809 matches
-
încetul cu încetul întreaga lui ființă s-ar fi topit într-o imensă revelație. În sfârșit, brusc, fără nici o trecere, apăru iarăși gândul roșu că un noaptea aceasta trebuie să plece, și iarăși zigzăguind în vălmășagul altor mii de crâmpeie nelămurite. Acuma însă toate parcă erau strânse în cleștele fierbinte al unei păreri de rău usturătoare. Simțea că încă n-a adormit. I se părea că vremea s-a oprit în loc ca un ceasornic stricat și de aceea nu poate dormi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de bucurie, mormăia rugăciuni și strângea de zor bagajele, când la fata groparului, care înțepenise în dosul ușii, privind afară, departe, cu o expresie imobilizată de o teamă chinuită. Bologa se credea dator să-i spuie ceva, dar o frică nelămurită parcă-i strângea gâtul ca un laț. În cele din urmă izbuti să rostească cu o voce aproape poruncitoare: ― Ilona... Fata, ca și când atâta ar fi așteptat, răspunse cu o privire întunecată și apoi o zbughi afară, trântind ușa, alergând undeva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
au murit în creieri înainte de a se limpezi, până la cugetările grele, ordonate, mândre, pe care el le alesese cu încredere drept călăuze de viață, și toate deopotrivă de palide și de supuse, ca niște robi împrejurul stăpânului atotputernic... Simțăminte stranii, nelămurite, se trezeau și se topeau în inima lui, învăluindu-i toată ființa într-o mulțumire caldă... În mintea lui încercă să mai ridice capul un gând, să-i reamintească cuiul ruginit de ură, dar flacăra misterioasă nu-i dădu răgaz
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
suri, râdea o geană albastră-luminoasă, vestitoare de soare nou. Apostol rămase un răstimp cu privirile obosite. Frânturi de gânduri îi răsăreau în creieri și se stingeau repede, netrebuincioase. Pieptul îi era greu de un simțământ nou și de o năzuință nelămurită și totuși poruncitoare... Îl însuflețea o poftă mare să îmbrățișeze lumea întreagă, să plângă de bucurie și să împartă lacrimile cu toți oamenii. Se sculă în picioare și întinse brațele, și deodată lacrimi îmbelșugate i se vărsară pe obrajii uscați
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fac obiectul, ceea ce atunci putea părea o privire clară, limpede, nouă ne poate apărea acum drept o privire chiorâșă. Timpul modifică valorile, vorbele își schimbă înțelesurile, iar înțelesurile se schimbă-n vorbe și mai mari. De mic copil, la început nelămurit, apoi într-un chip tot mai evident, Despina fusese o fetiță ciudată. Ciudățenia ei se manifesta așa-zicând pe mai multe paliere, aparent fără legătură între ele. De pildă, primele vorbe ale unui copil fără mamă sunt „tată”; ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
demnă de o cauză mai bună, nu le-am călcat sub talpa rigidului nostru bocanc! Câți dintre noi au avut oare curiozitatea de a privi mai atent o pană de gâscă întrezărindu-se albă prin bălăriile unui șanț, câți impulsul nelămurit de a se apleca și a o lua de acolo și câți intuiția strălucită de a o vârî brusc într-o călimară? Puțini, firește, și faptul e regretabil. Nici un obiect, decât poate colțurosul bolovan, nu sparge mai multe geamuri, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe șampanie? zise Simon, revenind la ceea ce îi spusesem eu mai devreme. Da. De ce? Ceva în tonul lui sunase ciudat. Spuse prea sec: —Ah, Charles aruncă banii aiurea în stânga și-n dreapta. — De ce nu ar face-o? l-am întrebat nelămurită. Sigur câștigă o avere! Simon a ridicat din umeri. Numai șaptezeci de mii de lire. Mi-a atras atenția „numai“. — Iar în comparație cu ratații de pe continent cu care umblă, ăștia sunt doar bani de buzunar - ei au venitul familial pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ale animalelor, păsărilor, stupilor de albine...) - de ce nu și la „campaniile de lămurire”? Doar și asta era o campanie... culturalizatoare, nu? De introdus cultura-n mase; de luminat, de Îndrumat - de lămurit, ce mai...? Întâi și-Întâi, În explici neculturalizatului, nelămuritului, că trebuie să dea cotele „către stat” (ah, acest „către” - nu s-o fi găsind un lingvist-parodist?); fiindcă ele, cotele - „către stat”! - constituie „o Îndatorire patriotică” (a Românilor față de Ruși - acesta patriotism... internaționalist!); apoi Îi lămurești, le explici neexplicaților, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cea luminoasă și-mbelșugată... Cum anume decurgeau „lămuririle” - o știu, din ce povesteau (râzând, oftând) părinții: În perfectă complicitate, lămuritorii cerându-și iertare că le bat În poartă, cu astfel de treburi; lămuriții mai-mai cerându-și iertare lămuritorilor că ei... nelămuriți rămân - credeau ei, credeau și ceilalți, Învățătorii satelor: las-că vin ei, Americanii, or să pună la loc nelalocul... Însă toate astea aveau să se Întâmple Într-un viitor de neimaginat (necum de apucat) până și de Basarabenii care gustaseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
