1,158 matches
-
bune, nu mă mai necăji. Am plâns o noapte întreagă. Astăzi sunt ca după un chef mare. Tu ești vinovatul. Sărutări de mâini măicuței mele și lui tăticu, când am să vin acasă am să te spun lor că mă necăjești... 14 noiembrie 1940 Sandy drag și scump, Am primit scrisoarea de la tine la timp, adică chiar când mintea îmi era concentrată la toți ai noștri. De data aceasta ai știut și tu să-mi scrii la timp. O dată cu scrisoarea de la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ai plâns că nu ți-am scris. Mă mir de acest fapt mai ales că nu mă știu datoare cu nici un răspuns. Abia aștept să vii să ne răfuim amândoi. Te-ai făcut un răutăcios, nu știi decât să mă necăjești la fiecare scrisoare. Cu postul ce ai făcut ? La noi s-au închis cursurile, până ce vor veni arhitecții să vadă mai întâi localul. La școala de băieți, sus la etaj, e mare dezastru, cred că atunci când se vor începe cursurile
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
drept legitim de a fi cât mai aproape, dar răbdare, că poate mult bine și multă bucurie ne așteaptă... Știu că pentru tine e mai greu, tu care ai fost atât de încercată și pe care chiar eu te-am necăjit punând într-un timp la îndoială cele mai curate sentimente ce le-am avut și le avem unul față de altul. Ți-am scris acum o săptămână la școală și am așteptat răspuns cu poșta de ieri, dar nu a venit
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Fabrica de Ventilatoare și l-am adus la Iași prin transfer. În general, despre sănătate putem spune că suntem bine. Ne mai încearcă din când în când câte un picior sau câte o mână care scârțâie de reumatism. Eu sunt necăjit și de o sinuzită care m-a băgat în spital tocmai în zilele când voi, toți colegii, mă așteptați să vin între voi. De data aceasta cred că soarta nu va fi atât de vitregă pentru ca la 4-5 septembrie să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
reconfortare sufletească, obișnuită în asemenea împrejurări. Am fost extrem de ocupat cu reparațiile apartamentului în care locuiesc, în urma stricăciunilor provocate de seismul din martie. Fisurile și zugrăveala căzută de pe pereți, atunci când le priveam, produceau ceva deprimant, deci trebuiau înlăturate. M am necăjit destul și am fost tare tulburat cu tot felul de meseriași, dintre care, cei mai mulți sunt incorecți. Tot timpul a trebuit să stau lângă dânșii, trei săptămâni. Astăzi am terminat și mă consider prea mulțumit. Acum, la trecerea a 8 zile
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ta - producându-mi dragostea de a ne reîntâlni, să vedem cum mai apărem la vârsta de 72 ani pe care-i am și cum apar toți colegii. Socot că aș fi decanul de vârstă. Dragul nostru, te cred că ești necăjit prin faptul că ești singur și singurătatea te omoară, mai ales pe noi bărbații care nu ne putem face menajul și tot ce trebuie în casă. Nu avem însă, ce face. Moartea, acest fenomen de uzură totală, nu iartă pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
starea aceea și pentru că luasem totuși cina și mă simțeam balonat. Oricum, n-am fost capabil să am o erecție. Trupul ei gol arăta minunat. Își plimba degetul mijlociu pe pieptul meu. Stai liniștit. Se întâmplă oricui. Nu te mai necăji. Cu cât mă încuraja mai mult, cu atât mă simțeam mai neputincios. Mă apăsa pur și simplu pe suflet. Știu că citisem cândva că un penis moale poate fi mai plăcut decât unul tare, dar asta nu mă consola deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pijamaua este udă? Lasă, că le întindem pe sfoară, pe paturi, căuta fata să mă liniștească, așa um făcuse tot timpul călătoriei, când mie din cauza oboselii și a faptului că nu toate mergeau perfect, cum m-aș fi dorit, mă necăjeam și ea tot îmi spunea: În loc să te bucuri că mergem în Grecia, unde ne- am dorit atât de mult, dumneata ești tot neulțumită. Ce nu-ți convine? Nu vezi că toate ne merg pe dos? Le întoarcem noi pe față
