2,115 matches
-
valabil. Prestația și conștiința mireanului în Biserica noastră rămâne problematică, iar relația dintre Ortodoxie și spațiul public din România arată prost. Trei motive, cauze și pricini pot fi invocate aici și acum pentru a înțelege de ce statutul mireanului este astăzi nedefinit, difuz, contestat. Pe de-o parte, „dictatura“ liberei cugetări, dominantă în spațiul public, care vituperează - de cele mai multe ori liberă de orice cugetare - la apariția vreunei voci „reacționare“. A doua pricină este lipsa de coerență și de consistență a „turmei credincioase
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/378919_a_380248]
-
ea și nu mai auzi altceva decât o singurătate imensă. Trecuse o veșnicie și nu-și mai amintea nimic. După un timp s-a trezit într-o cameră mare, albă și primul lucru care-i lovi privirea fu silueta aceea nedefinită, întinsă pe o masă înconjurată de mai mulți medici cu măști pe față. Privirea-i era atrasă de fața albă și nemișcată care îi părea destul de cunoscută. Deținătoarea corpului întins de pe masa de operație îi părea foarte cunoscută... în final
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
cum sunt multe pe parcursul lecturii, veritabile poezii: “Convingător. Am învățat să mă exprim foarte convingător. Fără concordanță cu adevărul. Că de avut am ceva, dar nici eu nu știu ce anume. O nevoie de ceva. O așteptare a ceva. Și acest ceva nedefinit, curgere fluidă ca a dorului, spre un liman necunoscut, ar trebui să aibă un nume, rost și împlinire cât mai degrabă. Îmbătrânești așteptând- se răstește un gând rebel, scăpat de sub control.” - Ar mai de exemplificat intertextualitatea, preluarea unor sintagme celebre
SLALOM SENTIMENTAL- ROMAN- VALERIA MANTA TĂICUȚU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379118_a_380447]
-
mă și miram cum de mai rezistă, cum de mai există. Aici intră un tricou cu o rață sălbatică, în zbor, cu aripile de mărgele (nuanțe de albastru și verde, evident!). Mai am și niște pantaloni pescărești, de o culoare nedefinită, ceva gri-albăstriu. Comozi, ideali pentru cafeaua de dimineață, în curtea casei părintești, de la sat. Cum or fi ajuns aici? Oooo...magicul meu costum roșu! Pe acesta l-au ținut minte mai multe generații, pentru că îl purtam doar la evenimente importante
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
atmosferă care, îi dădea Smarandei acea senzație de „deja vu”, pe care în ultima vreme o retrăia din ce în ce mai des, cu o neliniște crescândă. Era un simțământ pe care cu greu și l-ar fi putut explica în cuvinte. Simțea ceva nedefinit, ca și cum... de parcă nu trecuseră ani, ci doar câteva ore, sau ca și cum, pentru câteva secunde, fără de voie, se teleportase într-un timp al cărui miros îl cunoștea atât de bine și din care simțea că fără nicio îndoială, face parte, numai
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
ar fi pentru a primi de la ei, de la el, alte și alte răspunsuri. Nu ascund fericirea, Ioan. E atât de rapidă în manifestare încât, printre nuferi n-aș mai vedea-o nici eu. Ar rămâne umbra cenușie a unei suferințe nedefinite. Așa că... trăiesc fericirea din plin și învăț a nu-i mai umbri fruntea cu aparențe de suferință. Le separ și-mă-nvăț mai departe a-ți mulțumi că exiști pur și simplu. Sărbătoarea inimii continuă, spre liniștirea gândului. Voi reveni
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
reușiseră să se prăjească, a mai slăbit-o un pic.. Trecând prin cotețul găinilor, Taty a dus aripile și le-a pus pe masă. Acum urma să coacem porumbul meu. Când au văzut porumbul, oiele au intrat într o stare nedefinită și se agitau în speranța că prind și ele o boabă măcar. Cu răbdare și fără nervi, am reușit să coacem și porumbul. Mulțumiți am plecat spre masa bunicii să le ducem și lor și să mâncăm toți, împreună, din
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
poetului, purtătoare de expesivitate și transmise pe calea sugestiei, sunt ( de cele mai multe ori) incerte, confuze: când pline de speranță, lumină și magie, „Tu ești culoarea din care/ se adapă hulpav sufletul meu,/bolnav de dragoste,/întinzând emulsia culorilor/pe pânza nedefinită a Vieții.../ în căușul palmelor tale, /s-au adunat roiul viselor mele,/pierzându-se-n parfumul ce răsare / în urma pașilor tăi... Tu scoți stele din lacrimile-mi de dor,/pleci vremea spre înserare,/ pui capăt ostenelilor/ ce-mi încătușează trupul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
