673 matches
-
dezvăluiau năucitoarea maleabilitate a creierului și nesfârșita ignoranță a neurologiei. Scria cu o voce modestă și cu un stil obișnuit, care acorda mai multă încredere poveștilor oamenilor decât înțelepciunii medicale dominante. „Acum mai mult decât oricând“, declara el, în De necuprins, „mai ales în epoca diagnosticului digital, binele nostru comun depinde mai puțin de a spune și mai mult de a asculta“. Pe ea n-o ascultase încă nimeni. Omul acesta sugera că merita să fie ascultată. Doctorul Weber scria: Spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el însuși, ocupat să demaște impostori pe care lumea nu-i putea vedea. Cu ani în urmă, la Stony Brook, Weber lucrase cu un pacient care suferea de agnozie spațială unilaterală: celebrul „Neil“ din prima carte a lui Weber, De necuprins. După un atact cerebral la cincizeci și cinci de ani - vârstă la care Weber tocmai ajunsese teafăr - depanatorul de aparatură de birou se alesese cu o leziune în emisfera dreaptă care-i ștersese peste noapte jumătate din lume. Tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
exclusiv o înșiruire de viraje la dreapta. Deficitul trecea dincolo de vedere. Neil nu vedea că nu poate vedea. Jumătate din harta unde fusese stocat spațiul însuși dispăruse. Weber încercase un experiment simplu, o scenă pe care o dramatizase în De necuprins. Pusese o oglindă perpendicular pe umărul drept al lui Neil și-i ceruse să se uite pieziș în oglindă. Partea din stânga lui Neil părea acum să fie dreapta. Weber ridicase un talisman de argint deasupra umărului stâng al lui Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât data trecută când fusese în oraș. Culorile obișnuite ale zilelor lui își schimbară nuanțele - semăna foarte bine cu un caz pe care-l descrisese odată în detaliu. Îl cunoștea pe Edward doar din literatura de specialitate, dar în De necuprins, Weber pusese stăpânire asupra lui, descriindu-l, poate, ca și cum l-ar fi descoperit. Edward se născuse parțial daltonist, ca zece la sută dintre bărbați, dintre care mulți nu descoperă niciodată că suferă de această afecțiune. Din cauza lipsei unor receptori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și Îi mai spune cum reacționarii exploatatori au făcut pipi pe Ianoș Kadar. Și vin iernile una după alta. Este bolnav, este răcit și stă multă vreme În pat. Sare Într-o zi ca ars. Îl apucă o jale de necuprins pentru că s-a gândit la moartea lui. El credea despre el că va rămâne mereu copil și că nu va muri niciodată. Își Închipuie Înmormântarea lui și cum o să le pară la toți rău și cum Îi pare și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În următoarele ore a Încetat din viață... Tu, care stai smirnă fără să scoți un cuvânt. Taică-tu Îți trage una după ceafă. Începi să plângi. Plânge și mama, plânge și tata. A murit Stalin. E nenorocire mare, jale de necuprins. Dar nu durează mult. Două, trei scatoalce și ai scăpat. Alergi deja pe stradă și te așezi la coada de la găzărie. Acolo toată lumea cumpără gaz plângând. Mai plângi și tu o dată, dar fără să-ți tragă după ceafă. Plângi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
De la Adam și Eva... De la Adam și Eva nimic original, Nici pe Pământ și nici în spațiul sideral, De mii de ani aceleași frământări eterne În necuprins și-n clipele prea terne. Doar c-am pierdut de-atunci un Paradis, Tărâm ce l-am păstrat prea mult în vis. Și fiecare Eden împovărat de așteptări neîmplinite Pierit-a-nvins de diabolice ispite.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93379]
-
căreia nu-i vezi marginea. Sigura libertate pe care aș fi putut s-o cunosc vreodată rămânea poezia, pe care o abandonasem deja - în gura poeților bețivi de la muzeu. Voiam acum să trăiesc pe piele, departe de plasa de prins necuprinsul. Și voiam, pentru prima oară, să înțeleg. Tot ce puteam face era să aștept și să mă rog să mi se deschidă în față vreo cale. Orice ar fi fost, nu puteam decât să-mi țin inima sus și să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un loc geometric, țarcul. Dar, în fond, un loc al nimănui și al tuturor, o țară a lui Cremene. (Terra incognita) Stăpân peste "țara lui Cremene, tărâm al viziunilor terifiante, al pustiului fără ieșire și al morții, țară străină, de necuprins, surprinzătoare prin diversitatea ei distonantă, Emil Botta se înstrăinează de sine, "loc al nimănui și al tuturor", pentru a se regăsi, fără bucurie, la capătul unui drum in esentia circular. IV Mișcarea retractilă a poeziei "Poezia modernă este romantism deromantizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
