685 matches
-
În perioada ocupării Ağdamului, forțele armene au luat ostatici, au produs incendii și au evacuat forțat civilii. Populația supraviețuitoare a migrat spre est. Orașul încă este folosit ca zonă tampon de către Forțele Armate ale Armeniei, ceea ce înseamnă că Ağdamul rămâne nelocuit și în decădere și că nu se poate face turism în zonă. Orașul a avut o populație de aproape 40 000 de oameni, dar astăzi este un oraș-fantomă. Toate casele au fost distruse. Una din puținele clădiri care au rămas
Ağdam () [Corola-website/Science/309264_a_310593]
-
drumuri asfaltate sau pietruite, apă curentă(există o modernă uzină de apă), canalizare (inclusiv stație de epurare),telefonie digitală,internet de mare viteză,televiziune prin cablu(fibră optică),rețea de gaz metan,iluminat public nocturn(inclusiv între sate în zone nelocuite),serviciu de Pompieri și SMURD, Serviciu de evidență a populației,Centru Medical de Permanență,Banca,Birou Notarial etc. Pentru angajații de pe raza comunei Fărcașa,care nu dispun de o locuință, s-au construit 3 blocuri prin ANL, care dispun de
Comuna Fărcașa, Maramureș () [Corola-website/Science/310638_a_311967]
-
a aduce castelul la standardul fortificațiilor militare contemporane, proiectate să reziste la atacuri puternice de artilerie. Deși fortificațiile au fost reparate, clădirile palatului au rămas neglijate după moartea lui Henric. Starea lor era atât de proastă încât erau practic de nelocuit. Din 1547, Turnul Londrei a fost utilizat ca reședință regală doar când simbolismul său politic și istoric a fost considerat util, de exemplu Edward al VI-lea, Mary I și Elisabeta I au locuit fiecare în Turn puțin timp înainte de
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
de la Vilnius), Premiul doi la Concursul de spectacole radiofonice de la Moscova (1988); - “În lipsa celor prezenți” (1986, Teatrul Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic de Stat “A.S.Pușkin” ( azi Teatrul Național “Mihai Eminescu”), regia Silviu Fusu, scenografia - Anatol Rurac, muzica - Ghenadie Ciobanu - “O insulă nelocuită pentru cinci persoane” (1989, Radio Moldova, regia Eugenia Malarciuc, Premiul întîi la concursul republican de piese radiofonice, organizat de Comitetul de Stat al R.S.S.M. pentru Radiodifuziune și Televiziune); - “Tentația contactelor imposibile” (1998, mențiune la concursul republican de dramaturgie, organizat de
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
locuitori, dintre care 605 parte bărbătească și 737 parte femeiască, iar Cartușa avea 16 curți și 64 de persoane de sex masculin și 69 de persoane de sex feminin. La 1923 Durleștiul avea 920 de clădiri locuite și 6 clădiri nelocuite, avea 1011 menaje și 6985 de locuitori, 3479 - parte bărbătească și 3506 - parte femeiască. Unități economice: grădini de zarzavat, gospodărie boierească, cooperativă de consum, două cârciumi, moară de vânt. Infrastructura socială: 3 școli primare, biserică ortodoxă, post de jandarmi, agent
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
Vechi (Nițcani). În anul 1854 s-a ridicat în piatră biserica "Sfântul Gheorghe". Din anul 1819 satul este considerat comună. Distanța pînă la capitala județului Orhei - 40 km. Însemnări geografice: regiune de colină. Dealul: Chițcanului, pârâul: Răut. Clădiri: - locuite 350, - nelocuite 14,- menajuri 245. Locuitori: bărbați- 586, femei -616, total- 1202. Însemnări economice: o grădină de zarzavat. Însemnări administrative: școală primară mixtă, biserică ortodoxă, poștă rurală, primărie, trei cîrciumi. Distanța: Chișinău - 80 km, Rogojeni - 30 km, Negureni -1 km."