primare (Xing), este vrednic să guverneze, căci numai el acționează potrivit lui Tao al oamenilor și în corelație cu Tao al Cerului. Un alt fundamental principiu taoist este Unu, cel pe care chinezii îl consideră non-număr (ceea ce nu poate fi măsurat, nedefinitul, neperceptibilul) și despre care exegeții afirmă că „era și nu dădea naștere la nimic, de aceea s-a divizat și a făcut să apară Yin și Yang” (Cap. 42 din „Lao Zi - Cartea despre Dao și putere, cu ilustrații din
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
provoacă înnoirea spiritului și o tonifiere a conștiinței morale. Aducând mângâiere și binecuvântare sufletului, Prietenia ca chip al bucuriei, conferă omului puterea Adevărului și un sublim al desfătării. Prietenia din Adevărul sfânt te face, așadar, părtaș al unei frumuseți aproape nedefinite, dar arhibinecuvântate. Prietenia este sceptrul Adevărului, care discerne cele două lumi ale existenței: cea a luminii și cea a întunericului. Sub cupola Prieteniei sufletul vibrează de sfânta armonie cosmică. Cu porfira Prieteniei sufletul se îmbracă în har, iar trupul se
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
ca apa și pe măsură ce le primeam eram capabil, instantaneu și fără efort, să înțeleg concepte pe care le-aș fi înțeles în ani de zile pe pământ. Pe măsură ce înaintam, m-am trezit într-un gol imens, întunecat complet, de măsuri nedefinite, și totuși confortabil. Și - dintr-o dată - a apărut o lumină pe care am simțit-o lângă mine. Acea lumină era interpretul meu care îmi traducea această prezență vastă din jurul meu. Era ca și cum mă nășteam într-o lume nouă, iar universul
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > LIANT Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Liant Ca un electrod, prin arc voltaic, vreau să leg două spații. În primul, doi actori nedefiniți. În al doilea a rămas primul odihnindu-se veșnic în loc cu verdeață fără durere și suspin. A fost dorința Domnului de dinaintea ultimului act. Vezi ce e omul, viața... ?! Un timp petrecut în culise, după care, în fața spectatorilor, îți pierzi suflarea
LIANT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380883_a_382212]
-
pân’ la mare. Florile își plâng trecutul Ca miresele bătrâne. În bădane fierbe mustul; Fructe aromate-n târne ! Nu le poți cuprinde toate Într-un anotimp bogat. Vine un miros aparte Înainte de iernat. Toate îs în amorțire Pe un timp nedefinit Ce se toarce mai subțire Ca un vis neîmplinit. Doar aracii de la vie Au rămas statui de bronz. Până când ? Nu se mai știe. Pe vier a crescut boz. Înspre sud zboară cocoare, Timpul lenevește totul Într-o mare de răcoare
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380884_a_382213]
-
pân’ la mare. Florile își plâng trecutul Ca miresele bătrâne. În bădane fierbe mustul; Fructe aromate-n târne ! Nu le poți cuprinde toate Într-un anotimp bogat. Vine un miros aparte Înainte de iernat. Toate îs în amorțire Pe un timp nedefinit Ce se toarce mai subțire Ca un vis neîmplinit. Citește mai mult Început de toamnăVerdele bătut de brumăîn zori, târzii de toamnă, Se disipează fără urmăCa-ntr-un pustiu o scamă.Din nord coboară vântulînvăluind în caleși-nfiorând pământulDin munte pân’ la mare
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
timp nedefinitCe se toarce mai subțireCa un vis neîmplinit.... IV. LIANT, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016. Liant Ca un electrod, prin arc voltaic, vreau să leg două spații. În primul, doi actori nedefiniți. În al doilea a rămas primul odihnindu-se veșnic în loc cu verdeață fără durere și suspin. A fost dorința Domnului de dinaintea ultimului act. Vezi ce e omul, viața... ?! Un timp petrecut în culise, după care, în fața spectatorilor, îți pierzi suflarea
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
ai dorit dintotdeauna. Vreau să fiu curcubeul, să leg un spațiu de celălalt; să leg cele două vieți ! Să fiu un liant ! Citește mai mult LiantCa un electrod,prin arc voltaic,vreau să leg două spații.În primul, doi actori nedefiniți.În al doilea a rămas primulodihnindu-se veșnicîn loc cu verdeațăfără durere și suspin.A fost dorința Domnuluide dinaintea ultimului act.Vezi ce e omul, viața... Un timp petrecut în culise,după care, în fața spectatorilor,îți pierzi suflarea pe scenă,cum
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Părăianu, publicat în Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016. Mărțișor De când eram elev, Auzisem din bătrâni: Ca simbol al primăverii, Un mărțișor să îți leg La mână sau să-l pun în piept. Era în mintea mea naivă Ceva nedefinit, nu știu. Un sentiment mă încerca; În gură îmi curgea salivă Și-o mestecam ca apa-n pivă. Două fire-am împletit. Pentru dragostea ce-ți port; Ți-am legat și un bănuț - Simbol vechi al sănătății, Norocului, frumuseții... Ce-
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
