882 matches
-
sfâșietoare solitudine metafizică, de parcă toți zeii te-ar fi batjocorit, repudiindu-te pentru totdeauna fără izbăvire". De-aici și până la iertarea torționarilor nu e decât un pas spre mlaștina grotescului uman. Tabori nu-l va face, căci avea încă acel necontenit, halucinant dar: tabla de șah, credința unică a partidei unice, pe viață. Eficiența stilistică a sondării profunzimilor psihice, dicțiunea gravă a meditației și revoltei cioraniene, am zice, nestridente în economia narațiunii, echilibrul între dialog, monolog și relatare descriptivă, fac din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de omenie și cultură orală transmise pe linia unei tradiții nepieritoare, simbol al legăturii ancestrale și salvatoare cu obârșiile. Asemeni personajelor sale, Le Clézio se află în căutarea unui topos al regăsirii de sine, al monadei sale spirituale, de unde și necontenitele sale călătorii, de vreme ce "mișcarea este un fel de a fi în armonie cu această insecuritate continuă". Dorința de a evada dintr-un spațiu închis amintind de detenție sau carantină, speranța că dincolo de acel perimetru opresiv, adesea letal, se deschide lumea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unor experiențe la persoana întâi (autorul avea pe-atunci 45 de ani). Naratorul este totuși un sentimental cu tendințe misogine bine temperate, ce are grijă să-și trateze pulsiunile sadice (ca și Picasso, să zicem, față de modelele sale) printr-un necontenit rol de compoziție. O femeie este o tentativă reușită a autorului de a-și devizaja și imortaliza haremul, personajele acestuia fiind niște studii de caz și totodată repere sufletești indelebile. Eroul lui Esterházy se comportă ca un amant sălbatic, urmându
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin complexul miles gloriosus. Romanul se sfârșește printr-un lung priveghi al mortului, la care Alexandru participă detașat, spre a se destrăma ca personaj, în final, sub colajul frazeologiei delirante, superstițioase, stupide a participanților. Reflex al vidului halucinogen, o atracție necontenită a neantului. Din impudoarea și prefăcătoria căruia Alexandru refuză să se smulgă, deși avea toate datele. Puterea de a-și imagina proiectul magic cedează în fața imensității farsei ce i se joacă. Un picaro explorator al haosului, învins de măștile violente
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Roland Barthes, se gândise la o "Mathesis singularis", opozabilă celei universale, cu alte cuvinte, la o știință a unicității. Ce altceva este literatura decât un catalog nesfârșit de cazuri singulare? Spiritul investigativ al criticului, sinonim cu detectivismul analitic, este o necontenită tentativă de identificare cu o operă sau alta, în scopul râvnit atât de autor cât și de eventualul cititor al comentatorului de cărți: definirea singularului și a irepetabilului. Despărțindu-ne de tendința generală a modernității iluministe de a pune în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
e o pasivitate iubitoare care primește ideea și scapără, dar nu se electizează singură ... singură virilitatea Începe ceva În mod spontan, este o origine, un punctum saliens...” Care este esența feminității, care este secretul fecioarei eminesceene care este misterul invocațiilor necontenite? ... poate că Amiel să mă lămurească ... „femeia Își reparcurge toate impresiile În Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. amintire ... ea rumegă, Într-un fel durerile și bucuriile, le Întinerește, le ia de la capăt și le străbate din nou ... această constantă plastică
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
doresc.“80 Wittgenstein obișnuia să-și caracterizeze propriul demers filozofic ca fiind opus celui al lui Socrate, care își îndeamnă insistent interlocutorii să caute generalul, principiile. Tot ce a scris și a spus Wittgenstein de acum înainte constituie o sforțare necontenită de a se desprinde pe sine și pe cei capabili să-l urmeze de iluzia puternică și persistentă că există o esență a limbajului și a gândirii, a cărei pătrundere ar trebui să constituie țelul ultim al celor care practică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Popoarele se formează și se mișcă în virtutea altei forțe, dominante și imperative, dar a cărei origine rămîne necunoscută și inexplicabilă. Forța aceasta este dorința de a atinge sfîrșitul și care constituie în același timp negarea acestui sfîrșit. Este forma afirmării necontenite și neobosite a existenței sale și a negării morții. Spiritul vieții, după cum spune Scriptura, «rîurile de apă vie», a căror secare o prevestește amenințător Apocalipsul. Principiul estetic, cum se exprimă filosofii, principiul etic, cum zic aceiași filosofi. «Căutarea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