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
recensăminte organizate pentru a identifica numărul de persoane impozabile indică numărul de case din sat. În datele recensământului din 1772-73 este indicat satul Tatarăuca aflat la 4 ceasuri de la Târgul Sorocii care avea 38 de case, dintre care una era nelocuită, iar în celelalte locuiau 2 fețe bisericești, 25 moldoveni, 6 țigani domnești, 1 persoană înscrisă în compartimentul sârbi și evrei, o femeie văduvă și în compartimentul mazili și ruptași sunt indicați Alexei, Nicolai, Ionița Macovei. La recensământul din 1817 e
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
acesta le era garantată stăpânirea asupra Țării Bârsei. Originanul diplomei nu s-a păstrat, doar o copie târzie, din 1353. Traducerea inițială a aparținut lui Eudoxiu Hurmuzachi și lui Nicolae Densușianu, acesta interpretând "„deșertam et inhabitatam”" prin „(teritoriu) pustiu și nelocuit”. De asemenea, "„nullus vaivoda super eos descensum habeat”" a fost tradus prin „nici un voievod să nu aibă dreptul de găzduire la ei”. Primul fragment a stârnit o mare controversă printre istoricii români, care au preluat această traducere în lucrările lor
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
pustiu” = „gol” (în latină "vâna"). Tonciulescu se referă la forma verbală "inhabito", de la "habitare", care a însemnat întotdeauna „a locui în”, fiind folosit astfel în toate documentele vremii, deși în text apare formă adjectivala "inhabitata" ("terra inhabitata"), care înseamnă "țara nelocuita". De asemenea, în cazul frazei "nullus vaivoda super eos descensum habeat", Tonciulescu oferă traducerea „nici un voievod să nu se coboare/îndrepte asupra lor”, argumentând prin exemple faptul că "descensus" înseamnă „coborâre” și nu „găzduire”, iar "super" se traduce prin „asupra
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
În contextul mai larg al diplomelor regale și pontificale din jurul anului 1200 cu privire la teritoriile de pe latura orientala și meridionala a regatului maghiar, Stelian Brezeanu observa că aceste diplome menționează „pământurile puștii” ("terra deșerta", "desertum", "terra vacua") și „pământul deșart și nelocuit” ("terra deșerta et inhabitata"). Din acest vid decurge dreptul regal de a acorda aceste pământuri călugărilor militari teutoni, care erau în căutarea unui loc de așezare în Europa după nereușitele militare din Orientul Apropiat . Prin stabilirea teutonilor aici, locul devenea
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
în căutarea unui loc de așezare în Europa după nereușitele militare din Orientul Apropiat . Prin stabilirea teutonilor aici, locul devenea un „nou răsad” ("nova plantatione", "plantațio novella"), o „țară gospodărita” ("terra culta"). Observând că țara nu era nici „pustie”, nici „nelocuita”, căci chiar diplomele îi menționează pe locuitorii ei, autorul caută să deslușească aceste formule în tradițiile din textele medievale europene, si chiar antice greco-romane, găsind că „pustiurile” sunt ținuturile necultivate, în afara spațiului civilizației (greco-romane, medievale). Pe la 1200 acest teritoriu este
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
Pe lângă acestea, Akbar este interesat de muzică. La curtea sa este adus Mian Tansen (1562), un muzician hindu cu renume legendar. Dovedește interes și pentru arhitectură, făcând planul unei noi capitale (1569-1576) în Fatehpur Sikri, situat în Cașmir, localitate aproape nelocuită în zilele noastre.