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cu mine ne făcuserăm câteva cunoștințe bune în rândul fetelor din România care lucrau în Grecia, cât și în rândul grecoaicelor băștinașe, deși șederea noastră a fost doar de șapte zile. Privind ținuta pentru a merge la mănăstiri, Janeta era necăjită că nu avea fustă. Eu nu am fustă lungă. Îți dau eu una, că mi-a luat mai multe de-acasă. Trebuie să-mi cumpăr,a hotărât după ce le-a încercat pe-ale mele și nu i-au plăcut. Am
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a făcut în ură și distrugere și în mediul rural. A fost distrus sistemul de irigații, inventarul viu și mort și, din munca satului, dintre anii 1962-1989, s-a ales praful. La Prut am cunoscut un bătrân țăran care era necăjit că e secetă mare. Era prin 1993-1994 și eu m-am arătat tare mirat fiindcă știam că acel sat avea sistem de irigații pus la punct. „Au furat tot, dom’le, țevile le vezi la garduri și la vie, ce
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ar fi încântată să te cunoască. Locotenentul surâse stânjenit. Educația pe care o primise îi interzicea să primească o invitație care ar fi putut-o pune în încurcătură pe doamna casei, dar, pe de altă parte, nu voia să-l necăjească pe omul acesta cu purtare simplă și simpatică. Sosirea învățătorului îl scuti, cel puțin pe moment, să ia vreo hotărâre. Ați făcut cunoștință! se bucură acesta. "Aproape", zise locotenentul, care se grăbi să-și decline numele și prenumele. Iar eu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
compliment? „O, de-ai ști ce perle mi-a fost dat să traduc, de pildă, niște proze cu tanchiști ale unor ucraineni. Brr!” Zâmbesc strâmb. Întotdeauna se va găsi un termen de comparație care să te avantajeze. Nicolae Prelipceanu e necăjit că trebuie să-și târască bagajele dintr-un loc în altul, din cauza neglijenței gazdelor spaniole, dar, în cele din urmă, sendvișurile și berea bună îl înveselesc. Privită de pe mica terasă cu baldachin, unde are loc recepția de primire, exotica grădină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe aceste materiale, dar eu nu doresc să le vând. Bine Înțeles că doresc acest răspuns În scris și din partea Muzeului. Tu știu ce păreri ai; dar nu mai ești la Fălticeni. Cu dragoste la amândoi și iertare că te necăjesc mereu. Bine Înțeles că doresc un răspuns În scris de la conducerea muzeului. Pentru o mai bună lămurire am făcut și o listă de cele ce doresc să las. Cu prietenești salutări, M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la ora cinci, după-amiază. "Totuși, de ce să-i plătesc polițe?! m-am întrebat, văzînd-o cum coboară din troleibuz, cu părul ei vaporos stîrnind fiori în jur, și-acum, ca și-n urmă cu zece ani, în timp ce vîntul serii, obraznic, îi necăjea poalele pardesiului. Oare nu tocmai comportarea ei a răscolit corzile sufletului meu, făcîndu-le să-și găsească tonalitatea proprie?!" A fost o revedere ca între prieteni. Ascultă, Mihai, mi-a spus ea, pornind alături de mine, am vrut să te întîlnesc ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spus eu persoanei necunoscute, care mi-a telefonat dimineață? "Azi vremea-i schimbătoare, și eu, pe vreme instabilă, nu pot să înjur." Da-da, așa am spus, iar doamna Teona a vrut să-mi dea de înțeles că ea mă necăjește de atîta timp cu telefonul. De ce ? poate din orgoliu, poate dintr-o pornire sinceră cine știe! Un lucru mi-e sigur acum: imaginea ei din birou. A venit spre mine plină de zîmbet, ca un copil cînd face primii pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ghișeu, în camera de unde puneam felul doi în platouri și le urmăream îndelung cu privirea. Atîtea fete frumoase, venite din toate colțurile țării!... Și țărăncuța aceea, venită de pe lîngă Bîrlad, timidă și retrasă, Anișoara parcă o chema, pe care o necăjeam cu toții, spunîndu-i să nu mai jeluiască vaca lăsată acasă. Ea rîdea copilărește și-și ducea vîrful degetului la gropița din bărbie... Studentule, mai du-te și tu să te odihnești după-amiaza, cînd sînt libere ospătarele..., îmi spunea cîteodată nea Ionică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu palma peste spate. Succes! Mulțumim!... Dinule, să închizi ușa, că-i curent, îi spun. Să pui un pietroi în ea. Cornea, Don Șef și domnul Luchian ne strigă "succes!" apoi ies, urmați de Dinu, care închide ușa cu grijă, necăjindu-se s-o fixeze cu un pietroi. Eu întind mîna și trag telefonul din priză, să nu ne deranjeze careva. Parcă-i mai cald cu ușa închisă, constată Vlad în batjocură. E ora șase jumătate, spun eu, uitîndu-mă la ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare. Pe când el perora o temă de astronomie - indiferentă atât lui cât și ei - adecă pe când se necăjau unul pe altul, ea se uita la el fără să-l asculte; i-ar fi sărit în gât, l-ar fi sărutat de o mie de ori - așa număra ea cel puțin - dacă? dacă s-ar fi căzut. Ah! că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