conveniențele riturilor orfice ("o vestală în costumul ei alb", "o preoteasă în templul faraonilor"). Sigur, cititorul care observă toate aceste embleme destinale se poate întreba care este legătura acestui hierofant cu divinitatea. Este, altfel spus, poezia lui Dan Laurențiu "o necontenită căutare a lui Dumnezeu, o continuă revelare a Divinității pentru a o pune în cauză și pentru a se pune în cauză pe sine, pe ființa aflată în fața necunoscutului și a misterului insondabil", așa cum nota Ioan Holban? Greu de dat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți să-ți spun că sunt sănătos, deși am reumă,/ podagră, precum și un mic cancer./ Fac necontenite progrese în domeniul/ atât de labil, de alunecos și riscant/ al poeziei. Am ajuns atât de aproape/ de perfecțiune, încât nu scriu nimic/ Dar în fine,/ destul despre asta. Mă întreb ce-ți mai face nevasta,/ pe care atât am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asocierii între modă și modernitatea artistică în cadrul unui program estetic. În concepția să, modă trebuie să fie considerată drept o tentativă de înfrumusețare a naturii imperfecte; ea trebuie să fie considerată că un simptom al gustului de ideal, ca o necontenita și mereu înnoita încercare de a schimba natură [1975, p.716]. "Modă se prezintă că un câmp de tensiuni" [Muchembled, p.114], care implică mai multe piste de cercetare, prin care modă este considerată ca un semn al timpului, un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se aude ecoul glasului lui Leopardi. Niva Lorenzini afirmă referitor la operă de maturitate a sicilianului că tocmai pe filiera Leopardi Pascoli, ambii poeți ai fiorului, ai neliniștii și ai căutării, Quasimodo ar fi preluat motivul rătăcirii neîncetate și al necontenitei dorințe de stabilitate și siguranța, pe care le-a transpus în personajul nomadului ce căuta alinarea și odihnă într-un cântec ce se înalță în întunericul nopții cu luna.74 Destul de frecvent în aceste versuri de tinerețe este și motivul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de continuitate cu prezentul, valoarea unui ideal fiind dată de capacitatea de a se realiza. Este ceea ce deosebește de utopii și conferă suport moral ființei umane. Constantin Dimitrescu-Iași130, influențat de evoluționismul lui Gustav le Bon, susține de asemenea ideea perfectibilității necontenite a ființei umane, subliniind că „În om natura ajunge la conștiința de sine”. Idealul moral este decisiv pentru afirmarea conștiinței morale: „Când te uiți Împrejuru-ți și vezi atâtea ființe care se agită În diferite direcțiuni, absolut fără nici un scop, când
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
localnicilor în proporții aproximativ egale -, cele "două fețe": una orientală și alta europeană. "Alăturarea acestor două caractere deosebite, care dovedește atât de mult și în opinia sa înrâurirea Evropei asupra unei părți dintre români, partea bogată și privilegietă, și lupta necontenită între ideile vechi și nouă, nu era nicidecum tipărită pe fața capitalei noastre cu vro câțiva ani mai în urmă. Atunci ea purta o fizionomie mai mult orientală; însă, de când spiritele au început a să dezveli la razele civilizației, o
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
susținea, cu noi argumente, necesitatea imperioasă a promovării acestui gen de industrie în Moldova, efectuând o minuțioasă demonstrație a posibilităților de transpunere în practică a proiectului preconizat. Produsele prelucrate din fier, arată el, nefiind "articule de modă, ci o întrebuințare necontenită pentru fiecare clasă a societății", dețineau și semnificau o valoare constantă, ceea ce le conferea "cea mai sigură trecere sau vânzare pe piață"12. Invocând experiența universală, el aprecia că, dintre toate întreprinderile industriale cunoscute în epocă, "fabricile de fier dau
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
feliuritele materialuri ar trebui să să cumpiri din mai multe părți, de la depărtări mari și, mai totdeauna, cu multe greutăți și cu oareșcare rizic. 2. Productele de fer, cea mai mare parte, nu sînt articule de modă, ci o întrebuințare necontenită pentru fiecare clasă a societății; productele ferului nu-și pierd niciodată valoarea, nici prețul lor, nu să strică, au totodată și cea mai sigură, necurmată, trecere sau vânzare. De aceea s-au dovedit prin universală experenție că, dintre toate întreprinderile
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pe care știința economică nu știe încă să le vindece, ceea ce nu o împiedică să apară drept cea mai solid structurată dintre toate științele sociale, eficace prin multiplicitatea aplicațiilor sale pentru domeniile circumscrise, dominatoare și expansioniste"4, dar afectată de necontenitele repuneri în cauză și de chiar aceste ambiții mereu reînnoite și reafirmate. Fiecare etapă a gîndirii umane se naște întotdeauna din doi părinți: din istoria trecută a ideilor și a credințelor, ca și din configurația istorico-socială specifică prezentului. Doctrinele sînt
