1,869 matches
-
în același text, sau două (cu șirurile înlăuntru) texte diferite. După Todorov, de exemplu, o transformare este o relație care apare între două PROPOZIȚII SIMPLE care au în comun un PREDICAT și poate fi simplă (implicînd adăugirea unui operator modalitate, negație etc. la un predicat de bază: "X mănîncă o tartină în fiecare zi" → "X nu mănîncă o tartină în fiecare zi"), sau complexă (implicînd grefarea unui predicat pe un predicat de bază: "X mănîncă o tartină în fiecare zi" → "X
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
leagă șiruri intratextuale la același nivel structural. Ele sînt echivalente cu operațiile de CONJUNCȚIE și DISJUNCȚIE între SUBIECT și OBIECT și, mai general, ele duc de la o stare inițială la una finală, care constituie contrariul sau contradictoriul acesteia (inversiunea sau negația sa). Dacă, pentru Todorov și Greimas, transformările sînt intratextuale și apar la același nivel structural, pentru unii naratologi îndeosebi cei ce au fost influențați de gramatica generativ-transformațională (van Dijk, Pavel, Prince etc.) transformările sînt intratextuale, dar leagă (de obicei) două
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
proprietății feudale legată de o sumă de practici învechite, ca și de însăși economia iobăgistă, care prin caracterul organizării sale și prin lipsa unei industrii dezvoltate frâna progresul societății noastre. La toate acestea se mai adăuga jugul otoman, care întruchipa negația progresului. Dreptul roman, după cum se știe, consfințise libertatea de navigație pe râuri și fluvii. În feudalism, acest drept nu se mai respectă. Un drum sau un râu, care trecea pe proprietatea feudalului, făcea parte integrantă din domeniul seniorial ca și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prin prezența continuă, ireductibilă a stării T în orice manifestare. Ludovic de Gaigneron ajungea la o concluzie apropiată: "... reiese că esențialul Subiectului, ca și cel al Obiectului, trebuie să subziste într-o sferă sintetică în care se conciliază afirmația și negația unui spectacol din care știința nu dizolvă decît aspectul negativ. Meditația sa exhaustivă asupra divizibilului ajunge, într-adevăr, la o brumă de obiectivitate... Dar de ce natura acestei "brume de spațiu" ar fi incompatibilă cu "bruma de spațiu" din care țîșnește
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai degrabă de Baletul rus decît de Curtea cu juri". Unde este fondul problemei? Lupasco o spune fără ocolișuri: "O valoare existențială, care nu s-a bucurat întotdeauna de atenția pe care o merita, ar trebui să se desprindă astfel: negația. Noi înșine, în lucrările noastre (Vrin, 1935), care au multe puncte comune cu prezentul eseu al domnului Bachelard, am insistat îndelung asupra rolului capital al negației. La fel ca domnul Bachelard, credem că ea ține de timp. Dar, pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
bucurat întotdeauna de atenția pe care o merita, ar trebui să se desprindă astfel: negația. Noi înșine, în lucrările noastre (Vrin, 1935), care au multe puncte comune cu prezentul eseu al domnului Bachelard, am insistat îndelung asupra rolului capital al negației. La fel ca domnul Bachelard, credem că ea ține de timp. Dar, pentru noi, ea este însuși timpul; dl. Bachelard îi adaugă afirmația, astfel încît amîndouă zămislesc". Și Lupasco înfige un cui, un cui ce i-a fost, poate, fatal
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
O filosofie a lui nu care nu vizează decît sisteme juxtapuse, sisteme care intră în raport de complementaritate într-un punct precis, are grijă să nu nege niciodată două lucruri deodată. Ea nu se încrede nicicum în coerența a două negațiii. Filosofia negației nu s-ar ralia deci opiniei, de fapt naive, a lui Novalis: "Așa cum toate cunoștințele se înlănțuie, tot așa se înlănțuie toate ne-cunoștințele. Cine poate crea o știință, trebuie să poată crea și o ne-știință. Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a lui nu care nu vizează decît sisteme juxtapuse, sisteme care intră în raport de complementaritate într-un punct precis, are grijă să nu nege niciodată două lucruri deodată. Ea nu se încrede nicicum în coerența a două negațiii. Filosofia negației nu s-ar ralia deci opiniei, de fapt naive, a lui Novalis: "Așa cum toate cunoștințele se înlănțuie, tot așa se înlănțuie toate ne-cunoștințele. Cine poate crea o știință, trebuie să poată crea și o ne-știință. Cine poate face
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
subiective care în orice lezare întâmplată poate să-și pună infinitatea ei și a cărei dreptate este deci întâmplătoare, așa cum și pentru celălalt nu este decât ca particulară"103. În metoda dialectică hegeliană, voința generală sau ordinea juridică este "teza", negația ei prin săvârșirea delictului este "antiteza", iar negația negației este "sinteza" care se înfăptuiește prin intermediul pedepsei 104. Conform acestei construcții, Hegel consideră pedeapsa ca o reacție: "violența este suprimată prin violență; ea nu este doar condiționată juridic, ci și necesar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
