901 matches
-
merita să ia tribut de la alte societăți despre care credea că sunt pe un nivel inferior de dezvoltare. Viziunea islamică tradițională a relațiilor inter-naționale distingea între Casa Islamului (Dar al Islam) și Casa Războiului (Dar al Harb) între credincioși și necredincioși -, deși posibilitatea unui armistițiu temporar cu puterile non-islamice era permisă. Nu mai puțin angajate într-o viziune hegemonică asupra ordinii internaționale, puterile europene credeau că apartenența la o societate de state era imposibilă pentru aceia ce încă nu atinseseră standardul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
armatei lui Carol Robert, la o posadă, această campanie consfințește independența statului condus de Basarab. Cât de umilitoare a fost Înfrângerea pentru Carol Robert, deducem din mânia neputincioasă care se abate asupra Învingătorului său ori de câte ori acesta este invocat “Basarab, schimaticul, necredinciosul nostru român, răzvrătit și trădător “. Urcarea pe tron a lui Ludovic I de Anjou (1342 -1382) a adus Împăcarea negociată de asociatul lui Basarab, viitorul domn Nicolae Alexandru. Întemeietorul de țară și primul unificator al acesteia și-a legat numele
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
coroana. Ochiul este organul biblic al înșelăciunii și al falsei certitudini, din vina căruia este adorată creatura în locul Creatorului și nu este înțeleasă corect alteritatea radicală a lui Dumnezeu, redus la statutul comun al coruptibilului pasăre, om, patruped sau reptilă. Necredinciosul își anexează lumea prin ochi, dar prin ochi omul lui Dumnezeu este posedat. Nu fac parte viziunile din cele șapte plăgi trimise asupra egiptenilor de Ocrotitorul poporului ales? "Să se rușineze toți cei ce se închină la lucruri cioplite" (Psalmi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
message, în asta constă revoluția catolică. Dumnezeu nu trebuie doar adorat acolo unde ne aflăm, ci transmis oriunde poate ajunge un om. Dintr-un capăt în celălalt al lumii." De la apostol la păgân. De la episcop la penitent. De la credincios la necredincios. Din ușă în ușă. Din gură în gură. Nu-i de mirare că această confesiune a fost prima care a reflectat asupra transmiterii, care și-a problematizat rolul misionar. Iar sociologul sau cercetătorul modern care vorbesc de "comunicare" fără a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu se mută ca un bibelou oarecare. Sfântul Cristofor, patronul automobiliștilor, apără de "moartea rea" și merită văzut cum șoferii de autobuz indieni de pe drumurile din Anzi își fac semnul crucii în fața micii păpuși agățate de retrovizor. În biserici, mulți necredincioși înclină capul în fața crucifixului, unii pun o lumânare sub cromolitografia Sfântului Francisc. Putere a imaginii sau putere a primitivului? S-a înțeles deja că ar trebui să includem psihanaliza printre rezervoarele noastre disciplinare. Deși filonul afectelor este într-adevăr la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mediatorilor transmiterii culturale, ar traduce nu o revigorare, ci un declin al credinței noastre în transcendența formelor. Ca și cum virtutea de comuniune a privirii estetice ar scădea o dată cu inflația simbolurilor ei. Cultul artei, această ieșire religioasă din religie, ultima credință a necredincioșilor, seamănă cu o evlavie sceptică; iar muzeele noastre cu niște sanctuare pentru agnostici. Stranie combinație, dar care convine acestei religii în secret disperate. Venerația artistică înșeală foamea spirituală, fiind o ultimă transcendență permisă de eclipsa transcendențelor (cult, etnie, partid, teritoriu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
1988. Aceste practici funerare nu ținea cont de recomandările Sfântului Augustin. În De cura pro mortuis gerenda (420), el arată că, de vreme ce învierea nu depinde de conservarea materială a trupurilor, "credincioșii nu pierd nimic dacă nu au un mormânt, așa cum necredincioșii nu câștigă nimic dacă au". 74 Francis Haskell, Mécènes et peintres. L'Art et la société au temps du baroque italien, Gallimard, Paris, 1991 (traducere franceză). 75 Krzysztof Pomian, Colectionneurs, amateurs et curieux. Paris-venise, XVIe-XVIIIe siècle, Gallimard, Paris, 1987. 76
