1,179 matches
-
Stimate și iubite domnule Eugen, Am făcut iar o comèdie, ori poantă, tot una-i! 316 De multe ori mă atrăgea viața și opera lui Ilie Mihăilescu, acel om dintr-o bucată, un generos și iubitor al celor mulți și necăjiți, un bun organizator și într același timp un om stăpânit de vraja muzicii instrumentale, având ca bază de pornire fluierașul și căruia îi va rămâne credincios până la moarte, reușind a merge mai departe, când el ajunge și flautist, ba, trebuie
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
prin părțile acestea spre Roman sau Piatra Neamț. Mi-a vorbit o doamnă în vârstă (78 ani) pe nume Natalia N. Horia din Tg. Lespezi astfel despre doctorul Iliescu: „A fost un doctor bun, priceput, ales, popular; credea celor bolnavi și necăjiți. Ne-a părut rău când a plecat de la noi (prin 1911-12). A plecat într-un post mai mare la Roman sau la Piatra Neamț. Acolo am auzit că lucra la descoperiri de leacuri noi și colabora cu alții în cadrul vestitei farmacii
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
mod clar - alături de înțelepciune - un dar al Duhului (Efeseni 1, 17). Un mult mai pronunțat accent eshatologic apare în a doua scrisoare către tesaloniceni (Tesaloniceni 1, 7), unde limbajul folosit nu este fără reminiscențe în Cartea Apocalipsei: „Iar vouă celor necăjiți, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale, în văpaie de foc”. În sfârșit, în corpul scrierilor petrine, semnificația termenului revelație își păstrează aroma eshatologică consacrată deja în epistolele pauline. Trebuie spus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Tudor Arghezi (Oraș medieval), Ion Pillat (Elegie, Recuerdo, Cules), V. Voiculescu (Avariție, Înaintea aurorei, Apocalips), Zaharia Stancu. Dintre prozatori pot fi întâlniți Ioan Slavici (Amurg de viață, Fragmente din jurnalul intim în formă epistolară), D. Anghel (Pelerinul pasionat, Povestea celor necăjiți, Tinereță), Mihail Sadoveanu (Biserica Jitarului), Liviu Rebreanu (Ordonanța domnului colonel, Mărturisire), Gib I. Mihăescu (Squarul), Victor Papilian (P.N.V., Popa ăl bătrân) ș.a. Ion Agârbiceanu este prezent aproape de la început, cu un mare număr de schițe și nuvele (Adormirea lui Moș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
bunăoară, că "bogăția poate păzi de prilejul de nefericiri" (340, 6), un punct de vedere se poate spune apropiat de cel utilitarist occidental. Nu acesta, însă, este scopul principal al posesiunii din partea celui avut, ci întrebuințarea ei pentru ușurarea celor necăjiți. Numeroase sînt sentențele care exprimă acest lucru, de pildă: "Dărnicia este virtutea celor bogați, bogăția este virtutea celor darnici" (331, 2); sau: "nu este mai mare păcat decît lăcomia, nu este mai mare virtute decît dărnicia" (326, 13); sau: "singurul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
însemnele unei artisticități baroce, având un rol important în cultivarea poemului în proză și a pamfletului, Fantome marchează o dată în evoluția prozei românești. Acest „carnet al unui ieșean” e completat de „carnetul unui fost parizian”, inclus în volumul Povestea celor necăjiți. Evocarea unor personalități (Oscar Wilde, Jean Moréas), schițarea unor figuri enigmatice, povestirea unor întâmplări insolite iau câteodată turnura unui adevărat eseu socio-psihologic și relevă atitudini contradictorii. Nostalgia idealizatoare este limitată de o viziune lucidă a Parisului, Babilon modern, care înstrăinează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Iosif), I-II, București, 1908-1910; Carmen saeculare (în colaborare cu St. O. Iosif), București, 1909; Fantazii, București, 1909; Cireșul lui Lucullus (în colaborare cu St. O. Iosif), București, 1910; Portrete (în colaborare cu St. O. Iosif), București [1910]; Povestea celor necăjiți, București [1911]; Fantome, București, 1911; Oglinda fermecată, București, [1912]; Triumful vieții, București, [1912]; Steluța, București, [1913]; Războiul (în colaborare cu Victor Eftimiu), București, [1913]; Opere complete. Poezii, București, [1922]; Opere complecte. Proză, București, 1924; Poezii, îngr. și pref. D. Murărașu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
ăsta e un semn că nu îți sunt devotat trup și suflet ție, care ești o femeie extrem de frumoasă, iubitoare și cu totul și cu totul deosebită și că, sincer, nu te merit. — Un răspuns destul de bun, cred, zic, încă necăjită. Acum spune-mi adevărul. — Ne vedem la altar. — Ha-ha-ha, să mori de râs, nu alta! Ei bine, tot ce vreau să-ți spun este că o să regreți amarnic clipa asta, când am să te îmbrac cu un smoching roz. — Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