gest! Dar l-am dat și eu la alta. Citește mai mult MărțișorDe când eram elev,Auzisem din bătrâni:Ca simbol al primăverii,Un mărțișor să îți legLa mână sau să-l pun în piept.Era în mintea mea naivăCeva nedefinit, nu știu.Un sentiment mă încerca;În gură îmi curgea salivăși-o mestecam ca apa-n pivă.Două fire-am împletit.Pentru dragostea ce-ți port;Ți-am legat și un bănuț -Simbol vechi al sănătății,Norocului, frumuseții...Ce-o fi
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
de ce am întâlnit acea ființă? De ce nu mai pot anima trupul acesta neghiob în trăiri fără firele de capăt ale țesăturilor uneori prea stridente. Le înțepi tu sigur, sau le smulgi rând pe rând când simt prăbușirile într-un abis nedefinit încă mie de rațiune. Inima știe ce vrea, știu sigur asta, pentru că se liniștește. Este adevărat că simt totul ca pe niște rafale de vânt interior și mă strâng toată în mine. Cei cu care ajung să comunic, cred că
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
-mi vei bate piroane în Ziua Nenuntirii noastre în măruntaie de nori Mă tem că înverzesc odată cu primăvara veșniciei din ierni dalbe Mă tem că-mi pleznesc muguri din bucăți de lumină lăsate sub perdeaua podelei Mă tem că devin nedefinita batistă pe harta Netemutelor gene din noaptea noastră scrisă pe calda rază Mă tem că aseară mă pregăteam să mă mor din torța ta Referință Bibliografică: MĂ TEM / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1692, Anul V
MĂ TEM de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373402_a_374731]
-
sau bizare, pe deasupra și-a mai brăzdat și pielea cu acul tatuajului, dar sufletului n-a avut cum să-i croiască sau să-l înțepe cu așa ceva, el nu a cunoscut și nu va cunoaște niciodată moda pentru forma sa nedefinită și invizibilă. Știm că speranța este prima rază de lumină a noastră, iubirea, dragostea și veselia îi aduc omului soarele cu razele calde, tristețea-i aduce furtuni de lacrimi, supărări ca uraganele ce produc calamități terestre determină umanitatea să se
CE ESTE SUFLETUL? de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371527_a_372856]
-
2014. Volum ce are pe ultima copertă aprecieri critice semnate de prof.univ.dr. Ovidiu Ghidirmic și prof.univ.dr.George Popa. Așa cum scriam, titlul acestui volum este o metaforă, adică o comparație fără termenul de comparat, în care timpul este mediul omogen și nedefinit, analog spațiului în care apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor, asimilat de autoare cu evenimentele vieții, aflându-se între valurile existenței, care, practic, sunt undele formate pe suprafața mărilor și oceanelor prin mișcarea oscilatorie a vântului și a cutremurelor , acestea fiind
AL FLORIN ŢENE DOINA DRĂGUŢ – TIMPUL DINTRE VALURI DE LUMINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371590_a_372919]
-
2043 din 04 august 2016. Alexandra Mihalache Anotimpurile sufletului Editură Universitară București, 2014 O mare de liniști interioare, un cer azurit; un râu de stele și unul de vise, un câmp de floare împletit, multă nostalgie, toate într-un timp nedefinit, alcătuind anotimpurile sufletului acestei poete. Poemul clasic, structurat în strofe de căte 4 versuri, rimă încrucișata sau împerecheata și muzicalitate, alcătuiesc universul liric al Alexandrei Mihalache - tânără poeta care s-a remarcat încă de la primul volum de versuri că o
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
rotunjirea ideii sau a imaginii ... Citește mai mult Alexandra MihalacheAnotimpurile sufletului Editură UniversitarăBucurești, 2014O mare de liniști interioare, un cer azurit; un râu de stele și unul de vise, un câmp de floare împletit, multă nostalgie, toate într-un timp nedefinit, alcătuind anotimpurile sufletului acestei poete. Poemul clasic, structurat în strofe de căte 4 versuri, rimă încrucișata sau împerecheata și muzicalitate, alcătuiesc universul liric al Alexandrei Mihalache - tânără poeta care s-a remarcat încă de la primul volum de versuri că o
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
mult, pe măsură ce locuitorii Daciei, părăsiți de ocrotirea legiunilor romane, retrase peste Dunăre, au rămas să-și apere singuri existența în fața hoardelor barbare năvălitoare. Elementul de legătură al locuitorilor de aici n-a putut fi acela al conștiinței lor naționale, conștiință nedefinită încă, în acele timpuri, ci al credinței religioase, total deosebită de cea a neamurilor năvălitoare, față de care această credință trebuia apărată. Biserica creștină devine astfel instituția care strânge în jurul ei pe noii credincioși, răspândiți de-a lungul tuturor meleagurilor Daciei
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374859_a_376188]