături de mine? Spune-o fără ascunzișuri, așa cum ți-am vorbit eu Însumi. Vei obține tot ceea ce dorești. Nu te arăta speriat, nu lăsa să treacă minutul meu de nebunească risipă! Râde. Peste nedumerirea profundă a lui Khayyam Începe să plutească un zâmbet palid. — Nu doresc nimic altceva decât să-mi continui modestele cercetări la adăpost de nevoie. Să am de băut și de mâncare, un acoperiș și veșminte, lăcomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tip de Întreceri, apoi devine neatent, privirea Începe să-i rătăcească. Vizirul Înțelege că e vremea plecării, cinstiții invitați Îl urmează. Muzicanții și dansatoarele le iau locul pe dată, ulcioarele cu vin se leagănă În mers, cheful monstru, blând sau nebunesc, după dispoziția prințului, se lungește până dimineața. Între două acorduri de rebec 1, de lăută sau de târ, cântăreții improvizează pe tema lor favorită: Nizam al-Mulk. Incapabil să se lipsească de puternicul său vizir, sultanul se răzbună râzând. E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
același fel, spre a evita ca influențele feminine să le strice dreapta judecată. Să se retragă din lume, să facă gol În jurul persoanei sale, să se Înconjoare de ziduri de piatră și de teamă, acesta pare să fi fost visul nebunesc al lui Hasan Sabbah. Dar acest vid Începe să-l Înăbușe. Regii cei mai puternici au nebuni sau tovarăși veseli ca să ușureze irespirabila rigoare care-i Învăluie. Bărbatul cu ochii bulbucați este cu desăvârșire singur, zidit În fortăreața sa, Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o privire pentru a hotărî care dintre ei trebuia să intervină și cu ajutorul cărui argument. „Prima dată când ne-am aflat singuri, ea și cu mine, În imensul salon, s-a lăsat o tăcere de moarte. Urmată de un râs nebunesc. Tocmai descoperiserăm că, de-a lungul numeroaselor mese, nu ne adresaserăm niciodată direct cuvântul. Era un râs proaspăt, complice, eliberator, dar pe care ar fi fost deplasat să-l prelungim. Se cuvenea ca eu să rostesc primul cuvânt. Mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așadar, să mă Întorc acasă; dorința mea era să revin la Annapolis, să petrec acolo câțiva ani liniștiți, ca să mă odihnesc după călătoriile mele. Și să nu pornesc din nou decât după aceea. Mi-am făurit, deci, planul cel mai nebunesc: să mă Întorc În Persia, s-o iau pe Șirin și Manuscrisul lui Khayyam, Înainte de a merge să ne pierdem Împreună, necunoscuți, În cine știe ce mare metropolă, Paris, Viena sau New York. Să trăim amândoi În Occident În ritmul Orientului, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în acel bar, cu prietenii amândurora, departe de casă și de problemele cotidiene. Totul avea un aer de fericire domestică: ne aflam acolo, deosebit de mulțumiți de viața în doi, de faptul că ne puteam permite să lipsim de la cine știe ce petreceri nebunești și ne izolam ca niște perechi de oameni bătrâni, căsătoriți de foarte mulți ani. Nu-mi doream altceva decât să devin bătrână și plictisitoare alături de Patrick, chiar dacă unii mi-ar fi reproșat că nu mai merg la petreceri și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de munca sa; poate Davey ar trebui să-l ia pe el la AA - iar Finn, ca de obicei, clocește ceva în tăcere. Ieșirile lui sunt teatrale. Dă cu pumnul în masă, înjură și-i provoacă pe toți la partide nebunești de biliard. E ceva să-l vezi pe Finn stăpânit, ba chiar taciturn. De obicei, când cei doi nu se înțeleg, totul pare că stă să explodeze. Astăzi atmosfera e încărcată, deprimantă din cauza comportamentului nefiresc al lui Finn. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
principiile Alcoolicilor Anonimi. Peretele din fața mea e galben, cel din dreapta și cel din stânga sunt albastru deschis. Mai mult, peste tot au fost pictate spirale galbene și violet. Scaunele au fost vopsite în portocaliu și albastru, iar mesele par un mozaic nebunesc. Fără îndoială, acest design a fost conceput pentru a-i binedispune pe clienți, însă, pe de altă parte, îi împiedică să stea prea mult. La mine asta funcționează. Mă simt prizonieră într-un spectacol TV pentru copii. Primele două principii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
barului Pilade. „În viață”. „Studiez”. „Ești la facultate sau studiezi singur?” „N-o să credeți, dar cele două lucruri nu se contrazic. Tocmai sunt pe cale să termin o teză despre templieri.” „O, ce lucru groaznic”, zise el, „nu-i o poveste nebunească?” „Eu Îi studiez pe cei adevărați. Documentele procesului. Dar dumneavoastră ce știți despre Templieri?” „Eu lucrez la o editură și Într-o editură vin și oameni cu judecată, și nebuni. Când vreunul pune pe tapet Templierii, e aproape Întotdeauna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dea o raită în jurul mesei din sufragerie. Omul din care nu mai rămăseseră decât barba albă și oasele se îmbărbătă. Se lăsă ridicat în capul oaselor. L-am luat de subțiori și, sprijiniți în cârja lăcuită, ne-am lansat în nebuneasca aventură. Mai întâi am dat ocol mesei din sufragerie apoi, cuprinși de entuziasm, traversarăm camera și ieșirăm pe hol. Bătrânul gâfâia, dar șchiopăta cu nădejde înainte. Ochii îi străluceau albaștri, veseli. Bunica apăruse în cadrul ușii de la bucătărie și îl încuraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-o. Mă călărea într-un ritm de rodeo, coapsele începuseră să mă usture. Chiar și așa, nu mă puteam opri din râs. M-a terminat destul de repede. Nu atât din cauza unei plăceri ieșite din comun, cât din cauza forței de frecare nebunești. În colțul drept al creierului mi se înfiripa o idee: dacă fusesem violat din nou? L L Lunile următoare au curs ca un pârâu de munte sărind din bolovan în bolovan, spărgându-și capul, împroșcând tot ce-i iese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fost un privilegiu rar, să vă cunosc! Auzi, tu, Boss? Da, Șefu'! Procură-mi niște umor! Și Apostatul se avântă el, primul, în goană, ca un vârf de lance. Cu Poetul, Adrianus și cu Fratele, în salturi, dinapoia sa! Cursa nebunească cu obstacole, se preschimbă într-un joc dezordonat, de-a puia-gaia, la scopcă, cu zombiții, parte-n parte, printre brazdele mormintelor înghesuite unele în altele, peste lănțuge, peste centurile de beton și ornamentele de marmură ori peste gărdulețele-capcană, din sârmă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]