657 matches
-
grâu de panificație la prețuri de 400 de dolari tona. Credeți că vor fi facilități pentru cultivatori, sau crescătorii de animale, fie ele și din credite angajate cu dobândă mai mare de 7%, dacă tot a ajuns carnea la prețuri nemaivăzute? S-o credeți dumneavoastră, cei care nu ați plecat peste graniță și mai credeți încă în această guvernare, coruptă până-n măduva oaselor. De fapt nimic nu se știe, nimic nu se cunoaște, totul a devenit ușor, de când guvernații au descoperit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la un moment dat Bonin unui reporter. De fiecare dată era din ce în ce mai ușor... Nu am cum să nu fiu de acord. E ca un obicei prost. La radio zice că doamna doctor Sara Lowenstein era un înger cu o putere nemaivăzută, mâna însuflețită a lui Dumnezeu, conștiința lumii din jurul ei, o lume a păcatului și relei credințe, o lume a fățăr... Nu contează câți oameni mor, căci nimic nu se schimbă. Ia hai, arată-ne ce poți, zice Stridie, și dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stă în ușa care dă spre hol, cu mâna la gură, mușcându-și încheietura degetului. Se uită la mine și ridică din umeri. Dispare înapoi. Din fotoliul de pluș auriu îi zic că Dumnezeu este un înger cu o putere nemaivăzută, conștiința pe care ar trebui s-o găsească lumea din jurul Lui, o lume a păcatului și relei credințe, o lume a fățăr... Aproape în șoaptă, omul zice: „Căcat“. Aburul răsuflării i-a șters chipul oglindit. Se întoarce să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spunea țarevici. Prinți, nu țarevici, bunicule! Li se spunea prinți, iar Andrei era mezinul. Regele avea un palat mare în care toată familia își ducea viața între studiu, politică și chiolhanuri... Un castel! Regele avea un castel într-o grădină nemaivăzut de frumoasă. Acolo era un pom cu mere... Mere Golden (nu de aur). Însă de la o vreme acolo își făcuse sălaș o pasăre. Ciocănitoare! Nu-i așa, bunicule?! Schimbând piciorul stâng pe cel drept, cu zâmbetul ușor ironic dar tremurându
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi primul act al transformării. Se pare că muntele științei crește În chip vertiginos, la Florența. Turnuri infinite se Înalță către cer. Bolți de temple atât de Întinse Încât ar putea acoperi o câmpie se Înmulțesc peste capetele noastre. Mașinării nemaivăzute sunt ridicate ca să Îl ajute pe om În aceste construcții. Poate că cineva a smuls fructul din arborele cunoașterii. — Da, Într-adevăr, s-ar putea ca cineva să fi mușcat din acel fruct. Ce părere ai despre asta? Întrebă Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
buzunarul interior al veșmântului. Însă mai apoi Își aminti că pusese la păstrare hârtia la San Piero. — O extravaganță. Ambrogio era un mare artist și constructor, dar știa prea puține despre marinărie. Sau o fi vrut să Închipuie cine știe ce alegorie nemaivăzută. Ai spus că era printre planurile lui? O lumină pâlpâia confuz În depărtare. Dante recunoscu cele două felinare care marcau intrarea În casa monnei Lagia, ridicată tot peste rămășițele unei vile romane, ca și taverna lui Baldo. Toate casele depravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aspru sancționată de Istorie. Așteptând acest moment filozoful și latinistul ciocneau, a câta oară, paharele cu votcă. Petru avea un singur motiv de a rămâne singur: presimțea apariției ei. Și ea apăru. Așa cum o știa: aceeași și totuși... O lumină nemaivăzută până atunci Îi lumina făptura. Ca și cum cineva ar fi cărat În urma ei un reflector pentru fotografii de interior. Privi mai atent și nu văzu În urma ei decât un bărbat Înalt, cu părul lung și creț. Purta la gât un fular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să vorbești de cum ai alunecat dintre picioarele ei și ai zis: „Vă salut, mamelor. Am venit, în sfârșit. Aveți ceva de mâncare?”. Iar noi râdeam. Erau sute de femei acolo care asistau la nașterea ta, unele îmbrăcate ciudat, în culori nemaivăzute, unele cu cu părul tuns. Toate râdeam. M-am trezit din vis râzând. Mama mea Lea spunea că mă visa în fiecare noapte. Că vorbeam una cu alta ca două vechi prietene. - Erai foarte înțeleaptă și-mi spuneai ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în fața oricărui zeu. Când Iacob a pomenit de zeul strămoșilor săi, zâmbetul a pierit de pe fața lui Laban. Norocul lui Iacob cu turmele, faptul că cei unsprezece fii supraviețuiseră și erau sănătoși, loialitatea servitorilor față de el și chiar și istețimea nemaivăzută a câinilor lui - toate astea arătau clar că Iacob era iubit de zei. Laban și-a amintit dintr-odată anii în care Iacob adusese sacrificii însemnate zeului și s-a gândit că o asemenea devoțiune trebuie să-l fi mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de oi cu lâna așa de fină că n-avea nevoie să fie spălată niciodată. - Tu meriți prețul unei regine, îmi șoptea el, și apoi plonjam înapoi în lumea visurilor noastre comune. - O să-ți construiesc un mormânt de o frumusețe nemaivăzută, spunea Shalem. Lumea nu va uita niciodată numele Dina, cea care m-a considerat demn de inima ei. Aș fi vrut să fiu la fel de îndrăzneață cu vorbele. Nu că aș fi fost timidă. Shalem știa ce plăcere găseam în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
