2,084 matches
-
de fapt o invenție austriacă, preluată de la Turci, în timpul asediului Vienei din 1683. Asta-mi spune tot punga de hârtie. Ajunge în Franța abia în 1770, ca un capriciu al reginei Marie-Antoinette. Proverbele legate de pâine sunt istețe, agere și necruțătoare ca limba franceză: Pleurer le pain que l'on mange (être avare) (A plânge pâinea pe care o mănânci, a fi avar); Mieux réussir en pain qu'en farine-terminer heureusement une affaire qui avait été mal engagée. (A reuși mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
limita acțiunile muncitorilor la activitățile de rutină adecvate prin raționalitatea sa și disciplina obișnuinței. Într-un pasaj Înfiorător de orwellian - probabil un avertisment pentru elementele anarhiste sau sub-proletare care ar fi putut opune rezistență logicii sale -, Lenin arată cât de necruțător va fi acest sistem: „Eschivarea de la această evidență și acest control, Înfăptuite de Întregul popor, va fi inevitabil atât de anevoioasă, o excepție atât de rară, Însoțită probabil de o sancționare atât de rapidă și de aspră (căci muncitorii Înarmați
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cale regală spre omul creator al mileniului care a început nu demult. "Revista Nouă", nr. 4-5-6, aprilie-mai-iunie 2006 Andrei VARTIC Deschiderea porții la porțile Orientului Meritul lui Theodor Codreanu (vezi Transmodernismul, Junimea, Iași, 2005), magnific într-o Românie bântuită de necruțătoare războaie interne după decembrie 1989, este, după opinia noastră, de a fi descoperit adevărata cauză a debusolatei, violentei, amoralei, ateistei, lipsitei de fond și de scop, tranziții de la comunism la democrație și economie de piață. A și numit-o: postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și înalta gândire, care este la îndemâna geniilor. Artiștii, și mai ales cei mediocri, nu se pot ridica până la gândirea de geniu, ei se lasă copleșiți de obicei de intuiție, sub forma sa specifică numită inspirație. Numai gândirea, rațiunea tăioasă și necruțătoare duce la adevărata cunoaștere. Gândirea e chiar condiția fericirii, afirma autorul în primul volum al lucrării. Dar, adaugă în prezentul volum, pe marginea aserțiunii lui Emerson, care spune că nu există cunoaștere care să nu fie putere: "când cunoașterea atinge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numitul balast ideologic. Aflat în asemenea impas, scriitorul hușean nu ia calea disimulării prin parabolă, cum a procedat întreaga sa generație de prozatori, ci părăsește pur și simplu genul, dedicându-se aproape exclusiv criticii literare. Sub forma sa tăioasă și necruțătoare, romanul de debut, și singurul roman al lui Codreanu, va apărea târziu, în 1998, și, asemenea cărții pe care o discutăm, cu problema lui politică aflată aproape în suspensie. Fiindcă, între timp, realitățile sociale și politice ale țării s-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nume și instituții de prim rang din cultura și politica românească. Acuzați de mancurtizare sau de indiferență față de destinul României, politicienii postdecembriști au parte de un tratament dur (unul dintre capitole se numește "cleptocrația"), care amintește, mutatis mutandis, de atitudinea necruțătoare a gazetarului Eminescu față de contemporanii săi. Cine privește cu obiectivitate câmpul intelectual românesc postbelic (fie el comunist sau postcomunist) va constata polarizarea taberelor în jurul ideii naționale. De o parte stau adepții internaționalismului, de cealaltă cei ai naționalismului, concept pe nedrept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este, de altfel, cunoscută, dar cartea lui Codreanu oferă și altă categorie de informații comentate, îndeosebi în cea de a doua parte, unele, poate consternante pentru lectorul veacului XXI. Care află că, în acele momente de răscruce, poetul a fost necruțător și cu cvasi-tutorele său, Maiorescu, pe care-l așază alături de "patrioții" venali și corupți dispuși să afle și-n drama războiului de la 1877 prilejuri de ilicită îmbogățire. Șovinismul rusesc este ilustrat de nume ilustre (Pușkin, Dostoievski ș.a.), până tocmai la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mulți au spus că predica rabinului a fost prea politică. Ei așteptau un fel de consolare. În aceeași zi se anunță blocada economică a Irakului, o decizie gravă pentru bieții oameni care deja trăiesc în cruntă mizerie. Dar politica este necruțătoare în primul rând cu cei nevinovați, victimele, majoritatea populației. Războiul continuă, încă două misile trimise în Israel. Gorbaciov neagă violențele din Țările Baltice, care cer independență. În aceste țări crește disperarea. Poetul Bo Setterlind, care a scris cărți multe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