-și pună infinitatea ei și a cărei dreptate este deci întâmplătoare, așa cum și pentru celălalt nu este decât ca particulară"103. În metoda dialectică hegeliană, voința generală sau ordinea juridică este "teza", negația ei prin săvârșirea delictului este "antiteza", iar negația negației este "sinteza" care se înfăptuiește prin intermediul pedepsei 104. Conform acestei construcții, Hegel consideră pedeapsa ca o reacție: "violența este suprimată prin violență; ea nu este doar condiționată juridic, ci și necesar anume ca o a doua constrângere, care este
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pună infinitatea ei și a cărei dreptate este deci întâmplătoare, așa cum și pentru celălalt nu este decât ca particulară"103. În metoda dialectică hegeliană, voința generală sau ordinea juridică este "teza", negația ei prin săvârșirea delictului este "antiteza", iar negația negației este "sinteza" care se înfăptuiește prin intermediul pedepsei 104. Conform acestei construcții, Hegel consideră pedeapsa ca o reacție: "violența este suprimată prin violență; ea nu este doar condiționată juridic, ci și necesar anume ca o a doua constrângere, care este o
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
demonstrarea faptului că pedeapsa este instrumentul prin care se poate menține "pacea socială"106. În cadrul teoriei hegeliene, pedeapsa este analizată din perspectiva a două idei esențiale: pedeapsa ca anulare a delictului și dreptul delincventului la pedeapsă. Hegel consideră pedeapsa o negație a negației: "dreptul prin negarea acestei negații a sa, se restabilește"107. Delictul reprezintă o negație a drepturilor, privit din exterior, în mod obiectiv, fără a face referire la intențiile delincventului. Dacă delictul ar rămâne nepedepsit, atunci ar exista un
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
că pedeapsa este instrumentul prin care se poate menține "pacea socială"106. În cadrul teoriei hegeliene, pedeapsa este analizată din perspectiva a două idei esențiale: pedeapsa ca anulare a delictului și dreptul delincventului la pedeapsă. Hegel consideră pedeapsa o negație a negației: "dreptul prin negarea acestei negații a sa, se restabilește"107. Delictul reprezintă o negație a drepturilor, privit din exterior, în mod obiectiv, fără a face referire la intențiile delincventului. Dacă delictul ar rămâne nepedepsit, atunci ar exista un motiv să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care se poate menține "pacea socială"106. În cadrul teoriei hegeliene, pedeapsa este analizată din perspectiva a două idei esențiale: pedeapsa ca anulare a delictului și dreptul delincventului la pedeapsă. Hegel consideră pedeapsa o negație a negației: "dreptul prin negarea acestei negații a sa, se restabilește"107. Delictul reprezintă o negație a drepturilor, privit din exterior, în mod obiectiv, fără a face referire la intențiile delincventului. Dacă delictul ar rămâne nepedepsit, atunci ar exista un motiv să se creadă că victima nu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
hegeliene, pedeapsa este analizată din perspectiva a două idei esențiale: pedeapsa ca anulare a delictului și dreptul delincventului la pedeapsă. Hegel consideră pedeapsa o negație a negației: "dreptul prin negarea acestei negații a sa, se restabilește"107. Delictul reprezintă o negație a drepturilor, privit din exterior, în mod obiectiv, fără a face referire la intențiile delincventului. Dacă delictul ar rămâne nepedepsit, atunci ar exista un motiv să se creadă că victima nu a avut acel drept 108. Delictul, privit ca existență
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
caracterul expresiv al, 207; funcția expresivă, 188; gravitate, 204, 206, 217; individualizare, 212; justificare morală a, 211; la Beccaria, 210; la Bentham, 210; la Feinberg, 207; la Hart, 175; la Hobbes, 210; la Locke, 210; la Nietzsche, 172; necesitate, 215; negație a negației, 200; predictibilitatea, 13; răzbunarea sângelui, 181; reacție pasională, 180; scopul ei, 209, 210, 212; semnificație, 188; și corespondența cu vinovăția, 177; și tortura, 183 pozitism juridic: conceptul de lege, 33; contestatari, 47; la Austin, 50; la Bentham, 47
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
al, 207; funcția expresivă, 188; gravitate, 204, 206, 217; individualizare, 212; justificare morală a, 211; la Beccaria, 210; la Bentham, 210; la Feinberg, 207; la Hart, 175; la Hobbes, 210; la Locke, 210; la Nietzsche, 172; necesitate, 215; negație a negației, 200; predictibilitatea, 13; răzbunarea sângelui, 181; reacție pasională, 180; scopul ei, 209, 210, 212; semnificație, 188; și corespondența cu vinovăția, 177; și tortura, 183 pozitism juridic: conceptul de lege, 33; contestatari, 47; la Austin, 50; la Bentham, 47; la Comte
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
