2,311 matches
-
foamea asta generală, în care nu mai sunt bani pentru biletul de tren, singura comparație e cu urgențele de la unu, unu, doi!... Mă sună, iar eu nu pot să răspund ... Citește mai mult Mă sună confrații agitați, confrații indignați, confrații nedumeriți de ceea ce vor aleșii lor din Uniuni, precum și aleșii aleșilor lor din Parlament cu acest timbru; și mă acuză că stau insensibil, privind cu prea mult calm. Mă sună, dintre cunoscuți, telespectatorii mai obiectivi și mă-ntreabă ce părere am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
nimic faptul că nu putea picta. Într-una din zilele în care se adâncise în cercetările lui din pădure, se trezi cu Mica-Iepurica alergând după el și strigând cât o țineau puterile: - Relu! Ajutoooor! Iepurașul lăsă lupa și o privi nedumerit. - Ce s-a întâmplat? - Trebuie să te întorci cu mine! Trebuie! Îi povesti pe nerăsuflate cum, de dimineață, au descoperit cu toții că ouăle încondeiate dispăruseră cu coșuri cu tot. Ba chiar și Trenulețul-Morcoviu dispăruse din Gara Morcovete. - Vopsele au dispărut
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
deși, trenul staționase cu zgomot infernal de frâne. Compartimentul meu s-a oprit chiar în dreptul ei! O secundă nesfârșită de delir sufocant mă destramă ... i-am prins privirea pe care n-o pot uita. Vede prin mine ... sar în picioare nedumerit și strig fericit: - Giulia! Giulia!? Însă ea nu se clintește din loc. Surescitat, mă reped la ușa compartimentului, dau buzna pe culoar și alerg prin vagonul pustiu. Deschid nerăbdător ușa grea și cobor derutat pe peron. E înalt, părăsit și
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
traji la luleli, iar sară joacî cart cu țapinarii can’ vin iștea la vali cu marfă. Da’ și videț’ cum gioacî și cum îi câștigi pi șeia, nu-ț vini a credi... - Dar de pierdut, nu pierde, întreb eu cam nedumerit? - Ehaa, cherdi, cherdi, da așaaaa, măi pi sări, da’ nu cherdi gologani că șeia, el ni joacî pi noi, si daci o cherdut, achitam noi și banii rămân în cași!! Nuuuu, că-i șâret di nu și poati, niși nu
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
cu nimic mai prejos decât cele aflate la îndemâna autorului de drame neguroase, ba chiar umorul ajunge mai grabnic și mai direct la cititorul destinatar decât literatura-fluviu spăimoasă și încruntată... În urmă cu mai bine de 50 de ani, doi puștani nedumeriți ce absolviseră liceul la teribila vârstă de 16 ani urmau niște cursuri de pregătire (organizate nu știu de ce la Botoșani), năzuind să devină medici. De fapt, amândoi ascundeau nemărturisitul gând de a izbuti să pătrundă în lumea literaturii. Pentru sussemnatul
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
Gheorghe Alexa nu a ajuns să lupte pe Frontul Moldovei, poate chiar în preajma baștinei sale, de unde, scutit de glonțul rusesc, ar fi urmat soarta multora dintre frații săi de arme: fie aflându-se printre cei peste 100 000 de prizonieri, nedumerit că deși se afla sub condițiile armistițiului era tratat ca ostatic, fie - la fel de nedumerit - luptând cot la cot cu inamicul de pe Frontul de Est, impotriva celui care până atunci îi era aliat. Neputând scoate de la bătrân noima legată de aflarea
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
sale, de unde, scutit de glonțul rusesc, ar fi urmat soarta multora dintre frații săi de arme: fie aflându-se printre cei peste 100 000 de prizonieri, nedumerit că deși se afla sub condițiile armistițiului era tratat ca ostatic, fie - la fel de nedumerit - luptând cot la cot cu inamicul de pe Frontul de Est, impotriva celui care până atunci îi era aliat. Neputând scoate de la bătrân noima legată de aflarea sa până la sfârșitul războiului sub comandă germană, ne întrebarăm dacă nu cumva, după 23
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
îi plăcea să o audă cum rostește o propoziție în locul celeilalte. Era amuzant! Până într-o zi, când Mitică întorcându-se de la muncă, și-a găsit soția supărată foc pe el. „Ce ai de ești așa supărată?” a întrebat Mitică nedumerit. „Lasă-mă în pace! Săptămâni întregi să nu-mi spui ce înseamnă „drum bun” și să mă lași să le inversez...?”, i-a replicat Nicole. Probabil își dăduse și ea seama că nu e ușor să înveți o limbă străină
CÂND DRAGOSTEA LA PRIMA VEDERE DUREAZĂ O VIAŢĂ DE OM de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366820_a_368149]
-