adună toți supraviețuitorii lagărelor de concentrare, ea însăși, cu sora ei, Lavinia, născute la Sighet, sunt supraviețuitoare de la Auschwitz. Fețe de melancolie, adâncite într-un fel de totală melancolie. Pe brațele lor subțiri se văd numerele albastre tatuate de istoria necruțătoare. Bărbații îmi fac complimente, și femeile mă invită la ele acasă, toți emană o căldură autentică, ce lipsește altor locuri unde se adună bătrânii care au dus o viață normală și n-au fost desfigurați de umilință. Se aprind și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
concentrare, la o masă aproape de marele rabin Morton Nerow care m-a îmbrățișat cum m-a văzut. Familia lui Hedi are 25 de persoane, ieșite din trei fii care povestesc despre mama lor, așa cum se face aici, în Suedia. Sunt necruțători povestind despre extravaganța mamei lor care, rămânând văduvă, călătorea singură, dansa, schia ca o adolescentă, fără să-i pese de băieții ei care doreau să fie cu ea. Hedi zâmbea tot timpul, fără să spună nimic. Dineul a fost superb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
eroi” de conjunctură. Rezistența nu e populistă și emoțional responsabilă, ea e o calitate care se arată numai după o perioadă lungă, de activă participare pe toate planurile vieții și creației, surprinzând clișeele împrumutate chiar de la structurile dictaturii comuniste, analizând necruțător marele lor ridicol. Acum cu adevărat am văzut, cu tristețe, că va fi greu pentru o țară ca România să se reintegreze în spiritul democrației europene - asta nu din cauză că nu există mari inteligențe și capacități intelectuale și spirituale, ci mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
au născut lumile, formele și culorile, mișcarea. Privesc zăpada prin fereastra dând spre stradă - în scurtă vreme, vor apărea primii oameni care vor lăsa urme pe alb, apoi vor trece mașinile și, curând, zăpada va fi călcată în picioare și necruțător de roți, chiar de ritmul sălbatic al timpului în care mă aflu. Dar albul dimineții va rămâne în memoria mea cu imobilitatea semidivină a inanimatului, într-un fel de privire care nu trece, absorbită în momentul în care am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ceea ce invocau autoritățile comuniste de la Belgrad. Ne stă mărturie articolul „Nu există poziție de mijloc” semnat de I.R. Șomuz, în ziarul „Scânteia”, din 5 iulie 1948. Conform acestuia, Rezoluția Biroului Informativ „a demascat cu cea mai mare vigoare și cu necruțătoare claritate întreaga trădare ce se ascunde în dosul vorbăriei pseudomarxiste folosite de actualii conducători ai Partidului Comunist Iugoslav”. Este de neînțeles, susține comentatorul, atitudinea naționalistă față de Albania, statul vecin „cu care pretind că sunt prieteni și aliați”, denaturându-se îngrijorător
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
o pasăre asemenea unui ciocănel care bate în țeava cișmelei din iarbă. Toate astea ar fi putut crea o atmosferă de pace, însă nu a fost să fie așa. Nu cred că pe vremea aceea oamenii se măsurau așa de necruțător din priviri. Chiar și în cazul rudelor. Eu am încercat să evit acest lucru cu Simon, însă nu mi-a reușit. Așa că, un moment, de fiecare parte, fiecare a gândit ce e mai rău. Apoi el a zis: Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
buzele alea? Doamne, arată ca prințul broscoi. Sper că are atâta minte soră-mea să-și găsească un marinar tânăr cu care să se bage în așternut. Dacă te nimereai să nu-i intri lui Mimi în grații, se arăta necruțătoare, și în timp ce îl asculta pe Sylvester se tot gândea la soră-sa înlănțuită în îmbrățișarea unui bărbat mai vânjos și dând din brațe de plăcere, ceea ce m-a făcut pentru o clipă s-o disprețuiesc pentru cruzimea de care dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
normală și presupus dezirabilă - drept care a adoptat o dârzenie de fier în această privință, atitudine de la care n-a abdicat niciodată. (Nu e momentul să discutăm dacă cei mai mulți sau toți copiii „profesioniști“ ar trebui scoși în afara legii, compătimiți sau condamnați necruțător ca turbulenți ai liniștii publice. Deocamdată, am să menționez doar că veniturile noastre de la „Iată un copil deștept“, puse laolaltă, i-au susținut pe șase dintre noi la colegiu și acum îl susțin și pe al șaptelea.) Fratele nostru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
