738 matches
-
poate părea derizoriu , ori dacă o minune se rușinează de propria-i insignifianță și se pierde singură printr-un accident. În final, mai importantă chiar decît religia pare Încrederea (pe care Elmer o insuflă celor din jur cu toată puterea necredinței), credința În oameni, În viață, miza. Și uite că se poate face-un film cu mesaj cînd te aștepți mai puțin. Un alt film, analog prin tema din care lipsesc mitralierele, obuzele și sîngerînzii cinematografiei actuale chiar că de sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
statul trebuie să se apere; guvernările capătă scuza pentru a interveni în dispunerea de bunurile temporare ale Bisericii și se folosesc de această ocazie pentru a impune legi nevrednice de amortizare; oamenii devin din ce în ce mai nemulțumiți de Cler și de Biserică; necredința se răspîndește; cei care urăsc Biserica o blesteamă și o înfierează; și, în cele din urmă, facțiunea conducătoare sau mulțimea, incitate de elementele subversive, trec la violență, spărgînd casele de bani ca să jefuiască aurul și ca să prade sanctuarul de comorile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fiilor lui Adam și ai Evei. Fecioara Maria a corespuns întru totul harurilor nenumărate ce se revărsau asupra ei, în vederea înaltei misiuni ce avea de îndeplinit. Și toate acestea erau prezente înaintea lui Dumnezeu încă de pe atunci, de când omul, cu necredință, a călcat porunca ce i-a fost dată, ascultând mai bucuros sfatul celui viclean. Fericitul Augustin spune: „Acela care te-a creat, omule, fără de tine, nu te va mântui fără de tine“. Astăzi este începutul bunei voințe a lui Dumnezeu, „luminat
Agenda2005-47-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284407_a_285736]
-
tânăr ar fi chemat a trece poporul românesc sub dominațiunea uriașului. Cu măduva secată, cu puteri sleite, cu sângele stors, îmbătrînit în mod artificial prin veninurile cele mai subtile ale corupției apusene și răsăritene, unind în el fatalismul oriental cu necredința occidentală, astfel e menit - un copil sleit de puteri - să cază în mâna pânditorilor, puternicilor, fireștilor săi inamici. Prea ar fi fost frumos, prea vrednic de admirația viitorului să cază cu arma în mână ca un erou din oasele căruia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a o dezvolta și forma au suferit și luptat ca martiri și eroi. La orice pas pe care-l fac în cunoașterea istoriei patriei mă conving din ce în ce mai mult cât de adânc a concrescut creștinismul în orice fibră a națiunii noastre; necredința chiar, daca nu degenerează în persiflaj frivol, nu e-n stare a părăsi cu totul terenul creștinismului. Idei creștine vivifică arta și știința noastră; spirit creștin trăiește în toate instituțiile sănătoase ale statului și ale societății noastre. Jidovismul însă e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sufletul și inima. Vrea să cred în ateism! Află, țâncule, că tu încă nu te născuseși când eu eram deja copleșit de onoruri; nu ești decât un vierme invidios, rupt în două, care tușește... și moare din cauza răutății și a necredinței... De ce te-o fi adus Gavrila aici? Toți se leagă de mine, începând cu străinii și terminând cu propriul meu fiu! — Ajungă-ți cu tragedia! strigă Ganea. Ar fi fost mai bine dacă nu ne-ai fi făcut de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sale, nu trebuie să fie oare mândru de ceea ce vede în urmă? Odinioară o biserică plină de oameni, toți având frica lui Dumnezeu, toți sperând de la el mântuire și îndreptîndu-și viețile după învățăturile lui; azi acea biserică stă pustiită prin necredință și nevoi. Spiritul speculei, a vânătorii după avere fără muncă și după plăceri materiale a omorât sufletele. Odinioară o clasă dominantă puțin numeroasă, incoruptibilă și păstrătoare a tradițiilor țării; azi dasupra oameni îmbogățiți prin camete, prin specule, prin ruina altora
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
moștenitori Împreună cu Hristos, vom fi făcuți moștenitori ai Împărăției Lui”. Pantoleon, ascultând aceste promisiuni, a simțit o fericire copleșitoare În inimă. A judecat că tot ceea ce a auzit este adevărat și drept. El și‑a dorit să Îndepărteze eroarea de necredință a tatălui său și să accepte cuvintele credincioa‑ sei sale mame, ale cărei Învățături pioase le onora și le iubea. A răspuns astfel : „Ceea ce ai spus, Înțeleptule, am auzit de multe ori de la mama mea În trecut. O priveam, de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de la cumpăna a două veacuri și lumi diferite. Din perspectiva mentalităților tradiționale, medievale, mesajul conținut de asemenea gesturi atroce era cât se poate de limpede: suveranul are dreptul și datoria de a pedepsi trădarea supușilor care se fac vinovați de necredință. În fața cerințelor aspre ale acestei prerogative, considerată esențială pentru menținerea ordinii societății, nu putea exista milă, slăbiciune sau iertare. După cum s-a putut vedea până aici, finalul secolului al XVIII-lea a consolidat, În mentalitatea feminină din Transilvania, o imagine