parcă... acum nu mai sunt chiar atât de copleșită de toate astea. Parcă nu mai sunt atât de convinsă. Of, Doamne. Ce-mi doresc? Ce-mi doresc cu adevărat? — Știam eu! Ridic ochii și o văd pe mami privindu-mă necăjită. — Știam eu! Te-ai certat cu Luke, așa-i? — Mami... — Știam eu! I-am spus asta lui tati de o mie de ori. Simt până în măduva oaselor, Becky vine acasă ca să contramandeze nunta. El mi-a zis că vorbesc prostii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
găsit altă ocupație și n-a venit. Pentru a-și acoperi lipsa a trimis un fotograf în locul lui, care era evreu. Când a văzut Căpitanul pe evreu s-a înfuriat, a strigat indignat. Evreului i-a spus pe un ton necăjit că e liber să plece, dar prietenul român să nu mai dea ochi cu el. în coloană de marș am mers la Mitropolie, am ascultat serviciul divin și apoi ne-am întors iar la cămin. După amiază s-a ținut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acolo unde suntem așteptați cu toții. în casă ne așteptau bătrânii noștri părinți. Stau cu cina gata și îndemnându-ne să ne așezăm la masă. țineau pe genunchi pe copilul nostru, îi spuneau povestiri și întâmplări din viața lor de plugari necăjiți. într-un târziu am plecat spre casă. Cum mergeam în mașină am observat cum copilul adormise în brațele mamei sale. Eu încercam să mă odihnesc. Simțeam însă ceva gol și uscat în suflet. Tot conținutul acestuia parcă a rămas în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
al neamului și a hotărât să fie un desțelenitor, știind că de el este absolută nevoie în provincie, acolo unde s-a și stabilit. A fost convins că în provincie pulsează în mod autentic sufletul plin de speranțe al orășeanului necăjit și al țăranului român, curat la inimă și dornic de românism și de fapte mari. Eu, copil fiind pe atunci, am fost atras de cântecul legionar și de coloanele de legionari, care apăreau prin satele din Ardeal. Nicolae Petrașcu ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în limba română dar care e folosit într-un text pentru a denumi un personaj, de exemplu prenumele Ion: ”astfel Ion Pop al Glanetașului, eroul însuși, a existat aievea și se numea aproape așa; mai mult, el trăiește și azi, necăjit și amărât, copleșit de copii, vreo șapte... Cel ce poartă numele eroului meu a rămas un biet țăran ca vai de capul lui, pe când cel din roman se știe câte pozne și totuși ce carieră face înainte de a muri asasinat
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
ideologicului din economia valorilor culturii, receptarea (nu doar a) lui Eminescu a cunoscut faza firească a demitizării, a operei și, deopotrivă, a omului. Cu cel din urmă a fost mai simplu și mai ușor: s-a recunoscut că omul romantic, necăjit și prost îmbrăcat era de fapt un romantic realist, lucid și, tocmai de aceea, disperat și tragic, un om de lume, manierat, care știa să poarte fracul la petreceri, iar redingota și papionul la Parlamentul României, în Dealul Mitropoliei, acolo
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
precipitarea mînioasă (impaciența cunoscută, febrila aplecare tiranică): "De ce, de ne-ce...Uite pentru că nu vreau eu! zise împăratul răstit. Ieși afară! ieși, că se-ntîmplă nu știu ce!"(Cititorul știe, deja: al treilea nu mai apucă nici să pună întrebarea.) " Se scoală împăratul necăjit foc și șart! o palmă lui Prîslea, de a răsunat tot palatul: Ieși afară, mucosule!" Suită în ritm caragialian. În felul acesta își trădează autorul "modelul" (anecdota preluată, povestea etc.) Ba chiar și mai explicit. Să ascultăm ce face Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
generală a muncii, n.n.)”. g. „Întărirea și lărgirea...” „...organizației proprii a T.P. (tineretul progresist, n.n.)”, reprezintă a doua secțiune a „raportului” lui Bălteanu ceea ce înseamnă că prea puțin îi păsa acestui individ de mămăliga de zi cu zi a oamenilor necăjiți Foarte importantă era „întărirea”, „lungirea” și „lărgirea”, din câte am aflat noi citind aceste importante documente care astăzi au caracter auto-demascator, al acestei organizații cu o doctrină extrem de nocivă, apărută în Vaslui imediat după ocuparea orașului de către trupele sovietice. Așadar
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