drept în față, de parcă peisajul lui personal nu se schimbase cu nimic. Havana neaprinsă era fixată între două degete. Deducând, probabil, din aparenta lui nepăsare față de teribila larmă produsă de cohortele de tobe și trâmbițe sau, posibil, conform unei teze necruțătoare că toți bătrânii trecuți de optzeci de ani trebuie să fie sau surzi toacă sau tari de-o ureche, doamna de onoare și-a apropiat buzele la doi centimetri de urechea lui stângă. — Noi ieșim din mașină! a strigat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
unul dintre ei, cu o voce pătimașă. — N-am afirmat asta, răspunse celălalt furios. Eu nu judec În termeni atât de facili... Studenții ăștia. Vocile se pierdură În josul străzii. Am privit-o pe Lou, iar expresia de pe chipul ei era necruțătoare. — Cum rămâne? repetă ea. Derek Își ridică Într-un final ochii și zise: — Nu. Nu cred că a fost Naomi, bine? Tonul lui avea o notă falsă și-am sesizat-o amândouă. — În cazul ăsta, cine crezi că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
adeseori în ultima vreme, își cântărea retrospectiv viața, de parcă ar fi fost mort, ajungea la concluzia că ceea ce-i lipsise lui, în primul rând, a fost curajul. Lăsa în seama altora să-l acuze de „țicneli solipsiste“ sau de „egoism necruțător“. Curajul era numele ales de el pentru acea virtute care l-ar fi vindecat de caracteristica lui lipsă de nerv, de compromisurile lui cruciale, de șovăieli, de imperfecțiile operei lui care ar fi putut să fie mult, mult mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după ajutor. De fapt, în timp ce ochișorii lui negri priveau fix în ochii albaștri ai vulpii, nici nu se simțea în stare să latre. Vulpea cea mare se uita în jos, la Zet, cu ochii ei reci și palizi, ochi sumbri, necruțători și triști, ochi înfiorători care nu cunoșteau omenia. Chipul vulpii, cu semnul său marcat, negru, arăta sălbatic și macabru, un chip gata să devoreze alte chipuri. Zet știu că trebuie să stea nemișcat. Dacă s-ar fi întors și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se vadă vreodată. În același timp, însă, totul era atât de obscur și nu reușea să înțeleagă cum de făcuse ceea ce n-ar fi trebuit să facă, și nici măcar ce anume făcuse. Când discutase chestiunea cu Emma, își atrăsese criticile necruțătoare ale prietenului său, dar nici o lămurire a dilemei lui. Dar, poate că n-ar fi trebuit să marșeze la ideea trăsnită a lui Rozanov, pe care el o considerase o farsă. Dar după aceea se dusese să vadă fata, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neantului neștiut, de dindărătul pleoapelor. Apoi frazează, rar și cu putere: El...! Elohim! Ehieh! Eloah! El Elyon! El Olam! El Ganna! O-o-o-o...! Mâine...! Mâine...! Mâine se împlinește...! Mâine noapte...! Da...! Da...! Oh, da...! Am să mă-ntorc...! Și Cei Străvechi, Necruțătorii, Umvelenanii, Belnefogii, vor reveni și ei, laolaltă cu mine....! Vai, vai, vai...! Vai, vouă...! Vai...! Sfârșitul-sfârșitului...! Răzbunarea...! Praful și pulberea...! O...! O-o-o-o...! Iehovah Sabaoth! Iehovah Nisi! Adonai Melekh! El Gibor! El Shaddai! El Hai! El Roi...! Fir-ar să fie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea se întrezărea, destul de deslușit: Trei trupuri obeze, de dulăi, se năpusteau în trombă, împreunate lubric într-un singur trunchi puhav și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi ude, roșii, se căscau năpraznice, împodobite devălmaș cu trei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mor! Nu mai rezist! Nu...! Îndurare! Îndurare, Doamne! Doamne Iisuse Hristoase! Doamne-Dumnezeule! Dumnezeul meu...! Te rog! Alungă acest vis malefic și rânduiește-ne nouă, tuturor, ca să ne deșteptăm la masă, la nea Petre, unde... A-hh... În sfârșit! Cu pumnalele colților necruțători ai Poetului, mușcându-l de ceafă, Fratele aude trâmbița victorioasă a cocoșilor răsăritului, captivi prin curțile dosnice ale oamenilor, din vecinătatea cimitirului. O aude odată. O aude de două ori. EPILOG I ( Fragmente din Jurnalul doctorului Zmeu ) Muncă, muncă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ruga să plecați. Buzele fetei se strânseră. ― Aș prefera să rămân. Apoi își ridică sfidător capul: ― La urma urmei, mi-am asumat niște riscuri. Nimeni nu zise nmic. Creatura semiumană o privi cu niște ochi pe care Gosseyn îi găsi necruțători. Patricia Hardie se răsuci, stânjenită, și-l privi pe tatăl ei, căutându-i parcă sprijinul. Marele bărbat îi evită privirea, foindu-se jenat în fotoliul său. Fata se ridică, o cută disprețuitoare afectându-i armonia buzelor. ― Deci te are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]