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau minore, acive sau pasive etc., în măsura în care se aseamănă sau se diferențiază de grupul propriu. Etnocentricul folosește pentru grupul, poporul, țara lui expresii ca: "popor ales", "națiune binecuvântată", "rasă superioară" etc., iar pentru ceilalți, "popoare înapoiate", "barbari", "sălbatici", "străini perfizi", "necredincioși" etc. Th. Caplow a pus în evidență că numărul persoanelor care supraestimează grupul din care fac parte este de opt mai mare decât numărul persoanelor care își subestimează propriul grup. Etnocentrismul este o reacție umană întâlnită în toate societățile și
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
viață și făcând multe alte rele, cum am să te cred că va fi înviere? Și chiar de nu ar grăi așa, totuși vor cugeta așa, și în cugetele lor îți vor pune aceste întrebări. Aceasta este ceea ce împiedică pe necredincioși de a se face creștini. Deci să-i atragem prin viața noastră. Mulți bărbați simpli și proști, în chipul acesta au uimit cugetele filosofilor, căci prin faptele lor au arătat o mai mare filosofie decât aceia; căci din viața și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cea de a doua vine prin aceea că credem drept și ne temem de Domnul în Care am crezut”. (Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, cuv. 2, în Filocalia..., vol.V, p. 181-182) „De aceea, eu ticălosul, sunt mai rău ca un necredincios că nu vreau să lucrez ca să aflu credința cea mare și prin ea să vin la temerea de Dumnezeu, și la începutul înțelepciunii Duhului, ci acum calc legea închizând ochii sufletului cu voia, acum vin la desăvârșita neștiință, întunecându-mă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1, 16). Și iarăși: Dacă cineva dintre ai lor, și mai ales dintre casnici, nu le poartă de grijă au tăgăduit credința și sunt mai răi decât necredincioșii (1 Tim., 5, 8). Și iar: Fugiți de lăcomie, care este închinare la idoli (Col., 3, 5). Prin urmare, fiindcă sunt atâtea tăgăduiri, este limpede că sunt tot pe atâtea mărturisiri, ba chiar mai multe<footnote Tâlcuirea Pr. Marcel Hancheș
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Diels). Dar și Platon, filosoful, în Legile sale spune: Cel care vrea să fie fericit și plin de noroc trebuie să participe de la început la adevăr, ca să trăiască cât mai mult timp cu putință în adevăr, că este credincios. Cel necredincios, însă, iubește minciuna de buna sa voie; iar cel care iubește fără voia lui minciuna, acela-i fără minte; dar nici unul, nici altul nu-i de invidiat. Omul necredincios și omul fără de minte nu au prieten (Platon, Legile, V, 730
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
azi, ca să cunoască toți că cei care șovăiesc și se îndoiesc de puterea lui Dumnezeu ajung judecată și semn pentru toate generațiile”. (Sf. Clement Romanul, Epistola către corinteni (I), cap. XI, în PSB, vol. 1, p. 57) „Umbli în sfatul necredincioșilor, dacă spui în inima ta: Este, oare, Dumnezeu, Care conduce pe toate cele din lume? Este, oare, Dumnezeu, Care chivernisește pe cele din ale fiecăruia? Este, oare, judecată? Este, oare, răsplătire fiecăruia după faptele lui? Pentru ce, oare, drepții sunt
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Pentru ce, oare, drepții sunt lipsiți de slavă, iar păcătoșii încărcați de slavă? Nu cumva, oare, lumea se mișcă de la sine și niște întâmplări iraționale rânduiesc într-un chip neregulat viața fiecăruia? Dacă ai gândit așa, ai umblat în sfatul necredincioșilor (Ps., 1, 1). Fericit este, dar, acela care nu s-a îndoit de Dumnezeu, acela care n-a fost mic la suflet față de întâmplările din viață, ci așteaptă cele ce au să fie; fericit este acela care n-a avut
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
23; Mc. 4, 9.23; Lc. 8, 8; 14, 35). Și cine-i acesta? Să o spună Epiharm: Spiritul vede, spiritul aude; celelalte sunt surde și oarbe (Epiharm, Fragm. 249, Kaibel). Heraclit, ținând în frâu, prin mustrări, pe unii, spune: Necredincioșii nu știu nici să asculte, nici să vorbească. Heraclit folosește fără îndoială aceste cuvinte ale lui Solomon: Dacă vei iubi să asculți, vei primi învățătură; iar dacă vei pleca urechea ta, înțelept vei fi<footnote Notă Pr. D. Fecioru: De
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
slabă și negativă față de o idee potrivnică; greutatea de a crede este o stare sufletească ce acceptă cu greu credința”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II a, cap. VI, 28.1., în PSB, vol. 5, p. 128) „Iar despre cei necredincioși s-a spus: S-au socotit ca praful, pe care-l spulberă vântul de pe fața pământului (Ps. 1, 4) și ca o picătură din cadă (Is. 40, 15)”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV a, cap. XXIV, 154.4., în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cunoștință spontană ca să trebuiască să cugete, la ceea ce e neasemănat mai înalt și mai bun decât cele ale noastre, adică la Dumnezeu”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, cartea întâia, 2, în PSB, vol. 39, p. 21-22) „Iar cel necredincios și fără grijă, va fi îngâmfat și batjocoritor<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Se afirmă mereu că, credința e și un efort care se opune negrijii și mândriei. (n.s. 119, p. 77) footnote>“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, cartea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