strat de zăpadă căzut cu o zi înainte pe străzile Bucureștilor și își înfipse degetele în puțina zăpadă de pe pervaz. Era înghețată. Se retrase, închise fereastra și se aruncă pe pat. Se mai înviorase puțin și se părea că acea nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald, își adună genunchii la gură și rămase așa ceva vreme cu ochii ațintiți pe telefon, într-o așteptare în care gândurile cutreierau prin timp și spațiu cu repeziciune
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
numărată precum clapele unui pian și forma adâncită, ca de covată, a abdomenului. Ei, bine, tânăra era în ultimul an de liceu, voia să urmeze medicina, muncea cu multă seriozitate, zile și nopți fără odihnă, n-avea lacune, nici probleme nelămurite, totul mergea perfect, dar știți cum fac părinții din ziua de azi, copiii nu trebuie să-și bată prea mult capul, materia le intră în memorie de-a gata, sintetizată de meditatori, se cred cu atât mai grozavi și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ziua aceea, amestecul acela de soare ce promitea și întărâta speranțele, mirosul de clor, genunchiul Mariei dezgolit, mâinile desfăcute în poală, relaxate ca după un efort teribil, oglinda jupuită, pereții vopsiți de un verde catran, toate îi creaseră o senzație nelămurită de silă, un gen de irascibilitate tulbure, se gândea cu dezgust la toate aceste stereotipii, viață, moarte, asimilație, dezasimilație. Ce stupiditate, spuse, când și cum să mai crezi în vorbe frumoase, să-ți mai faci iluzii erotice. Bătea soarele, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un prieten al lui Alexe, ce luase un premiu internațional, cu un asfințit de soare prins de-a lungul unui râu, o explozie de lumină și o alta de întuneric, un peisaj simplu care te înmărmurea, îți crea o senzație nelămurită de panică, o stare de neputință, ca în fața unor forțe naturale cărora nu te poți opune și te predai, îți recunoșteai nimicnicia. Ar trebui să mă ridic, își spuse Carmina, să mulțumesc frumos pentru... pentru ce să mulțumesc frumos? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuia să găsească răspunsul la întrebare. Mai erau trei zile până se căsătorea cu Ovidiu și ea trebuia neapărat să știe ce avea de făcut, să se clarifice, să nu pornească pe un drum așa de important, așa cum se afla, nelămurită. Avea nevoie să discute cu cineva? Nu, voia să fie singură, să fie singură măcar în aceste trei zile. I-a spus lui Ovidiu de îndată ce s-au întâlnit. Voia să fie singură. Sidonia nu era acasă era pe șantier, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lângă el în cămașă de noapte. Ovidiu arăta aproape desfigurat de neliniște. Asta mă întreb și eu, i-a răspuns și a privit-o cu dispreț. Pe urmă a avut o ridicare a bărbiei, un gest de mândrie la el, nelămurit. Ce mai este? Nu știu, mă întreb de ce continui să mă bălăcesc în mocirlă, m-am săturat de asigurări și dezmințiri, în tine nu pot să am nici o bază, ești mai rău decât nisipurile mișcătoare, cu mult mai rău! Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fiertura timpului: și ei cu chipuri albe, albastre, verzi sau negre învață lecțiile cinismului: prezentul este doar prezent, spun ei cu frenezie cum prezent în hora nebunilor e regele nebunilor, cum nedoritul vizitator ieșit din el însuși e un zvon nelămurit, e un personaj imaginar, fără vârstă, ... și cel cu privirea înghețată în cei o sută de ochi de argint, după ce cu tămâie sonoră înconjoară de trei ori sihăstria de platină spune că mântuirea lor e paradoxală. Comentarii critice "Poezia lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
îmi place să vă văd clipind. Probabil că sunteți bărbatul care clipește cel mai des pe această planetă. Da, iubitul meu domn, îmi place să vă văd clipind, mă excitați enorm cînd clipiți des și mă priviți cu un aer nelămurit, sunteți ca un fel de pasăre care dă repede din aripi ca să nu se prăbușească. La dumneavoastră pleoapele au ceva din niște aripi atrofiate, din această cauză cine vă privește clipind simte o enormă compasiune. Își spune : „ia te uită
