12,256 matches
-
-și lepăda șapca lui veche de piele împlinind vîrstă unui vizionar... Alexandru cel Mare... Isus Cristos, și alții, - 33 de ani, cifra fatidica pe care biologia o înregistrează în trupul uman sau în cerebelul uman cu cîte un cerc, nu negru, insă vizibil, înscris pe restul materiei. În schimb... în schimbul părului,... dacă nu l-ar fi avut și ar fi fost chel sub șapca de piele, avea o pereche de mustăți foarte ascuțite și foarte lungi, iar pe numele său ardelean
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
fost îndrăgostit... După ce, în figurile-i verzi, îi denunțase pe evrei drept absolut incompatibili cu (supra)geniul matematic. Dan Barbilian avea să facă uz, prin ^45, ca penitenta, de literele alfabetului ebraic: alef, bet, ghimel s.cl., intru notarea, alb pe negru, a felurite corpuri și figuri. "Vis al Dreptei Simple! Poate geometria..." (Deschid, aici, o paranteză: este posibil ca aceasta să fie doar o anecdotă, - nu fără, totuși, un temei real: anume faptul că, în matematici, se folosește semnul/operatorul nabla
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
și gustul și că "inspecțiile" celelalte, cum se făceau de forma în țările socialiste conduse de Moscova, ar fi fost, - cum și erau de fapt, - pură birocrație, vorbe goale. Discuție aprinsă cu un ziarist american cam rasist. El îmi spune: - Negrii nu pot fi niciodată modești, am observat pe pielea mea acest lucru. Ei, de fapt, nici nu cunosc modestia. Umilință, da, însă nu și modestia, care presupune o sursă de superioritate morală totuși. Simt, ca, avînd dreptate într-un fel
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
că foști proprietari de sclavi. Va rog sa retineti. Și-i spun ce: Sclavii eliberați nu pot fi modești în nici un caz. Asta este! Pot rămîne umili, prea-supusi, slugarnici, după caracter, insă "modești" în nici un caz. Ați văzut vreodată un negru îngîmfîndu-se?... Dacă el, ca autohton, adică, a văzut așa ceva?... Cum să nu. Chiar de multe ori. Bine, bine, răspund, este evident. Dar ați observat ce fel de îngîmfare,... cum era îngîmfat tipul, adică?... Aici, - dacă mai aveam nevoie de vreo
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
specifică de înfumurare, îngîmfare etc. - Just! concedasem. Măcar în acest punct, orice suspiciune între noi putea să fie înlăturata. Nu știu dacă în românele sale sudiste în care drept fundal există deseori negri, Faulkner să fi "sesizat" observația precum că negrii pot fi orice, numai modești nu. Nu știu. Ce știu și ce m-a urmărit întotdeauna în românele lui Faulkner este alt sentiment, tipic negrilor, deși pe vremea aceea ei încă nu fuseseră eliberați, - sentimentul că ei erau niște copii
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
sudiste în care drept fundal există deseori negri, Faulkner să fi "sesizat" observația precum că negrii pot fi orice, numai modești nu. Nu știu. Ce știu și ce m-a urmărit întotdeauna în românele lui Faulkner este alt sentiment, tipic negrilor, deși pe vremea aceea ei încă nu fuseseră eliberați, - sentimentul că ei erau niște copii spăimoși, cu ochii holbîndu-li-se în cap de orice. Apoi mai e, tot infantilă, veselia lor tipică așa cum apare și în mașina lui Bayard, eroul cărții
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
mai e, tot infantilă, veselia lor tipică așa cum apare și în mașina lui Bayard, eroul cărții, șofînd, în timp ce, îndărăt, pe banca din fund, prin oglinda retrovizoare, el îi vede hlizindu-se, de însăși aventură lor rasială, pe cei trei patru negri înghesuiți și transportați de acel cavaler alb, tînăr, năbădăios, si care se făcea una cu ei... La Clermont College, pe 1 decembrie 1978, la Los Angeles, West Coat, după cum notez grijuliu în carnet ca si cum ar mai fi putut există vreun
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
pentru prima oara în întreaga istorie a participărilor noastre la Bienala. Proiectul lui Judit Angel și al secundei sale, Aurora Dediu, propus pentru pavilonul României din Giardini Publici, s-a sprijinit pe două elemente; pe o expoziție de fotografie alb/negru a Grupului subREAL, compus din Călin Dan și Joszef Kiraly, si pe o intervenție directă a lui Dan Perjovschi în spațiul pavilionului, avînd ca element de referință și că aide-memoire stocul de iamgini și de atitudini morale, civice și politice
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
nicăieri nu se văd, nu se simt încă semnele, fie cît de firave, ale vitalității. Ale normalității. Ale decentei. Ale firescului/.../ Săpăm oricum, eroi fără normă, fîntîni în deșert". Că nu e deșertul chiar așa deșert și dracul atît de negru, ne-o dovedesc chiar paginile Faclei, pline de vitalitate literară, de culoare și nuanțe, de bucurie a literaturii și de proiecte de anvergură. Între ele, înființarea Institutului pentru Cercetarea Avangardei Românești și Europene, care va alcătui o bază de date
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