li se poruncea a urî nu numai necinstirea, ci și pe cei necinstitori, ca nu cumva prietenia cu dânșii să se facă pricină de nelegiuire pentru credincioși. Pentru aceea îi depărta pe dânșii și de rudenii, și de atingerea cu necredincioșii și îi îngrădea din toate părțile. Dar acum, când ne-a adus la o mai înaltă filosofie și ne-a făcut mai presus de o asemenea vătămare, ne poruncește a ne apropia de cei necredincioși și de a-i chema
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
rudenii, și de atingerea cu necredincioșii și îi îngrădea din toate părțile. Dar acum, când ne-a adus la o mai înaltă filosofie și ne-a făcut mai presus de o asemenea vătămare, ne poruncește a ne apropia de cei necredincioși și de a-i chema la noi, fiindcă de la dânșii nu ne poate veni vreo vătămare, ci de la noi mai ales aceia vor avea folos. Deci ce, zici tu, oare nu trebuie a urî pe cei necinstitori? Nu a urî
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
avea folos. Deci ce, zici tu, oare nu trebuie a urî pe cei necinstitori? Nu a urî, ci a milui. Dacă tu îl vei urî, cum vei putea întoarce cu ușurință pe cel rătăcit? Cum te vei ruga pentru cel necredincios? Cum că trebuie a ne ruga și pentru necredincioși, ascultă ce spune Pavel: Rogu-te mai înainte de toate să faceți rugăciuni, cereri, făgăduințe, mulțumiri pentru toți oamenii - și cum că nu toți erau credincioși, aceasta nu are nevoie de dovadă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a urî pe cei necinstitori? Nu a urî, ci a milui. Dacă tu îl vei urî, cum vei putea întoarce cu ușurință pe cel rătăcit? Cum te vei ruga pentru cel necredincios? Cum că trebuie a ne ruga și pentru necredincioși, ascultă ce spune Pavel: Rogu-te mai înainte de toate să faceți rugăciuni, cereri, făgăduințe, mulțumiri pentru toți oamenii - și cum că nu toți erau credincioși, aceasta nu are nevoie de dovadă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ca să scape de frică, după cum zice: Că au zis: nu va vedea, nici va pricepe Dumnezeul lui Iacob, și iarăși: Limba noastră o vom mări, buzele noastre la noi sunt, cine este nouă Domn? și iarăși: Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Și iarăși: Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu, stricatu-sau și urâți s-au făcut întru meșteșugiri, și iarăși: Nu este frica lui Dumnezeu înaintea ochilor lui, că a viclenit înaintea lui, ca să afle fărădelegea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nici celor care spun că nu este Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre mărginita putere a diavolului, omilia I, 8, în vol. Despre mărginita putere a diavolului. Despre căință..., p. 26) ,, După cum noi câștigăm din două părți, tot așa necredinciosul este vătămat din două părți: și prin aceea că are să fie pedepsit mai târziu, din pricină că nu crede în înviere, și prin aceea că a căzut doborât de necazurile de aici, din pricină că nu așteaptă după acestea nimic bun”. (Sf. Ioan Gură
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
se aruncă într-o pierzare fără remediu. Cum vom putea noi explica o nebunie atât de mare și să găsim cauza unei nemulțumiri atât de monstruoase?” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 155) „Ce-i trebuie necredinciosului mai învârtoșat pentru a-l forța să primească, că adevărurile noastre de credință au o siguranță absolută? Trebuie a-i arăta lui că originea lor este divină, că Dumnezeu Însuși a venit să le vestească în lume; că Iisus Hristos
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
creștinii - n.n.), iar cei ce locuiesc lumea să primească cu dragoste pe cei ce sunt străini de Testamente”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omil. la Psalmul XLVIII, I, în PSB, vol. 17, p. 311) „Plânge-i pe cei necredincioși, plânge-i pe cei care prin nimic nu se deosebesc de ei, adică pe cei care au murit fără a fi luminați de Sfântul Botez, fără a fi pecetluiți cu harul Sfântului Duh. Aceștia sunt cei cu adevărat vrednici de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]