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Constantin Brâncoveanu. În urma a numeroase denunțuri și intrigi ale dușmanilor săi la Constantinopol, precum și faptul că În cursul războiului ruso-turc din 1711 unul din boierii săi a trecut de partea rușilor, l-au făcut pe sultan să-l bănuiască de „necredință” față de el și să-l Înlăture din scaun. A fost dus la Istanbul Împreună cu familia sa În martie 1714, au fost aruncați În Închisoare, li s-a promis că vor scăpa cu viață dacă vor accepta religia islamică, propunere pe
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Dragomir Dancu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92322]
-
viață, ci le amânăm pentru „mâi43 ne” când poate nu vom mai avea putere să facem ceva. Și iată cum reușește diavolul să ne amăgească ca să nu facem nimic pentru mântuire „ASTĂZI”, ci „mâine” când va fi prea târziu. 43. Necredința și credința Într-o adunare se vorbea despre Dumnezeu; unul care era necredincios și mândru zise apăsat: Aș crede și eu, dacă mi-ați arăta unde este Dumnezeu?! Și, ca să lămurească printr-o pildă afirmația lui, chemă pe un copil
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
de tine? Firește că el se lovește de mine. Ei vezi, tot așa se întâmplă și cu tine. Tu care ai luat calea cea bună a bisericii, a credinței strămoșești, ai început să vezi bine, dar cei care stau în necredință, se cheamă orbi și ei sunt aceia care dau peste tine, nu tu peste ei. Toți îi dădură dreptate, dar el mai adăugă alte cuvinte, care izvorau din înțelepciunea învățăturii lui Hristos: De aceea nici nu trebuie să ne supărăm
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
rapiditatea cu care se propagă undele sale de șoc, distrugerile catastrofale ale clădirilor, modificările profunde ale solului și peisajelor, pierderile mari de vieți omenești în câteva secunde sunt considerate ca o pedeapsă trimisă de Dumnezeu împotriva oamenilor, pentru păcatele și necredința lor. Iar apariția unor fenomene cerești mari rare, cum ar fi eclipsele de Soare și de Lună, cometele, asteroizii și meteoriții, sunt semne și avertismente divine, prevestitoare de cataclisme și mari nenorociri: cutremure, războaie, secete, ploi abundente, călduri excesive, epidemii
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
în care se afla zeul Tuil. În credința poporului roman, cutremurele sunt explicate astfel: * Când se “scutură” pământul, Dumnezeu se uită “chiorâș” la el și acesta tremură de frică. * Cutremurele sunt pedepsele trimise de Dumnezeu asupra oamenilor, pentru păcatele și necredința lor. Când se cutremură pământul, se bat dracii în mijlocul lui. * Dacă pământul se cutremură, este o dovadă că nu mai poate suferi păcatele oamenilor și caută să mai scape de ele. * Se produce cutremur și atunci când cei 2 pești - pe
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Îi aparține puterea? Pot exista, fără contradicții, două suveranități În cadrul aceluiași stat? Și dacă da, cum se Împart domeniile de competență? Cine trebuie să cedeze primul În caz de contestare? Miza este foarte importantă: este vorba despre libertatea credinței (sau necredinței) cetățeanului În raport cu autoritatea politică, despre independența deciziilor autorității politice În raport cu clerul, dar și despre pacea socială, despre Înțelegerea Între cetățeni atunci când mai multe religii se găsesc față În față, riscând În orice moment să distrugă unitatea națională. O a treia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Iisus s-a transformat în legendă, iar legenda a devenit povestea omului care a trăit acum două milenii aici, printre noi, pe pământ. Când am aflat că omul Iisus a existat cu adevărat, atunci am răsuflat ușurat. Nu pentru că, în necredința mea, ar fi fost posibil să mă întorc în timp ca să-L întâlnesc sau să-L aștept să revină, ci pentru că descoperisem dintr-o dată, ca atunci când îți dai seama că iubești, că El este contemporan cu mine, cu noi, dintotdeauna
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și, în cazul în care "strigau în pustiu", să anunțe și să confirme pedeapsa ineluctabilă a lui Yahwe. Numai în măsura în care asemenea profeții erau validate de catastrofe (Ieremia, Ilie) evenimentele istorice câștigau o semnificație religioasă ca pedepse aplicate de Dumnezeu în schimbul necredinței neamului lui Israel. Datorită profeților, care interpretau evenimente contemporane în lumina unei credințe riguroase, aceste evenimente se transformă în "teofanii negative", în "mânii" ale lui Yahwe. "Astfel, pentru prima dată, spune Eliade, profeții valorizează istoria, ajungând să depășească viziunea tradițională
