975 matches
-
făcut semn că da. Atunci, de ce chemat Logon la tine? Logon pornit de acasă, lăsat tot ca să găsească la Krog. Femeie, frați, surori, tată - tot lăsat acasă, dar tu prieten cu Enkim. Logon vrea să slujească, dar tu și Enkim nedespărțiți. - Nu știu... nu sunt sigur că Enkim e cu două fețe, am spus. Știi că m-a scos de două ori din brațele Umbrei? - Așa zici? Uite ce spune Logon: oameni răi vin după tine. Se pierd pe drum căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și acvatică. La vechii greci, întruchipa fecioria și puterea zeiței Artemis, sora zeului Apollo, stăpân al luminii din care izvorăște spațiul, după cum ea, luna, stăpânește întunericul care e misterul timpului. În China antică, luna și floarea de cireș au fost nedespărțite, câte o odaie special amenajată pentru contemplarea astrului nopții nelipsind din pagoda oricărui dregător. Concentrând forța prin restrângere, luna era socotită matca germenilor acestei lumi. Același rol i-l atribuie cele mai diverse tradiții și nu în ultimul rând hermetismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
șiroind. Le arătă ajutoarelor sale cu un gest orgolios, înfipse în pământ un capăt al lăncilor și lăsă rămășițele la aer, în mijlocul satului. Apoi, își lansă ultimele insulte și se îndreptă spre coliba cea mare, urmat de cei patru de nedespărțit. — Ce se întâmplă acum? — Nimic. Morții vor rămâne aici toată noaptea ca să poată medita la tristul lor destin și să înțeleagă că nu trebuiau să se opună yubani-lor. Este ultima lor ocazie să gândească cu propriile lor capete. Mâine vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
promis să nu lăsăm egoismul sau răutatea să ne despartă. La nevoie ne sprijinim și ne ajutăm una pe alta, ne jucăm împreună, ne ajutăm la teme, iar vacanțele ni le petrecem împreună. Cred că sufletele noastre vor fi veșnic nedespărțite, chiar dacă viața ne va conduce pe cărări diferite.
Prietenia. In: ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]
-
Pitești. Cele două vorbesc în fiecare zi pe e-mail, ca și cum Camelia ar fi acasă. Fratele ei mai mare, Sorin, este căpitanul gărzilor regale în Anglia. Cei doi nu se mai întâlnesc prea des din cauza distanței, dar cei doi rămân prieteni nedespărțiți. Astfel, cu cei doi plecați Tania se mută în Pitești alături de părinții ei și de Sergiu, fratele ei mai mic. Astăzi este prima zi la o școală nouă. Tania nu este foarte emoționată, nu este chiar o persoana prea sociabilă
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
multicolore. Din mijlocul ei, un curcubeu de lumină se împrăștie și unește toate elementele armoniei, se reunește și formează un curcubeu pe cer. El se întinde și cuprinde universul, împrăștie armonie și se întoarce în Pitești. Cele șase prietene rămân nedespărțite și împrăștie armonie și sfaturi bune oricând cineva avea nevoie de ajutor. Prietenia este cu adevărat magică!
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
fără nici un fel de problemă. La puțin timp după asta, Alice s-a mutat la Fitzherbert Place, iar în scurtă vreme s-a descoperit că Theo și Rosa, care evoluaseră între timp de la promisiunea unei prietenii la statutul de copii nedespărțiți, aveau să mai aibă un partener cu care să meargă la creșă. Când Alice, strălucind de fericire, a început să-i fluture testul de sarcină în fața ochilor, Hugo a simțit că pocalul fericirii lui nu numai că dăduse pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
necesită un răspuns necesar este următoarea: cum se poate fonda o etică planetară care să fie recunoscută de omul planetar? Ioan Paul al II-lea afirmă că discernământul etic, în contextul globalizării, trebuie să se bazeze pe două principii de nedespărțit: - primul, valoarea inalienabilă a persoanei umane, izvor al tuturor drepturilor umane și al ordinii sociale. Ființa umană trebuie să fie întotdeauna un scop final și niciodată un mijloc, un subiect și nu un obiect, nici un produs al pieței; - al doilea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cine să strige, cu acel neasemuit chiot... ”Iu-huu... iuhuu... La mulți ani, Băiatu!”. Fata lipsea, pentru a doua oară, să primească ”Noul An”, ca deobicei... Era a doua oară, într-o lungă viață de aproape o jumătate de veac, trăită nedespărțiți, când lipsea. Amărăciunea din sufletul lui, nu putea fi înfățișată în cuvinte. Și urătorii cei mari s-au rărit, până când nu s-a mai auzit niciunul. O liniște se așternu peste tot înconjurul... Totul parcă muri... Eram în anul 2012