are și un servitor, Artur. ă Mai locuiește cineva în reședința dumneavoastră? ă Da, Marfa Denisova. Doica Sofiei, de când a fost mică, locuiște încă cu noi. și Lizaveta, bucătăreasa noastră. ă Aveți o bucătăreasă și totuși măcinați scorțișoara singură? o necăji Porfiri cu mirare prefăcută. ă Sunt anumite lucruri pe care îmi place să le fac la bucătărie, atât fiindcă îmi face plăcere, cât și fiindcă nu îmi place să le las în seama altora. Porfiri își manifestă înțelegerea și încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pentru studenții lui. Dacă nu‑i trezeai interes, nici nu se sinchisea de tine. Dar dacă te numărai printre prietenii lui, socotea că ar fi o idee greșită să te lase să‑ți iei soarta În mâna ta. Și‑l necăjea foarte tare dacă prietenii lui Îi ascundeau ceva - mai ales cei pe care‑i vedea zilnic. Ambulanța care‑l transporta pe Ravelstein de la spital a tras, Încet, la bordura trotuarului, iar Rosamund și cu mine ne‑am ridicat. Am Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
uitând, probabil, multiplele dezamăgiri pe care i le adusese în timpul lungilor ani de căsnicie. Privi spre fată și spuse, din vârful buzelor învățate să poruncească la adăpostul înaltului scaun, moale și lipicios pe care i-l dăruise soarta: Nu te necăji, draga mea. Nu e ea mai tare ca noi. Totul va fi bine iar tu, fato, știu că ne-ai disprețuit întotdeauna, deși te-am ajutat de nenumărate ori. Nu-ți mai amintesc nunta de povești pe care ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu încăpățânarea și vehemența de a sta proțăpit, zi de zi, sub fereastra ei. Simțămintele îi erau amestecate, gândurile lipsite de contur, îl voia pe Ștefan aproape dar nu cu ea, pe Radu în iad, dar nu mort. Te-am necăjit cu ceva? Îi plăcea vocea lui. Mai înainte de toate, o vrăjise cu tonalitatea joasă, hotărâtă, a glasului. În timpul dansului, acel prim dans menit să-i aducă împreună, îi vorbise întruna. Ea căutase zadarnic, în semiîntunericul din cameră, să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
restaurant? întrebă Nieve cu voce slabă. Nu, dar este în barul de alături. —Vreau să văd cu ochii mei, rosti Nieve cu un glas mai puternic. Probabil că nu e decât o greșeală. Ceva inventat de tine, McGonigle, ca să mă necăjești. Nu, zise Darcey. Nu e. Și se dădu la o parte, lăsând-o pe Nieve să treacă pe lângă ea și să intre în bar. Capitolul 31tc Capitolul 31" D eja toți invitații de la cină își dăduseră seama că se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de câteva clipe - poate că prima oară în ultimii zece ani - se gândise la calitățile, și nu la defectele lui Nieve. Nieve o susținuse întotdeauna. Își petrecuseră ore întregi fiecare acasă la cealaltă, vărsându-și năduful pe lucrurile care le necăjeau - părinții, profesorii, celelalte fete de la școală... punctele negre (în cazul lui Nieve), greutate (în cel al lui Darcey), lipsa lor de experiență cu băieții, cu hainele, cu totul. În ciuda concurenței dintre ele la școală (alimentată mai ales de insistențele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se umilească, și i-am jucat rolul de confesor, prezența lui atâția ani în orchestra operei, toată activitatea sa muzicală se reconstituie acum în mintea lui prin ceea ce numește colaborare prin tăcere și acceptare tacită a fostului regim comunist, Este necăjit maestrul pe toată viața lui și, înainte de toate, e foarte îndurerat de faptul că a fost lăsat în toți anii ce au trecut să lucreze, să-și vadă în liniște de marea lui pasiune, muzica, Mi se cere să dirijez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]