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
era asezonată cu o ofertă internă de bunuri și servicii care înregistra deja ritmuri neagtive în 2009 și 2010. Plus că remiterile din exterior ale celor plecați în străinătate la muncă s-au estompat după ani la rînd de creștere necontenită 14. Măsurile anti-criză diferă din punct de vedere geografic, dar și politic și cultural, în funcție de cauzele și mecanismele de propagare ale acesteia. Dacă în Occident se apelează la politici anti-ciclice de sorginte keynesiene, precum pomparea de bani publici în economie
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
artei, opera totală prin excelență, topind toate genurile în tentativa sa de a explora și a înțelege universul: "Isomorf omului, romanul ar trebui în mod normal să-l poată conține în întregime" (scrie Houellebecq în Interventions). De unde jocul și alunecarea necontenită de la un registru la altul, cu o dublă dominantă clinico-patetică, în cazul său, respectiv ironic-romantică la Orsenna. Amîndoi, prin sau dincolo de dragoste, caută o supapă imaginară pentru eșecul modernității noastre, pentru des-cîntarea unei lumi strîmbe. Cultului insidios al non-diferenței nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și într-un spațiu tot mai fosilizat ; este cea pe care o adoptă César care, după periplul său disturbator prin lume nu mai dorește decît previzibilitatea, fie ea și muzeificată, a Vechiului continent. De cealaltă parte, cu Paz, avem o necontenită și veșnic neîndestulătoare căutare a noului, a palpitantului, a exoticului, a pericolului, pînă la atingerea frontierelor animalității și a căutării absolutului în adîncurile obscure ale lumii acvatice. Unul caută lumina pe culmile Olimpului, celălalt se sufocă și se cufundă în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
simulacrului situația culturală a Americii, care "exorcizează chestiunea originii, nu cultivă vreo origine sau autenticitate mitică, ea nu are trecut sau adevăr de bază. [...] Cum n-a cunoscut acumularea lentă și seculară a principiului adevărului, ea trăiește într-o simulare necontenită, în necontenita actualitate a semnelor"497. Pentru Baudrillard, în America există doar simulacre de primul și al treilea ordin, cele de ordinul al doilea, care se bazează pe reflexivitate și dedublare, și care i se par a fi caracteristice europenilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
culturală a Americii, care "exorcizează chestiunea originii, nu cultivă vreo origine sau autenticitate mitică, ea nu are trecut sau adevăr de bază. [...] Cum n-a cunoscut acumularea lentă și seculară a principiului adevărului, ea trăiește într-o simulare necontenită, în necontenita actualitate a semnelor"497. Pentru Baudrillard, în America există doar simulacre de primul și al treilea ordin, cele de ordinul al doilea, care se bazează pe reflexivitate și dedublare, și care i se par a fi caracteristice europenilor, lipsesc complet
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ritualului, utilizată în vederea destituirii discursului cu sens și a tuturor conceptelor ca: adevăr, obiectivitate, realitate etc.; * strategia paroxistică, a aducerii receptorului în "penultima poziție înaintea extremității", a sfârșitului, prin tehnica paradoxurilor, a afirmațiilor extreme, a repudierii categoriilor și prin căutarea necontenită a exoticului, excentricului și a locurilor necomune; * strategia ambivalenței, care, înlocuind logica bivalentă, conduce la polarizarea și tensionarea conceptelor în interiorul unui text, astfel încât acesta își pierde funcția de comunicare pentru a se deschide unei funcții-joc, ritualice; * strategia reversibilității, întâlnită în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu va mai reveni. nu se știe, ce aduce pasul următor. merg. merg nu spre a ajunge, ci spre a fi acolo unde sunt. oare, nu fiindcă în sine nu există moartea suntem lăsați în voia noastră, aici unde în necontenită înfiripare pleacă și vin formele iubire, molipsire totală înălțând din adânc denedescrisul surâs? Să mături curtea cumpănit de treaz. atât de treaz, încât doar mături curtea. egal. tăcut. ca într-un templu. nu eu țes pânza vieții sunt numai un
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
unul "vast", înțelegem că ""sfârșitul unei lumi" nu este și nici nu poate fi vreodată altceva decât sfârșitul unei iluzii". (9b, p. 322) Iar iluziile nu sunt decât forme deturnate de la tradiții, prin manifestările datate temporal (profane), care sunt materializări necontenite ale principiului. Însă termenii de "materie", "materialism" și "spirit", "spiritualism" au pentru autor o valoare simbolică, de puncte de vedere contingente în raport cu "datele tradiționale". Ele țin de "istoria și științele profane", pe când tradițiile sunt conținute de "istoria și științele sacre
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]