nonverbal și paraverbal al comunicării: Jocul prietenilor, Familia cuvintelor, Cine e intrusul?, Telefonul fără fir, Televizorul... fără ecran (transmiterea doar în plan auditiv a unui mesaj), Proba zâmbetului, Proba tristeții, Da și/sau nu, Fără da, fără nu (transmiterea afirmației/negației doar prin mimică, gestică), Cum este?, Ce se schimbă?/Jocul semnelor de punctuație, Jocul semnelor de circulație/Micii polițiști în acțiune etc. ( În funcție de gradul de complexitate mentală/acțională (structurile, operațiile, acțiunile antrenate) se realizează o distincție importantă la nivel preșcolar
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
la Blake, precum și faptul că, de exemplu, Zenitul văzut din veșnicie este în Sud, iar Nadirul în Nord, în concepția aceluiași autor. Se poate stabili o asemănare între Samael și ideea de "Spectru" (sau "Năluca") la Blake, care este principiul negației, este "Negația"163, care cauzează căderea. Similar, se poate stabili o asemănare între Enion și Prakriti. În acest context, Lovinescu spune că planurile inferioare sînt o "carte deschisă" pentru cele superioare 164; întîmplările din Destin constituie un exemplum primit de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
precum și faptul că, de exemplu, Zenitul văzut din veșnicie este în Sud, iar Nadirul în Nord, în concepția aceluiași autor. Se poate stabili o asemănare între Samael și ideea de "Spectru" (sau "Năluca") la Blake, care este principiul negației, este "Negația"163, care cauzează căderea. Similar, se poate stabili o asemănare între Enion și Prakriti. În acest context, Lovinescu spune că planurile inferioare sînt o "carte deschisă" pentru cele superioare 164; întîmplările din Destin constituie un exemplum primit de cei din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
24) IERUSALIM / JERUSALEM: este "contrapartea" emanativă a Albionului (Omul Primordial), simbolizînd libertatea spirituală arhetipala, infinită, eternă, înnăscuta (în sensul lui Berdiaev, increată), avînd un corespondent în lumea materială: America, simbolul libertății materiale. 8 (I, 75) SPECTRU / SPECTRE: Spectrul este forța negației, este negația în sine. Cuplul (ființă căzută)-(spectru) este rezultatul fragmentarii creației. Astfel, ființa plenară edenica nonsexuată prin cădere se rupe în două entități sexuale, una masculină și una feminină (cea feminină ieșită din cea plenară prin emanație); la aceste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
JERUSALEM: este "contrapartea" emanativă a Albionului (Omul Primordial), simbolizînd libertatea spirituală arhetipala, infinită, eternă, înnăscuta (în sensul lui Berdiaev, increată), avînd un corespondent în lumea materială: America, simbolul libertății materiale. 8 (I, 75) SPECTRU / SPECTRE: Spectrul este forța negației, este negația în sine. Cuplul (ființă căzută)-(spectru) este rezultatul fragmentarii creației. Astfel, ființa plenară edenica nonsexuată prin cădere se rupe în două entități sexuale, una masculină și una feminină (cea feminină ieșită din cea plenară prin emanație); la aceste două entități
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
De asemenea, acceptarea ei implică un accent pus pe evoluție, iar faptul acesta scoate la iveală problema sensului evoluției. În legătură cu ultima problemă, C. Rădulescu-Motru susține că neadmiterea ideii evoluției energiei conduce către negarea faptului conștiinței. Cum nu putem accepta această negație, conștiința fiind un fapt de evidență, trebuie să acceptăm ideea evoluției. Această idee reprezintă al doilea postulat al personalismului energetic. Direcția evoluției, la început întâmplătoare, devine necesară. Mecanismul evolutiv al realității originare (energiei) presupune o direcție primitivă. Noi nu putem
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și destinul nu semnifică prin ele însele, ci subordonat acestui concept și doar în sensul determinării operațiilor logice pe care aspectul său formal le propune. Ordinea oarecum inversă a operațiilor din schema "intelectuală" a conceptului de care ne ocupăm întâi negația, apoi afirmația are un anume înțeles. Inițial, determinismul prin finalitate are o valabilitate limitată, iar valorizarea sa într-un sens universal urmează extinderii sale la un spațiu care nu-i aparține de la început și pe care nu îl va stăpâni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
spațiu care nu-i aparține de la început și pe care nu îl va stăpâni decât păstrând diferența acestuia față de ordinea semnificată inițial. Operația de extindere reprezintă aspectul formal concentrat al determinismului prin finalitate. Prin urmare, ea închide în sine și negația valabilității nelimitate a determinismului prin cauzalitate și afirmația universalității ordinii finale, adică operațiile logic-formale, desfășurate istoric, ale determinismului prin finalitate. Operația de extindere a acestui concept la un domeniu care nu făcea inițial parte din aria sa de aplicabilitate are
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]