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
așa cum În lumea femeilor erau nenumărate; erau colege În aceeași orchestră, vorbeau despre pasiunea lor comună, muzica, despre cărți, le plăcea să citescă romane de dragoste - și tocmai dragoste nu aveau -, găteau Împreună; uneori, cuminți, dormeau În același pat; plecau, nedespărțite, În mici excursii, mergeau la braț pe stradă, aveau o cafenea preferată, În care intrau după repetiții sau concerte; se simțeau bine una cu cealaltă; bine - bine. Tot mai apropiate, din discuție În discuție, din excursie În excursie, din atingere
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zice și destule femei nemăritate, care, poate prea pretențioase, nu aflaseră Încă bărbatul dorit. Nu mai era Thomas chiar un Romeo, dar nici ele nu mai erau Juliete de mult; de la o vîrstă, exigențele scădeau. Dar Jesper? Frumoși fuseseră amîndoi! Nedespărțiți, Într-o vreme! Castor și Pollux În vremuri nepotrivite eroismului; pentru cine, pentru ce aveai să te mai lupți acum, Într-o lume lipsită de mari idealuri, dar mai plină ca oricînd de mizerie? Jeg, cum zicea Jesper, chiar dacă nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cerea o țigară, cu vocea lui unică, timbrată, extrem de plăcută auzului în ciuda unui zaț de autoritarism, dacă Paul cerea, deci, o țigară, el trebuia servit numaidecît întrucît era onorată astfel o minune a naturii. Și cum eu eram alături de Paul, nedespărțit de el, evident că beneficiam la rîndul meu de atenția îndreptată în direcția lui. Paul era extrem de eficient întotdeauna în restaurante și cafenele. oricît de debordat ar fi fost un chelner, cînd Paul striga „fiți amabil !”, chelnerul era atît de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
față, lângă coamă, băiețește, cu fluierele picioarelor scăpate de sub rochie. Otilia găsea că acesta e sportul cel mai chic. - Simt nevoia, îi mărturisi într-o astfel de cavalcadă Felix, după atâta singurătate, să iubesc pe cineva, să am o tovarășă... nedespărțită. - Felix, îi răspunse Otilia, ești încă prea tânăr. Tu nu trebuie să te gândești la iubire, înainte de a-ți face o carieră strălucită. Iubirea, măsură ea vorba, e un cuvânt mare, dar apoi vezi că singură n-ajunge. Dacă un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la drumul jumătate, puține rămân, și aceste puține au în sfârșit aceeași soarte, atuncea vezi cumcă ființa în om e nemuritoare. E unul și acelaș punctum saliens care apare în mii de oameni, dizbrăcat de timp și spațiu, întreg și nedespărțit, mișcă cojile, le mână una-nspre alta, le părăsește, formează altele nouă, pe când carnea zugrăviturelor sale apare ca o materie, ca un Ahasver al formelor, care face o călătorie ce pare vecinică. - Și este într-adevăr vecinică. - In fiece om se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stih „făcut din suspin”. Avînd insomnii atroce din cauza dragostei, Conachi Își petrece noaptea plîngînd și suspinînd: „Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng, oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere”. LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul. Cine suspină ușor oftează tot atît de ușor. Și plînge repede. Plîns, vaiet, oftat, suspin sînt semne ale aceleiași suferințe. Semne și trepte. N-am putea spune care este ordinea lor. Poetul le schimbă, Într-un loc Începe cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit”. Conachi instaurează „tirania ochilor În poezia română” și creează „o Întreagă mitologie a suspinului” („LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul”). Cu Anton Pann apare „critica erosului”: „Într-o epocă În care femeia este divinizată, iar poezia erotică domină producția literară, Pann introduce critica erosului”. „Pann face parte și el din familia poeților Întemeietori, dar În linie morală”; este „cel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
asasinează, prin influența morală a Austriei, domnul care au îndrăznit a protesta contra nerușinatei răpiri. Popor românesc, mari învățături îți dă ție această întîmplare! Dacă fiii tăi ar fi fost uniți totdeauna atunci și pământul tău strămoșesc rămânea unul și nedespărțit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au adus la slăbăciune, te-au adus să-ți vezi rușinea cu ochii. Nu merge la mormintele domnilor tăi cu sămânța dezbinării în inimă, ci precum mergi și te împărtățești cu sângele Mântuitorului, astfel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