Jalaluddin Muhammad Akbar () [Corola-website/Science/304765_a_306094]
-
America de Sud. Este o parte a teritoriului britanic de peste mări „Sfânta Elena, Ascension și ”, situat la 2430 km la sud de Sf. Elena. Teritoriul este format din insula principală Tristan da Cunha cu o suprafață de 98 km² și din insulele nelocuite Insula inaccesibilă și Insula Nightingale. Insula Gough situată la 395 km sud est face de asemenea parte din teritoriu. Tristan da Cunha este considerat ca fiind unul dintre cele mai izolate locuri locuite din lume. Pe insulă nu există niciun
Tristan da Cunha () [Corola-website/Science/305623_a_306952]
-
pentru a evita ca persoanele să fie taxate de două ori. Din 1961 fiecare bailiwick are curtea să separată de apel, dar există o anumită corelație între cele două curți. Bailiwickul Jersey este format din Insula Jersey și dependentele sale nelocuite. Parlamentul se numește "States of Jersey" iar din 2005 a fost introdus postul de Ministru Șef( ). Jersey își emite propriile bancnote, lira din Jersey, emițând inclusiv monede. Acestea circulă în mod liber în cadrul celor două insule ale canalului împreună cu bancnotele
Dependențele coroanei () [Corola-website/Science/305637_a_306966]
-
de o parte și de cealaltă a insulei, unul în nord între insulă și insula Burhou, la ieșirea din port, și celălalt în est, între insulă și coasta normandă. Insulele vecine sunt Burhou aflată la 2km nord-vest de Alderney, insulă nelocuită și rezervație naturală, insulele Casquets la 13 km nord-vest, un grup de insule stâncoase pe care se află un far și insula Ortac la 5 km vest, colonie de păsări sălbatice. Pe Alderney se află un aeroport ce oferă curse
Alderney () [Corola-website/Science/305655_a_306984]
-
de importanță internațională conform convenției Ramsar. În timpul mareelor înalte doar o insulă de mai puțin de 1 km² (150m lungime și 40m lățime) nu este acoperită. Numele ei este "Maîtresse-Île" și pe acestea se află câteva case de pescari, actualmente nelocuite, ce servesc drept refugiu ocazional. Una dintre clădiri este o clădire a vamelor din Jersey, constuită în 1884, iar o altă "clădire" interesantă este o toaletă care este considerată cea mai sudică construcție de pe insulele britanice. O placă indică acest
Minquiers () [Corola-website/Science/305671_a_307000]
-
geologic, face parte din același grup de insule cu Les Dirouilles și Pierres de Lecq ambele situate spre vest. În timpul mareelor înalte doar câteva insule rămân deasupra nivelului mării. Pe trei dintre acestea se află câteva case de pescari, actualmente nelocuite, ce servesc drept refugiu ocazional: Nelocuibile, insulele au fost de-a lungul istoriei folosite drept ascunzătoare de către contrabandiști care încercau să introducă bunuri ori în Franța ori în Jersey. Odată cu celelalte insule ale canalului, arhipelagul a aparținut ducatului Normandiei și
Ecréhous () [Corola-website/Science/305688_a_307017]
-
executiv propriu, în timp ce "arondisementele" și "cantoanele" sunt doar diviziuni administrative. Pe lângă cele 22 de "regiuni" și 96 de "departamente", Republica Franceză este alcătuită și din cinci colectivitați de peste mări, din care Noua Caledonie are un statut special, și trei teritorii speciale nelocuite. Colectivitățile și teritoriile de peste mare sunt părți ale Republicii Franceze, dar nu fac parte din UE. Teritoriile din Pacific continuă să folosească francul CFP, al cărui valoare este raportată la euro. În contrast, cele patru regiuni și departamente de peste mări
Organizarea administrativă a Franței () [Corola-website/Science/305713_a_307042]
-