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
noi credem"66. Iar credința este adevărată când așteaptă cu speranță ceea ce încă nu a fost văzut în substanță 67. Reluând această dihotomie alegorică în eseul Israel în pustiu, Goethe avea să rezume tema istoriei în lupta dintre credință și necredință. La prima vedere, istoria lumii pare o succesiune fără noimă de generații și imperii. Văzut însă cu ochii credinței, cursul sinuos al ambelor istorii, sacră și profană, apare ca o ordinatio Dei. Teologia istoriei nutrește o asemenea simetrie, numită dualism
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ci "oricui are ochi să vadă". Plecând de la o concepție istorică care subliniază contingența, accentuând unicitatea evenimentelor istorice, el consideră Învierea un fapt istoric care poate fi stabilit de orice istoric profan dacă nu se apropie de el cu prejudecata necredinței 20. Pannenberg formulează ceea ce s-a numit cristologie de jos în sus (christology from below), în care se pornește de la personajul istoric Iisus, de la viața și propovăduirea sa pe pământ pentru a i se recunoaște apoi divinitatea 21. Într-un
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
statală constituită pe alte regului decât tradiționale. Mitul presupune credința într-o instanță de salvare, ritul nefiind decât o formă de organizare a spațiului public și a comportamentelor colective. Nu certitudinea ideologică a fost caracteristică regimurilor totalitare ci, din contră, "necredința" în idei78. În România, ideologia socialismului științific nu a fost mai mult decât o rutină a discursului și o pantomimă executată cu ocazia reuniunilor publice. Foștii comuniști, care reprezintă astăzi, în România și în celelalte țări ale fostului bloc sovietic
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
condamnabil la un bărbat, cât ceea ce face după beția simțurilor. Roger e josnic prin reacția de după împreunare. Rolland observă: "Caraghioasă pretenție de bărbat! Dorește femeia; și când i se dăruiește cu sinceritate, e gata să socotească această faptă mărinimoasă drept necredință!..."". Un pasionat ce se reprimă, discret, cât de voie cât de nevoie, viitorul critic dă impresia că descurcă aci propriile sale probleme amoroase. Numere în labirint e cartea unui tânăr care și-a strunit bine tinerețea. Funciar serios și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ochelari, cutele la pantaloni pe fișa postului, parazăpezi în mal uscat Rebricea, pisica albă zvîcnește din siguranța cărnii ei, largul de culme scăzută spinare peste vid, la orbul cerului două stele pînă acum, lumina din toate, nașterea Domnului în inima necredință, halta Rateș Cuza în toate părțile de punctul fixat, două clopote în avertisment, sfoara cu lumini între stîlpi, de unde era să venim, din detașare! tragem toate numerele ca să probăm că sînt pierzătoare, vorbim estetică sau mai rău, irelevanța estetică, Buhăești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
are frunte. Să tragem clopotele la biserică. Toți aleargă să ducă vestea că mare necaz se va abate către satul lor. Clopotul mare sună fără încetare. Ce, ce s-a întîmplat? Necuratul, cumătră Aritină. Necuratul. Ne-a blestemat Dumnezeu pentru necredința noastră. Anica întîi a leșinat. Apoi și-a revenit și a început a răcni. Omorîți-l, vă rog, să nu mă lăsați cu el! Nu l-a omorît nimeni. Necuratul plîngea exact ca un copil. Ți se rupea inima, nu alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și simplu, ci o parabolă a lumii. Iar a spera nu e nimic mai mult decât a fi atent la aburul cald al respirației tale, în care se amestecă, ritmic, respirația vitelor cu respira ția lui Dumnezeu. Două feluri de necredință Și de Crăciun, și de Paște se găsesc destui care să veștejească transformarea sărbătorii în chef. E necreștinește, se spune, să convertești evenimente atât de nelumești cum sunt Nașterea Domnului și Învierea Lui în simple prilejuri de îmbuibare și petrecere
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
roz al unui film de desene animate cu iepurași. Cei ce cred și cei ce nu cred Cardinalul Gianfranco Ravasi a pro pus reflecției publice bucureștene (la Ateneul Român și la Colegiul Noua Europă) tema dialogului necesar dintre credință și necredință. Inițiativa înaltului prelat se înscrie într-un program (Il Cortile dei Gen tili, „Curtea Neamurilor“) organizat de Sfântul Scaun pentru stimu larea comunicării dintre cei ce cred (cu toate deosebirile implicate de diversitatea religiilor) și cei ce nu cred (dar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]