interesantul text documentar: „Pe răzăș aceasta îl face răzaș, că stăpânește împreună cu mulți alții o moșie, fără să știe niciunul dintr-înșii care este partea lui, ce știe numai în idee fieștecare câtă parte i să vin dintr-acel tot nedespărțit. Și că pe megieș, aceasta îl face megieș, că locul ce stăpânește este despărțit cu hotare și sub a lui numai deosebită stăpânire. Și că, din ceasul, ce un răzaș ș-au despărțit partea lui cu hotare de loc, din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
hotare și sub a lui numai deosebită stăpânire. Și că, din ceasul, ce un răzaș ș-au despărțit partea lui cu hotare de loc, din ceasul acela au încetat a fi răzaș și au rămas numai megiaș, cu moșia răzașilor nedespărțiți. Într-dânșii; că alminterea n-ar avea deosebire megiașul de răzeșie”. Textul merită a fi analizat. Prin urmare, ce este sau cine este răzeș? Insul care „stăpânește împreună cu alții o moșie”, accentul punându-se, după cum se observă, pe stăpânirea devălmașă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fixată pe moșia satului. Desigur că e vorba aici de structurile aducătoare de venituri, excluzându-se casa, atenansele, grădina, vitele stăpânite individual. Știe fiecare răzeș câtă parte are ? „Știe numai în idee partea ce i se vine dintr-acel tot nedespărțit”. Nici vorbă de egalitate sau egalitarism. Deoarece „știe în idee” reprezintă înțelesul aritmetic al numărului de părți cuvenite prin dreptul consuetudinar, număr de părți care nu rămâne același, ci se poate schimba, în plus ori în minus, de la o generație
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
stau lucrurile ne-o demonstrează textul prin surplusul de precizări: „din ceasul ce un răzaș ș-au despărțit partea lui cu hotare de loc, din ceasul acela au încetat a fi răzaș și au rămas numai megiaș cu moșia răzeșilor nedespărțiți într-dânșii, că alminterea n-ar avea deosebire megieșul de răzeșie”. Cel separat nu mai face parte în nici un fel la structurile obștii rămasă indiviză, fiind doar megieș, vecin cu ea. Prin urmare, megieșul nu mai poate fi considerat răzeș
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mm. Să fi măsurat strămoșii noștri în mod practic cu asemenea minuscule unități ori ele nu sunt altceva decât acele vechi reglementări din cadrul instituției răzeșiei, de a ști „numai în idee fieștecare câtă parte i să vine dintr-acel tot nedespărțit”, principiu menționat în definiția ce-l caracterizează pe răzeș ? Nu vedem cum s-ar fi putut folosi, decât teoretic, pe hârtie, astfel de măsurători, în baza cărora li se atribuia copărtașilor părți din veniturile realizate de pe mărimile socotite în stânjeni
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
departamentelor, a pledat în favoarea unei restructurări a municipalităților pe care a propus să le reducă la 720. Pe de altă parte, trebuie să ne amintim că marea majoritate a poporului francez la acea vreme era formată din țărani analfabeți și nedespărțiți de fermele lor, ale căror orizonturi nu treceau dincolo de clopotnița satului (clocher). Așadar, țăranii erau foarte atașați de parohie/municipalitate, și, prin urmare, s-a decis ca granițele municipale să nu se modifice în mod semnificativ. Ce s-a schimbat
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
domiciliul lor comun. Nu interesează domiciliul declarat la organele de evidență a populației ci domiciliul real, efectiv al soților. Împrejurarea că după introducerea acțiunii de divorț unul din soți și-a schimbat domiciliul, cât și situația în care soții încă nedespărțiți în fapt și-au schimbat domiciliul comun, nu sunt de natură a determina o schimbare a competenței teritoriale a instanței. S-a prevăzut situația că soții nu au avut niciodată domiciliu comun, caz în care art.607 C.proc.civ
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
Îi poate conferi acestuia puteri nelimitate. Adevăratul erotism e un subiect care ține de spiritualitate. Mai există și alt motiv pentru declinul dragostei. Așa cum am explicat, performanța dorințelor e evaluată de sentimente. Așadar, sentimentele nu sunt dragoste, ci companionii săi nedespărțiți. Poeții, care, precum spunea Rilke, mint mult, au adâncit confuzia dintre cele două fenomene. Voi face referire la sonetul care oferă o definiție paradigmatică a dragostei În limba spaniolă, dată de Lope de Vega: Sleit și Îndrăzneț, chiar cu mânie
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]