fost ea acceptată și susținută oficial. Prin ,,oficial" se poate înțelege atît atitudinea promovată de către propagandă comunistă, cît și imaginea despre sine pe care fenomenul însuși a furnizat-o și a acreditat-o în timp. Folosind mii de fotografii alb/negru și de clișee foto din arhiva revistei Artă, subREALul intenționează o demontare a mecanismelor prin care contextul își selecta valorile ,,convenabile" și le camufla pe cele ,,rebele" sau potențial subversive în raport cu ordinea stabilită. Proiectul lui Dan Perjovschi se numește EST
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
Curentului. în exil, Șeicaru și-a continuat campaniile, avînd, de data aceasta, drept obiectiv compromisurile unor scriitori din România comunistă. Cele două "rechizitorii" fac parte din această ultimă categorie. Ca polemist, Șeicaru este, fără îndoială, redutabil. Avea dreptate E. Lovinescu. Negru în cerul gurii, a inventat la noi limbajul mahalagesc. Doar T. Arghezi îl întrece în plasticitate, deși literatura noastră nu duce lipsă de pamfletari talentați. Nici Scrisoarea, nici Tejgheaua nu fac excepție. Autorul nu se mărginește la a inventaria cedările
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
putem descoperi dacă ne îndreptăm privirile spre literatură. Culturile mici, precum a noastră, par a avea un anumit radicalism în evaluări, care pe lîngă faptul că produce elitism (consecință mai curînd fericită), prezintă și riscul de a separa prea brutal negrul de alb, lăsînd deoparte tocmai acele zone de trecere, griul în care ne-am putea mai mulți regăsi, chiar dacă nu totdeauna. Mai precis spus, în culturile occidentale anumite distincții sînt mai puțin ferme decît la noi, de pildă aceea dintre
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
în economia americană, nu se pot face, deși... Să vă povestesc. Treceam pe strada 52. Vremea era frumoasă. Un aer de sărbătoare plutea peste tot, și o însuflețire, parcă, în mersul și în privirile oamenilor. La un moment dat, un negru arătos, elegant, prosper, de vreo 30 și ceva de ani, s-a apropiat de mine și, foarte demn, mi-a cerut un dolar. Am crezut că nu aud bine. Negrul repeta cererea, și mai decis. M-am mai uitat o dată
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
mersul și în privirile oamenilor. La un moment dat, un negru arătos, elegant, prosper, de vreo 30 și ceva de ani, s-a apropiat de mine și, foarte demn, mi-a cerut un dolar. Am crezut că nu aud bine. Negrul repeta cererea, și mai decis. M-am mai uitat o dată în jur. Mie mi se adresa, - cică să-i dau eu un dolar! Știți cu cîtă sfințenie se gîndea un român, în 1976, la un dolar... De fapt, în ziua
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
un dolar! Știți cu cîtă sfințenie se gîndea un român, în 1976, la un dolar... De fapt, în ziua aceea nici nu aveam asupra mea vreunul. Ca bursier, aveam doar niște bonuri de bancă, nominale. Cum să-i fi explicat negrului un asemenea lucru? Ar fi fost de tot rîsul. Omul insista, cu palma întinsă, mișcîndu-și nervos degetele, în semn de nerăbdare. Pe loc, judecați situația. Cum, adică, și-o fi zis negrul, cum să nu-i dau eu, un alb
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
de bancă, nominale. Cum să-i fi explicat negrului un asemenea lucru? Ar fi fost de tot rîsul. Omul insista, cu palma întinsă, mișcîndu-și nervos degetele, în semn de nerăbdare. Pe loc, judecați situația. Cum, adică, și-o fi zis negrul, cum să nu-i dau eu, un alb, un dolar, lui, care fusese atît de prigonit în istorie? Chit cu eliberarea aia, de formă. Auzisem că, în cartierele rău famate, seara, se îmtîmplă să vie unul cu cuțitul, să ți
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
care fusese atît de prigonit în istorie? Chit cu eliberarea aia, de formă. Auzisem că, în cartierele rău famate, seara, se îmtîmplă să vie unul cu cuțitul, să ți-l proptească în burtă: Give me money! Dar nu era asta. Negrul voia să-i fiu recunoscător! Într-o secundă, mă gîndisem dacă nu era cazul să-i fie el recunoscător unui alt american, alb, care făcuse din el un cetățean liber și cu atîtea drepturi... Pe urmă, în altă fracțiune de
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
un cetățean liber și cu atîtea drepturi... Pe urmă, în altă fracțiune de secundă, îmi spusesem că, venind din estul mizerabil și mai greu de suportat față de epoca în care el era un sclav, normal ar fi fost ca el, negrul, să-mi spună de ziua lor darnică a Recunoștinței: "Na, omule, un dolar, să ai, acolo, că nu mai e mult și trece!" Negrul începu să rîdă că îl refuzam. Se uita în jur și rîdea, arătîndu-mă cu degetul. Pe
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
de suportat față de epoca în care el era un sclav, normal ar fi fost ca el, negrul, să-mi spună de ziua lor darnică a Recunoștinței: "Na, omule, un dolar, să ai, acolo, că nu mai e mult și trece!" Negrul începu să rîdă că îl refuzam. Se uita în jur și rîdea, arătîndu-mă cu degetul. Pe urmă a țipat tare, la mine: "Skimpy! - zgîrciobule - și a plecat în culmea furiei.