abea perceptibile. Noțiunea timpului nu mai avea importanță iar În momentul când nu mai aștepta nimic dela viață, se pomeni Într’o pajiște cu Înfățișare grotească...!! Acompaniat de sunetele melodiei binecunoscute ce ajungeau până la el parcă venind din adâncul de necuprins al lacului, ori din imensitatea de necupris a spațiului cosmic, avu ideia să se apropie, așezându-se pe un scaun fantomatic, În aplauzele altor specii de reptile cu capete diforme care valsau În jurul său În acordurile unei alte melodii plăcute
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pedeapsa...! Ați Înțeles? În două zile, ve-ți părăsi penetenciarul...!!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone privi la Maistrul de șantier fără a Înțelege prea bine despre ce-i vorba. Avea senzația unor halucinații În timp ce cuvântul „Liber” venea din abisuri de necuprins. Se desprinse din Îmbrățișarea Maistrului, privindu-l neîncrezător. „Vă ține-ți de glume...?” „Departe de mine gândul...!” - ripostă Maistrul de șantier hotărât. „Judecătorul de recurs a apreciat nevinovăția dumitale, anulând decizia instanței de fond! Nu mai Încape discuție, În două
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul, aruncând lumină de 96 flacără, cu labe de flacără, cu pântec de flacără, păianjenul și-a întins stăpânirea... M-am regăsit culcat cu fața-n sus, încă paralizat, pe patul din dormitor. M-am ridicat în cele din urmă în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-se cu pas ușor. Spune-mi, dragule, câte stele ai numărat, că de n-or fi destule te-oi mai ajuta și eu. De numărat nu le-am numărat, dar am stat cu ochii ațintiți spre ele minunându-mă de necuprinsul cerului... Mă întrebam în sinea mea câte lumi or mai fi în univers? „De vrei să te mântuiești cu întrebarea să călătorești” a fost - ca din carte - răspunsul bătrânului. Îmi place să întreb, dar mai mult îmi place să ascult
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o nehotărâre psihologică, carență comportamentală izvorâtă dintr-un caracter indecis. Ea este mai degrabă o criză provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întîi ceva să se strice în ordinea lucrurilor, ca acestea să ajungă prost întocmite, încîlcite, de necuprins cu mintea: este nevoie ca lucrurile însele, în esența lor, să ajungă "nehotărîte", să-și piardă sau să-și ascundă hotarul, să se degradeze în ferma lor delimitare, pentru ca adevărata nehotărâre să poată lua naștere. Nehotărârea mea răspunde nehotărârii lor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a-l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întîmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă pentru ceva de necuprins în timp. CELĂLALT Zeii nu dăruiesc orbește. Darul lor are un tâlc și cel care îl primește nu poate fi ales întîmplător. El s-a pregătit îndelung să aștepte darul acesta. Și când îl primește, nici el nu îl primește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
capăt povara darului venit de sus. De-abia l-am dobândit și, temîndu-ne că l-am pierde, am vrea totodată să ne desprindem de el. Iar când lucrul acesta se întîmplă, când oamenii se despart, abia atunci aflăm cât de necuprins cu mintea este vizita unui zeu în viața unui om. A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA MULTORA (A TUTUROR) Legea, frica de destin și destinul colectiv Faptul de a hotărî în privința multora (a tuturor) este mai întîi rezultatul delegării libertății: eu și ceilalți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-i spună că viața nu era chiar atît de frumoasă cum credea ea, că trebuia să robotești mereu ca o furnică și pe lume nu erau numai copaci Înverziți, Îngerași și copii cuminți, În sfîrșit, că erau și altele, de necuprins În toate aceste cuvinte pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul unui stop și Păsărica se Întoarse să se uite pe fereastră, de data asta văzu Încă una din ființele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