lamé auriu iar părul vopsit blond îi cădea în bucle pe umerii delicați...O întrebare tâșni din el atunci, pe neașteptate și întrebarea aceea îi schimbă viața: Azul!* Nu te supăra, dar tu din ce sat ești? Ea îi zâmbise nedumerită și el i-a repetat atunci, în limba franceză, pe Messenger și pe Skype: din ce sat ești? pentru că după cum arată rochia ta, se pare că ai fi de prin ...Bejaia*!? Și apoi, mama îmi tot zice ca să mă însor
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
ca și pentru mine de fapt, zise el ca pentru sine. - Ăsta-i diliu tare de tot. A servit la prânz ciuperci otrăvite și acum încep să-și facă efectul. Ce vrei să spui tipule? Cum așa? se miră Marian nedumerit. - Nu-mi cunosc încă partenera, răspunse Cris râzând și totuși un pic necăjit de situație. - Asta nu am crezut că o pot auzi de la tine. Cum poate armăsarul Galațiului aflat tot timpul în călduri, să nu-și cunoască victima? replică
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
timpane pentru a înveseli atmosfera. Toți știau însă că Pilat nu e omul pentru astfel de activități și se întrebau de ce organizase acesta petrecerea, fiindcă făcea foarte rar acest lucru. Pilat știa și el acest lucru și văzându-le fețele nedumerite le spuse într-un final că avusese niște dureri cumplite de cap în cursul nopții trecute și deși în cursul dimineții îl slăbiseră, după amiază durerea reapăru, însă nu chiar atât de tare. Spuse apoi la toți cum doctorul său
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
crește, spuse Simbinacus cu ironie. Pilat încuviință și el cele spuse. -Roma are nevoie de prăzi și de sclavi pentru a se putea susține... Fără prăzi și sclavi imperiul s-ar prăbuși, spuse el. -Cum așa, nu vă înțeleg ?! întrebă nedumerit centurionul Livius. -E simplu Livius, spuse Pilat. În momentul în care Roma pune mâna pe cele mai bogate prăzi cantitatea de monedă de pe piață crește, Cezarul ia aurul și bate monezi cu nemiluita iar cetățeanul este dispus să suporte ,,micile
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
importanță cuvintelor rostite. Ai grijă de fetiță. Cu mila și cu bunătatea lui Dumnezeu voi pleca în căutarea lor. Era pentru prima dată când îi vorbea Berthei cu atâtea neînțelesuri. „Ce-o vrea să spună tânăra mea stăpână?” se întrebă nedumerită doica și oftă din toată inima. Careta ieși din han străbătând Ulița cea Mare a Șelarilor, în strigătul vânzătorilor de mărfuri, care își lăudau, cum se pricepea fiecare, produsele expuse. Mătăsurile, pânzele de Damasc întinse pe tejghele, îți luau ochii
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Cuvintele vindecă rănile, deschid ochii orbilor, cuvintele adevărate mântuie durerea și întunericul din noi. Vânt și cu-vânt, duh și văzduh! încât uneori surd și mut de ne-nțelegere, te-ntrebi nedumerit: Omule, de unde vine Cuvântul?! Pâinea e Cuvânt, lumina la fel, ura și întunericul cuvinte sunt... Sunt cuvinte care vindecă și cuvinte care ucid, cuvinte care luminează și cuvinte care întunecă ... Dată ne-a fost înspre rostirea lor gura aceasta și
NEVOIA DE-A ROSTI CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367116_a_368445]
-
înaintează spre templul ce parcă are o nouă lumină, ireală. Spre Ea se-apropie doar Umbra, conturul unui tânăr, se privesc, se-mbrățișează, Privind acum imperceptibila lor îmbinare îmi pare doar o singură umbră gândul (al meu, desigur) mă întreabă nedumerit: - A cui e Umbra asta, oare, al cărui om e Umbra ce-apare din senin? răspunsul Umbrei veni instantaneu: - Sunt Umbra unui om ce și-a înșelat al său suflet, rătăcitor de-atunci mereu! Pe zidul templului se derulă într-
DESPRINDEREA UMBREI MELE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367124_a_368453]
-
întreabă Victoria uimită că îi aude glasul într-un mod mai normal. -Ăia cu crucile,cine crezi?Bolboroseau niște cuvinte în latină. -Preoți catolici! -Da,chiar ei,groaznic,nici măcar nu îmi amintesc cu am ajuns pe un rug,răspunde fata nedumerită, -Acela a fost coșmarul tău,se pare că ai scăpat.o liniștise Victoria cu neliniștea ei. -Cum te cheamă?Eu sunt Harper. -Victoria și da,exact ca pe nenorocita aia de regină,răspunse fata iritată.Niciodată nu a suportat-o
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
cu privirile de puternicul Lădaru, așteptând o îmbrățișare consolatoare, ori măcar un cuvânt de încurajare. În schimb, bătrânul se-apucă să-i dea palme psihologice: - Dragule, problema-i că tu ești ... orfan ... - Nu-s orfan ... , nea Nelu ... , se apără stângaci, nedumerit că îi aruncă asta în față tocmai el, care-i cunoaște bine toată familia și care i-a introdus pe listele electorale și pe mama sa, doamna Nuța, și pe el, tânăra speranță. - Ba ești! Ți-am verificat și eu
