2,984 matches
-
În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, cînd vacarmul mulțimii Încetase, iar scîrțîitul carului Încremenise, și cînd În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să-și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să-și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormînt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea de zori, amintirea de nălucire? Oare cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
până la Vasile a Luchii (Bârgăuanu). Pârâul l-a apucat curgând pe unde curge și acum. Descântece: nu știe. Cimilituri: Curelușă unsă pe sub pământ - Șarpele Am o căsuță frumoasă, mititică frumosă văruit și nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul (închiriau pentru ziua respectivă) și tocmeau lăutarii. Cântece de lume: - nu știe. Legători - nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
marmură și o galerie de fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se apropia, Însă cuvintele acelui individ Începeau să-și facă efectul. Îmi tremurau mîinile și ideile. Mi-am Înălțat privirea și am văzut furtuna revărsîndu-se ca niște pete de sînge negre printre nori, acoperind luna și Întinzînd o mantie de neguri peste acoperișurile și fațadele orașului. Am Încercat să grăbesc pasul, Însă neliniștea mă rodea pe dinăuntru și umblam, urmărit de aversă, cu picioare de plumb. M-am vîrÎt sub copertina unui chioșc de ziare, Încercînd să-mi ordonez gîndurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Casei Milosteniei, nebăgînd În seamă privirile și murmurele ce șuierau dinspre portalurile Întunecate, mirosind a balegă și a cărbune. Am ajuns la colțul cu strada Fernandina. De aici, strada Joaquín Costa apărea ca o breșă de stupuri Înnegrite afundîndu-se În negurile Ravalului. Feciorul mai mare al proprietarei pensiunii ne aștepta În stradă. — Ați chemat poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
criticul dacă n-ar fi dat fuguța la Întîlnirea cu chioșcul de bunătăți. ZÎmbetul Îmi Îngheță cît ai clipi. Spectatorul care luase loc cu șase rînduri mai În față se Întorsese și mă privea fix. Fasciculul luminos al proiectorului perfora negurile din sală, un suflu de lumină clipitoare care abia contura linii și pete de culoare. L-am recunoscut de Îndată pe omul fără chip, Coubert. Privirea lui lipsită de pleoape lucea, oțelită. ZÎmbetul său lipsit de buze rînjea În beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe oameni hăt departe în căutarea unui lucru durabil de care să se poată atașa. Poate că vreun atavism înrădăcinat îl îndeamnă pe călător să se întoarcă spre țări pe care strămoșii lui le-au părăsit în vremuri pierdute în negura istoriei. Uneori un om dă peste un loc de care se simte în mod misterios legat. Iată căminul pe care l-a căutat, și el se va instala în mijlocul unor scene pe care nu le-a văzut niciodată, printre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iunie și zilele au devenit atât de caniculare și toropitoare, Încât nu-și puteau face griji din pricina examenelor, ci petreceau seri visătoare În curtea de la Cottage, discutând subiecte complicate, până când vasta priveliște rurală dinspre Stony Brook se transforma Într-o negură albastră, iar liliecii Împrejmuiau cu flori albe terenurile de tenis și cuvintele cedau locul țigărilor fumate În tăcere... Pe urmă coborau pe pustiita Prospect Avenue și de-a lungul lui McCosh, auzind cântece pretutindeni În jur, până ajungeau la jovialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Obrajii ca cireșele din pomul Ce se pleca spre Maria când Îl alăpta pe Fiul Domnului. Aveelia Vrone Părul lui e ca gulerele de aur ale regilor din Tara Ochii aidoma celor patru mări de oțel din Erin Cufundate În negura ploilor. Mavrone go Gudyo El să fie În bătălia voioasă și roșie Printre căpeteniile ce fac mărețe fapte de vitejie Viața să plece din el Ar fi ca și cum baierele sufletului mi s-ar desface. A Vich Deelish Inima mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să știi totul despre tine, în câteva vorbe erai ca după o radiografie, aflai și ce lapte ai supt. Au fost însă ani superbi, în care s-au măcinat vorbe și fapte care, iată, nu ostoiesc a se ivi din negura vremii, la fel de clare ca atunci, pentru că trăiam teatrul cu patimă, cu imensă bucurie, ca și cum am fi fost niște nebuni geniali lăsați în voia lor, în voia jocului de-a-v-ați-ascunselea, bată-l norocul să-l bată. Când au murit, când au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ți se întâmplă ar fi împotriva voinței tale, dar până la urmă tot o pui la pământ pe femeiușcă, fiindcă te copleșește sentimentul. Trebuie să te înghită cu totul și chiar te acoperă cât ai zice pește: valul roșu, albul incandescent, negura uitării. Și acum ce fac, se întreabă Hans în sinea lui, mereu trebuie să se întâmple ceva, fără timpi morți, trebuie să mergi mereu mai departe, căci altfel e greu să reiei legătura, îți ieși cu totul din ritm. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Tăcerea Elenă Marin Alexe Cobor prin troienele alb-albastre ale gândurilor poteci, care imi macină odihnă nopților albe, întârziate la sfat cu Demiurgul. Mă sprijin pe Lumină, să analizez cu atenție mersul vremurilor. Stau de vorbă cu El, până când negura zdrențuita a zorilor de zi cade silențios, ca o cortina veche, amestecându-se cu dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
Pași în noaptea albă Elenă Marin Alexe Pașii mei, se amestecă distrați în jocul fulgilor albi care nu contenesc dânsul, pe aleea ce pare că nu se mai termină. Ochii întrebători caută o stea, printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde tristețea sufletului, departe de clocotul chinuitor de peste zi, iar mâinile mele vor aduce ofranda Iubirii Lui, printre diamante cioplite în fulgii de nea. E noaptea Nașterii Domnului.
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un strălucit albastru viziunea lui e plină, Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea... Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
răsunet Tu, suflet prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă. Fier stins părea alături scânteietorul plai Și searbădă a zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nevoie a dublului, pământul în care se aruncă sămânța și cu care se rodește, impulsul vital de înălțare. ă...î În durată stăruie Dublul, - putere a Unicului ca întreg. Aceasta este puterea lui Ion Barbu de a trece dincolo de orice negură, declin ori răscruce. Nunta este un "protocol" de purificare a "infernului" uman și coborâre a spiritului într-o magnifică unitate cosmică a vieții și a eternității. ă...î "Ainsi je travaille a me rendre voyant," ar fi încheiat Rimbaud. La
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Român de Presă și Inițiativa Civică. Manifestările cuprind Capitala, dar și județul Prahova. Manifestarea centrală urmează să aibă loc pe platoul Bucegi, în zona Sfinxului, considerată ca fiind locul cel mai profund românesc, cu o tradiție ce se pierde în negura vremilor, în perioada geto-dacică. Aici sunt chemați, la Sărbătoarea Limbii Române, toți cei care doresc să participle la această mare adunare națională. Cu acest prilej, pe o scenă amenajată la Sfinxul din Bucegi se pregătește un concert dedicat evenimentului. Pentru ca să
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]