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
m-a ridicat la o Înălțime considerabilă și m-a lăsat jos În fața toaletei pentru domni. Am ripostat pe loc: am intrat Înăuntru și i-am trântit ușa-n nas. Am stat acolo aproape două ore, nedând nici o atenție amenințărilor nelămurite pe care le profera Într-o spaniolă de baltă. Când mi-am părăsit locul de meditație, aveam drum liber. Cale liberă!, mi-am zis În sinea mea și m-am dus neîntârziat În cușeta mea. Hotărât lucru, zeița Aventurii ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a lăsat Întunericul, totul a devenit elegiac. Din când În când, din beznă se auzea bocetul fatidic al cernitei cucuvele, care imită tusea spartă a unui bolnav. Sosise clipa când fiece călător cerne În minte vechi amintiri sau simte o nelămurită și tenebroasă teamă În fața vieții sumbre; la unison, toate roțile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat. În noaptea aceea, după cină, Goliadkin (fără doar și poate că pentru a atenua spaima instalată În vagonul restaurant), a Îndrăznit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de legi ale adevărului, admițând că pojarul fusese stins, dar numai un costisitor recipient plin ochi cu apă de ploaie ar putea pretinde că i-a stins și amintirea. Încă de la ivirea zorilor, Nemirovsky și magul trudeau, ticluind un număr nelămurit și poate chiar nesfârșit de lampioane din bambus fraged. Iar eu, cercetând imparțial pirpiriile măsuri ale casei și șuvoiul neîntrerupt al mobilelor, am ajuns să cred că nesomnul meșterilor era zadarnic și că nicicând, poate, nu avea să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a lui Nemirovsky, de parcă era divinitatea protectoare a ruinelor propriului său templu. Cartea Schimbărilor ne atrage atenția că zadarnic folosim petarde și măști fără măști pentru a-i aduce bucurie mâniosului; ispititoarele argumente invocate de Madame Hsin nu ogoiau discordia nelămurită, ba chiar aș Îndrăzni să zic că o Întețeau. Împrejurarea a trasat pe planul orașului Buenos Aires o figură interesantă, care părea să fie preponderent triunghiulară. Tai An și Madame Hsin au onorat cu prezența un apartament din strada Cerrito; Nemirovsky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ins riguros cu pasiunea lucrului bine făcut, n-avea somn dacă nu-și făcea întocmai rondul, nu putea mînca dacă știa că hârtiile nu sînt în ordine, nu avea trai dacă în Vladia ar fi existat o neregulă, un lucru nelămurit. Că Leonard Bîlbîie se interesa cîteodată mai mult de prinț decît de afacerile cu vinul, mai mult de ce spunea și mai ales ce gîndea Pangratty decît de expedierea harabalelor cu butoaie uriașe către stația de cale ferată din Comana, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ostentativ și de pocnetul cizmelor, care suna întotdeauna nepotrivit și agresiv pentru ea. "S-a întîmplat ceva, domnule Popianu?", l-a întrebat K.F. fără curiozitate, nerăspunzîndu-i la salut. "Trebuie neapărat să se întîmple ceva?" Domnișoara K.F. a făcut un gest nelămurit, putea fi un fel de a ieși din întrebare ori o invitație să ia loc. Desigur că s-a așezat, un pas făcut, un loc cîștigat. "A, nu, dar știți, domnule adjutant, uniforma. Întotdeauna apariția unei uniforme produce neliniște. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atît îți vin în minte începuturile ei, de parcă ți s-ar pune la încercare liniștea sufletului ai făcut bine sau nu, ai pășit pe drum ori pe lîngă el? Amintirea copilăriei avea o ceață albăstruie în jur și cel mai nelămurit lucru era acela că se vedea pe sine cu ochii minții, de parcă ar fi fost altcineva, un băiețandru caraghios, cu hainele atîrnînde, cu gîtul subțire și brațele lungi, neștiind ce să facă cu ele, total năucit de dicția ininteligibilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doua zi, după ce în prealabil distrusesem toate capodoperele care îmi veniseră în minte înainte de a adormi, inclusiv ceea ce scrisesem eu însumi... Nu chiar tot, o mică schiță cu tăierea unui salcâm scăpase... Înainte de a adormi! Da, adormisem cu un gând nelămurit, cu o lumină care pâlpâia înainte de a se stinge. O întrebare. De ce nu indusesem eu în volumul de debut, Întâlnirea din Pământuri, schița Salcîmul? Iată, acum eram treaz. Într-adevăr, de ce o lăsasem deoparte când știam că era lucrul cel
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]