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
mașina la doar câțiva pași de ea și căzu în neștire, topindu-se pe picioare ca o lumânare. - Fir-aș al naibii! Ce-i asta? înjură tânărul șofer din dosul volanului mastodontului. Ce-i cu nebuna asta? se întrebă el, nedumerit și furios, coborând din mașină și îndreptându-se către Romelia, care zăcea nemișcată pe caldarâm. Măi fată, tu ești nebună? Ce mama naibilui te-a apucat? Vrei să te sinucizi? Vrei să mă bagi în pușcărie? Ridică-te naiba odată
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
strada mare vântul în promenada Locul ÎI - Sorin Toma BOC cântec de greieri - la lumină focului tăcerea lunii Locul III - Valeria Tamâș După furtună nici urma de poteca - soarele-n râpă Etapă 72 - 6 IV 2009 Locul I - Dan Norea nedumerita rândunica zboară-n cerc - casa-n ruină Locul ÎI - Ioan Marinescu-Puiu Efemer valul - numai zbuciumul apei rămâne veșnic Locul ÎI - Criști Iordache ultimul apus - neclintit lângă nufăr, bătrânul pescar Locul III - Corneliu Beldiman nisipul rece - ce imi scriu pescărușii iar
DIMINEŢILE COCORILOR (71 -80) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364641_a_365970]
-
Silviu, încă buimac de somn. „Noi suntem”, a auzit o voce, apoi, fără să mai aștepte aprobare, liderul patrulei a năvălit peste ei în cameră. „Ați zis, la început, că sunteți de-ai noștri”, li se adresă. „Întocmai”, replică Silviu, nedumerit. „De pe ce site-uri ați descărcat?”. „De pe cele mai cunoscute... Mininova, The Pirate Bay, Kickass Torrents...”, enumeră băiatul, la întâmplare. „Și DVD-uri de unde ați cumpărat?”. „Păi de la diverse magazine online... De ce?”. „Adică vrei să spui că le-ați dat
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
luat cu ei cărțile pe care le-au considerat cele mai reprezentative și au început să se deplaseze cu mijloacele de transport care le erau mai la îndemână. Întâi au sunat la ușa unei gospodine. Aceasta le-a deschis ușa nedumerită, îmbrăcată doar într-un capot. „Bună ziua, ce doriți?”. „Suntem membrii unui club literar”, rosti Silvia clipind puțin din ochi, conspirativ. „Am dori să...”. „Hai, spuneți, că mi se ard vinetele”, zise gospodina, iritată. „Ce v-ar interesa mai mult? Literatură
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
mai întâi peste un suporter al unei echipe de fotbal. „Bună, suntem de la o librărie recent înființată. Ca semn de prietenie, am vrea să-ți oferim gratuit volumul «Cartea neliniștirii», de Fernando Pessoa”. „Pessoa? Ăsta cine mai e?”, a întrebat, nedumerit, suporterul. „A jucat la Real Madrid cumva?”. „A fost un scriitor portughez. Dacă preferi altceva, îți putem recomanda...”. „Nu, mulțumesc, doamnă, sunteți tare amabilă. Dar eu acum mă duc direct pe satdion și nu prea am ce face cu ea
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
ies pe ușă. Merg la Eastern Office. 10.30 am. Cumpăr un chitanțier și mă reîntorc la circa de familie. - Depun formularele completate cu refuzul nostru. Iată un chitanțier. Dați-mi chitanță, va rog. Tânăra recepționeră mă fixează și mai nedumerită și nu-i sigură dacă trebuie să-și cheme șefa. Ia totuși o decizie executivă și completează prima pagină a chitanțierului. Cu un-ghiile cărămizii de cinci centimetri, desprinde timid chitanța și mi-o înmânează, bodogănind: - Este complet nereglementar! Trebuie să
PROGRAMAREA de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350284_a_351613]
-
violentă emoție. După un timp, Deborah s-a trezit și a venit alături de mine. "Nu poți să dormi?", mă întrebă, încă somnoroasă. "Nu... Deci, tu ai scris toată povestea asta...". "Care?". "Aceasta... A piesei tale. Finalul". "Ah, piesa...", rosti, ușor nedumerită, ca și cum ar fi putut fi vorba despre altceva. "Deborah, trebuie să-ți spun câteva lucruri. E o piesă bună. Sincer. Dar chiar atât de preocupată ai fost să nu mă pierzi, încât m-ai pus să-i omor fratele? Să
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
mi-a sunat mobilul, ba diverși trecători mi-au cerut un foc. În cele din urmă, s-a apropiat de mine după ce am urcat treptele de piatră. „Trăiești!”, exclama, cu uimire și bucurie, în același timp. „Da, desigur...”, am murmurat, nedumerit. „Oh...”. Părea să-și revină foarte greu dintr-un șoc pe care il avusese recent. „N-ai să mă crezi, dar s-a întâmplat ceva îngrozitor... Sunt foarte confuză...”. „După ce mi-ai dat ID-ul, ți-am mulțumit și m-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]