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
nu era adevărat ce spunea, că era rău, dar nici așa, că o scoatem noi la capăt, și mai ale tinerii, generațiile tinere o vor duce bine, vor avea de toate, și că dracul n-o fi chiar atît de negru... Chestia cu dracul îi plăcuse atît de mult, încît criza ei de nervi se preschimbă într-un rîs vesel, nervos, pe cînd, ștergîndu-și lacrimile, făcea, atîrnată de gîtul meu: Indeed... indeed?!... - adevărat? adevărat?...
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
colorată în masă, asocierea textului cu imaginea, cam acestea sunt coordonatele care descriu, cu mici variații, întreaga serie. Au urmat, apoi, aparent asemănătoare din punct de vedere grafic, dar, de fapt, diferențiate subtil prin format, dominanta rece sau caldă a negrului, hieroglifa copertei, luminozitatea și textura hîrtiei, corpul de literă, tipul de paginație și, evident, natura imaginilor, cărțile semnate de Marcel Tolcea (Bicicleta Van Gogh), Dușan Petrovici (Zaruri de apă) și din nou de Șerban Foarță (Șalul eșarpele Isadorei). Sensibil diferită
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
scriitorii, moralizîndu-ne compatrioții... Fiindcă atunci cînd ajung pe una din galeriile de sus ale Uzinei, privind prin peretele coridorului de sticlă o hală a topitoriei, pe care n-o văzusem încă, deodată observ într-un colț al halei întinse doi negri ce mătură hala fiecare cu cîte o mătură primitivă de nuiele, în mînă, exact ca la noi, plus lenea tipică acestei meserii înapoiate pretutindeni în lume. Rog să fiu iertat: dar o bucurie subită mă cuprinsese văzînd că cel puțin
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
la Reșița. Primul meu imbold e să-mi împărtășesc pornirea și celorlalți colegi ce mă însoțesc, însă, cu un ultim efort, mă abțin... Ca să înnobilez scena, aveam să spun ulterior că asta - mătura primitivă de nuiele folosită de cei doi negri - umaniza momentul. Venind - cei mai mulți dintre scriitori - din Est, generosul program american sponsorizat de mulți oameni de afaceri inteligenți avea să fie o investiție socială uriașă în cei ce avură norocul să se bucure de el. Și astăzi, încă, orișice s-
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
orchestră nu pot fi surprinse decât pe micul ecran al unui televizor. Se joacă amănunt cu amănunt, episod cu episod. Decorul: două bănci roșii, un covor negru. Costumele: bărbații în alb (Don Giovanni poartă și pantofi albi ceea ce...), femeile în negru. Simbolul dualității contrastante. Două fulare. Unul roșu, schimbul viață-moarte între Seducătorul ucigaș care îl smulge Comandorului răpus, și îl pierde la sfârșit, când acesta îl duce în infern. Celălalt fular negru, conviețuire bună-rea cu Leporello. Ca în orice clasă de
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
Ceaușescu doar pentru a pune mâna pe averea lui și nu, cum clamează, pentru libertate! Pescuitul în ape tulburi nu se practică la noi de azi, de ieri. Caragiale, marele profet al nației, a prevăzut și această situație. El scria, negru pe alb, în faimoasa lui "Statistică" - un fel de strămoș al "barometrelor de opinie" de azi - aceste cuvinte care, dacă n-au dat de gândit premierilor anteriori, ar trebui să-l facă pe dl Isărescu să sară ca ars: "în privința
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]