banul va spulbera tot ce i-ar putea sta în cale, inclusiv statele: da, încet-încet, va măcina și Statele Unite ale Americii. Devenită lege mondială unică, legea pieței va duce la apariția a ceea ce voi numi aici hiperimperiul, entitate planetară de necuprins, făuritoare de noi valori comerciale și de noi forme de alienare, de bogăție, dar și de sărăcie extreme; curbe de sacrificiu vor fi impuse naturii înseși; sectorul privat își va adjudeca totul, inclusiv armata, poliția și justiția. Ființa umană își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nespuse ale epocii În care trăim. În mod curios, Karp dădu din nou drumul la proiector. Aveam impresia că vrea să-mi arate ceva ce păstrase tocmai pentru sfârșit. Dar nu se vedeau decât niște lumini șterse și Întunericul de necuprins. — O fată de șaisprezece ani nu știe multe despre viață. Dacă are mult de câștigat, probabil că poate fi convinsă ușor, chiar Împotriva voinței sale. Un halat alb e Încărcat cu destulă autoritate, să știți. Mă privi gânditor, apoi adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l ura! - despre dramele personale: pentru mine, care nu trăiesc decât o singură dată în desfășurarea lumii, întâmplările mici și amănunțite au însemnat mai mult decât războaiele pentru cucerirea Chinei, decât șirurile de dinastii egiptene, decât ciocnirile de aștri, în necuprins, căci singura existență reală e aceea a conștiinței. Uneori i se păreau toate câte se petrec cu el și în jurul lui nemaipomenit de dure și nedrepte. Alteori avea o senzație acută de ireal. Ca și cum ar fi existat un ecran și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
putere. Ca ajutor al starețului, m-am simțit și eu în adâncul sufletului copleșit de o înduioșare nespusă. Chiar dacă acești treizeci și opt de negustori japonezi primiseră botezul doar de dragul câștigului și al negoțului, fără îndoială că taina botezului, de necuprins pentru mintea omului, avea să-i călăuzească. Unul câte unul, japonezii îngenuncheară în fața starețului, iar acesta le stropi frunțile cu apă sfințită, după care japonezii se întoarseră la locurile lor cu niște fețe cuminți. M-am rugat pentru ei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Începuse să cadă burnița, iar drumurile erau Înnămolite. Apropiata sosire a iernii transforma pribegia În ceva mult mai deznădăjduit, Într-o plecare fără Întoarcere, Într-o ieșire din spațiul ocrotitor al casei, din universul blând al focului din vatră, spre necuprinsul pădurilor asupra cărora se așternea, aspră și străină, iarna. Toate aceste vești ajungeau la căpitanul Oană, amestecate cu celelalte. Cu veștile adunării oștirii la Vaslui, cu cele despre convoaiele cu merinde și arme care se Îndreptau spre Valea Bârladului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
îl poate cunoaște cu spiritul doar după ce moare? Evelin: Există în Universul Astral o altă dimensiune în care sufletele hoinăresc; este o călătorie dincolo de Universul fizic. Darwin: Atunci ce poate exista dincolo de realitatea care ne înconjoară într-un Univers de necuprins? Călătoria sufletului dincolo de timp și Universul fizic este un concept tulburător. Cineva îmi spunea că a trăit acest lucru, într o altă dimensiune, dar n-a putut să ofere dovezi, decăt senzații într-o nebuloasă nu prea credibilă. Evelin: Sufletul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Când?.. Pepenii verzi continuau, în timpul acesta, să se multiplice, sufocându-se între ei și biruind năprasnic curpenii, care încercau să-i sugrume, în funde complicate, ca niște codițe de purcel, pline de clorofilă. Într-o seară, ce se lăsase peste necuprinsul vălurat al țarinei de la Baisa, ca o arșiță de brutărie, baba Maranda, care tocmai ținea gura căscată, deasupra unei fierturi de măselariță și-și acoperise capul, să meargă aburul otrăvitor spre găunoasele contururi dentare, își coborî, pe umeri, ștergarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
simțea nevoia să o dea pe gâtlej. Îi veni ideea să se amuze, bând alternativ din bărdaca plină și din paharul de sticlă: ca în anecdota aia, cu bețivul care avea un prieten marinar, plecat în cursă departe, departe, pe necuprinsul oceanelor și cu care, în sens virtual, el chefuia sistematic! Hai noroc, amice! rosti el cu voce tare, în timp ce își ciocnea paharul de carafă. În tăcerea posomorâtă și nemiloasă, atât zăngănitul de zurgălău, pe care-l scoase sticla paharului, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]