nouă-zece ori, doar ca bătaie de joc. Am fost bătut și cu picioarele de către tov. căpitan Mohora de la Unitatea Militară 0731, subunitatea Oțelul Roșu și adus în starea unuia tratat mai rău decât un hoț ori criminal. Și mă întrebam necăjit: unde sunt legile și dreptatea în țara noastră? De ce oare nu se respectă art. 5 din Declarația universală a drepturilor omului, act semnat de domnia voastră, cu un angajament de respectare, desigur, și în care se spune: Nimeni nu va fi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ținută corespunzătoare acestui rol și m-a determinat să păstrez ținuta de profesor universitar, prestigioasă și elevată din punct de vedere cultural dar și uman. Nu a fost ușor și uneori a trebuit să suport nedrepte replici, aruncate de oameni, necăjiți și mai puțin educați, în disputele verbale. Legea te încorsetează dur și nu întotdeauna deciziile tale sînt și OK din punct de vedere moral, chiar dacă sînt conform legii, fapt ce atrage invariabil reproșul. Unele povestiri, mai ales cele de prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai mult, fetele erau neglijente și mă împungeau cu ce aveau ele mai frumos, fără să vrea. Închideam ochii să nu văd, dar nu după mult timp Diavolul își făcea iar lucrarea. Mergeam spre sat și, ca să fiu și mai necăjit, o fătucă jucăușă mă prinde de mînă. Mă uit în ochii ei care străluceau ca două diamante și apoi mă uit la ea de tot. Ca la un semn că am depășit orice măsură, ploaia s-a oprit brusc. Diavolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
delcoul, platinele. Schimb bujii, schimb platine, schimb pompă de benzină. Că aveam la mine rezerve, aproape încă un motor. Noaptea se lasă, copiii mă lasă și speranța mea își ia catrafusele și mă lasă și ea. Un român mă vede necăjit și i se face milă. Hai, omule, să dormi la mine. Ce să mai faci acum pe întuneric?! Dar nu mi-or fura ceva de la ea? Roțile, casetofonul, știu eu ce? Păi, ce să zic? La prostii i-or duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din belșug. Erau cei care erau deja profesori și făceau facultatea la f.f, adică la fără frecvență. Mai erau și cei care își pregăteau examenul de definitivat, cei care dădeau gradul II și chiar gradul I. Mai erau unii necăjiți care pregăteau mereu și mereu examenul de stat. Unii mai tinerei, alții mai bătrîiori, toți însă făceau parte din mulțimea aia simpatică și studioasă. Eu făceam parte dintre fumătorii ocazionali, care fumau, evident, "Cerșetorul". Ceream țigări cu chibzuință, adică cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din Iași ar fi găsit și boala mea din timp... Bănuiau că este un cancer de prostată și m-au tot chinuit vreo șase luni. Mașina înainta cu prudență pe drumurile Moldovei și tăcerea apăsătoare copleșea pe cei doi oameni necăjiți, nemilos loviți de jocul hazardului. Ancuța, eu zic că doctorul ăsta știe multe, dar nu poate prezice chiar așa..., doar ești și tu medic, nu? Da, tăticule. Alții au dus-o ani mulți, contrar... Ei, nici așa, scumpa mea. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar pupa cu majoritatea tot timpul. Toți ungurii ar vorbi numai românește și toți românii numai ungurește. Cît de spre țigani, aceștia ar constata că și-au făcut degeaba săbii ninja și ar fura doar de la ei, ca să dea celor necăjiți. Dar ar fi oare și necăjiți? Nu prea cred, pentru că cei 300 de milionari ar împărți bogățiile lor furate cu cei care trag mîța de coadă și sînt șomeri. Șomeri am spus?! Mă doare capul. Un om așa cum este el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Toți ungurii ar vorbi numai românește și toți românii numai ungurește. Cît de spre țigani, aceștia ar constata că și-au făcut degeaba săbii ninja și ar fura doar de la ei, ca să dea celor necăjiți. Dar ar fi oare și necăjiți? Nu prea cred, pentru că cei 300 de milionari ar împărți bogățiile lor furate cu cei care trag mîța de coadă și sînt șomeri. Șomeri am spus?! Mă doare capul. Un om așa cum este el acum, nu poate să-și imagineze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ochii holbați: în fața lor, în farfurii se aflau niște tartine cît... Doamne, că rău mai sînt! Zîmbesc larg și încă o dată ne spunem "la revedere". Adică "good bye". Tamponări între confrați În perioada Ramadamului eram singur în cabinetul meu și necăjit pînă la Dumnezeu. Ajunsesem în Algeria de ceva timp, am primit un avans foarte mic și directorul Universității refuza înțelegerea avută cu România. Cum mișcam mărunt din buze, în cabinet intră un amic libanez. Ce ești așa acru, Constantin? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]