din Pacific continuă să folosească francul CFP, al cărui valoare este raportată la euro. În contrast, cele patru regiuni și departamente de peste mări, foloseau francul francez, iar acum folosesc moneda euro. Franța mai are sub control un număr de insule nelocuite în Oceanul Indian și în Oceanul Pacific: Bassas da India, Clipperton, Europa, Glorioso, Juan de Nova, Tromelin. Din data de 1 ianuarie 2015, Franța metropolitană — adică, partea teritoriului francez situată în Europa — este divizată în mod ierarhic în: Deoarece Franța este un
Organizarea administrativă a Franței () [Corola-website/Science/305713_a_307042]
-
teritoriile franceze. Noua Caledonie este divizată în trei provincii (Nord, Sud și provincia insulelor Loyauté), la rândul lor divizate în 33 comune (din care una este partajată între 2 provincii). Există alte trei structuri corespunzătoare diferitelor teritorii ale republicii franceze, teritorii nelocuite care în consecință nu dispun de conducere locală aleasă: Criteriile pentru a obține cetățenia franceză sunt identice în toate teritoriile franceze, inclusiv cele de peste mări. Toți cetățenii francezi, indiferent de unde locuiesc, au drept de vot în cadrul alegerilor prezidențiale și legislative
Organizarea administrativă a Franței () [Corola-website/Science/305713_a_307042]
-
loc. Interiorul este ocupat de turbării și de câteva terenuri împădurite. Numele ei provine din denumirea bască pentru "Mihai", iar numele insulei Langlade provine de la numele "l'île de l'Anglais" (Insula Englezului). În jurul insulei Saint-Pierre se găsesc câteva insule nelocuite: Insula Marinarilor (), Insula Pescărușilor ("île aux Pigeons"), Insula Învingătorilor ("île aux Vainqueurs") și Insula Grand Colombier. Numele insulei Saint Pierre este numele francez al Sfântului Petru, patronul pescarilor. Pe Insula Marinarilor se află un oraș fantomă, cei 700 de locuitori
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
(în ) sau "Insula pasiunii" (franceză: "Île de la Passion") este un atol de corali nelocuit în Oceanul Pacific la 1280 km sud-vest de Mexic și la vest de Costa Rica la . Insula face parte din domeniile statului francez, cu acest titlu fiind sub directa autoritate a primului ministru, autoritate delegată de acesta înaltului comisar al Republicii Franceze
Insula Clipperton () [Corola-website/Science/305764_a_307093]
-
km de Hawaii, singurul teritoriu populat și neorganizat ce aparține SUA (incorporated, unorganized territory). Din punct geografic atolul aparține arhipealugului Sporadelor centrale din Polinezia (nordul Line Islands), uscatul cel mai apropiat (60 km) fiind în direcția nord-vest reciful de corali nelocuit Kingman. În direcția sud-est la 225 km se află Insula Washigton (o insulă de corali cu 7,8 km² ce aparține statului Kiribati). Atolul este un recif de corali ce are un ștrand de nisip și roci alcătuită din recif
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
petrecut și în Groenlanda. Imposibilitatea cu care se confruntau navele daneze de a accesa porturile acestor teritorii dependente, a determinat o izolare față de Danemarca care practic „a uitat” de aceste națiuni. O expediție daneză de la 1500, a găsit Groenlanda complet nelocuită. În Etiopia și în Mauritania, zăpada permanentă se găsea la nivele de altitudine mult sub cele la care se găsește astăzi. Timbuktu, un important oraș de pe ruta trans-sahariană, a fost inundat de fluviul Niger de cel puțin 13 ori. Nu
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
să scape prin canalizarea orașului. Acolo, el este întâlnit de alti locuitori ai orașului, care pun la cale o revoltă împotriva „Imperiului”. Aceștia îi oferă o barcă cu motor modificată. Cu această pleacă spre Black Mesa East într-o parte nelocuita a orașului, care are multe zone cu apă, pe care Gordon trece. Acolo, el întâlnește baze ale unor rebeli, dar și ale „Combine”, printre care și un baraj, pe care Gordon îl oprește, după uciderea multor polițiști, care controlau acel
Half-Life 2 () [Corola-website/Science/305781_a_307110]