limba. Când pântecul a prins să mi se rotunjească, femeile casei au început să mă răsfețe. Trecuse mult de când nu mai fusese un copil mic în familia lui Nakht-re și erau avizi după un micuț. Îmi dădeau să mănânc fructe nemaivăzute, la fel de exotice pentru mine ca florile din grădina veșnic verde din spatele casei. Am mâncat pepeni cu pulpa portocalie și pepeni cu pulpa roz și se găseau mereu curmale din abundență. În multele zile de sărbătoare dedicate zeilor sau vacanțelor familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Auta începu să simtă cu uimire că trage în piept același aer din lanul de grâu, poate chiar mai înmiresmat. Copleșit de asemenea minuni, Auta se gândea acum dacă într-adevăr acești străini erau zei, dar cu toate că vedea atâtea lucruri nemaivăzute, gândul că nu pot fi zei și mărturisirea unuia dintre ei că ar fi oameni (ce fel de oameni?) părea să aibă în mintea sa mai multă putere. Când i se înfipse în creștetul globului o săgeată, Auta începu să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben îl tot întreba pe Auta dacă mai este mult până în pisc. Auta însuși, care văzuse atâtea mii de robi purtați în corăbii pe mările lumii sau în convoaie fără capăt prin nisipurile fierbinți, era acum îmbătat de această priveliște nemaivăzută. Și nimeni dintre pământeni nu știa mai bine ca el ce preț nemăsurat are libertatea. Se uita cu nesaț la mișcarea pe munte a miilor de spinări și se bucura că lunga tristețe a robiei l-a adus totuși până la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
începură să râdă, în timp ce copilul urla ca la început. La ieșirea din piață le veni înainte din întîmplare un băiat care se văicărea în gura mare. Spinarea copilului era vărgată: semne de nuia. Auta îl opri. Speriat de veșmintele argintii nemaivăzute, copilul dădu să fugă, dar Nefert îi mângâie chica încîlcită și atunci el stătu pe loc. - De ce plîngi? îl întrebă Nefert, dîndu-i câteva curmale. - M-a bătut învățătorul pentru că n-am știut numărul caselor, pisicilor, șoarecilor, spicelor și măsurilor de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
suprafață, printr-o a doua mască de canal, din fontă, plasată exact la intersecția străduțelor Dionisie Lupu cu Maria Rosetti, ședeau parcă tustrei calibrați într-un ac de seringă, străpungând cu nemiluita trupurile cucoanelor cu mutrițe emailate, plimbîndu-se pe bulevarde nemaivăzute în rochii pale, ușoare ca adierea de pasăre, a franțuzitelor în teci de hermină, cu pantofi mofturoși sau cu sandale de lamé, a eleganților strânși în ghete de lac și-n corset, cu buzele melodramatic fardate și obrajii albiți farmaceutic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însemna că e pe gustul lui Luca, ceea ce, era perfect acceptabil. Unul dintre primii iubiți ai lui Alison se excita numai când fata îl pleznea peste fund, purtând o pereche de mânuși de plastic, din acelea de menaj - un păcat nemaivăzut și destul de lipsit de demnitate care întotdeauna o adusese pe Alison în pragul unui hohot de râs isteric. Acum, oprindu-se în fața oglinzii din baie și amintindu-și cum, în seara precedentă, se fâțâise în noile ei desuuri, în fața soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
gură, Înăbușit. Cineva mă trage Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum o târfă s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca oaspete În orășelul lor, un om deosebit, cu un talent imens, ieșit din comun. Dacă cei mici vorbeau cu aprindere despre minunatul Grimmi, cei mari discutau despre arta desăvârșită a păpușarului, despre tehnica lui specială, despre siguranța și rapiditatea nemaivăzute cu care mânuia sforile, dând viață unei păpuși de lemn. Jurai că e vie! Un Demiurg printre noi era titlul unui articol apoteotic, scris de un ziarist tânăr și entuziast, care nu lipsise de la nicio reprezentație. În cinstea păpușarului, a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mi-am așezat la loc fața normală, pe alocuri suferindă, de proaspăt concediat. În adâncu-mi nebănuit se spărgeau, furioase, mari talazuri. În drum spre garsonieră, spre bârlogul meu de burlac absolut, am Întâlnit un cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gardul Înalt, străjuit de plopi și acoperit cu iederă, pe care l-a aghezmuit bine. Apoi a Îngropat cu grijă și În mare secret ființa aceea ireală. Acolo, În locul acela, a crescut curând un trandafir albroziu, strălucitor, de o frumusețe nemaivăzută. Era un trandafir agățător, care s-a Întins neașteptat de repede de-a lungul gardului, și dincolo de el, Înălțându-se tot mai sus, pe unul dintre plopii foarte mari din preajmă, până În vârful acestuia. Numai că, spunea părintele Severin, rău
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
parcă de un polen din cel mai fin, cu reflex ivoriu. Un păr sideral, galbenviu, Încovoiat În inele subțiri, Îi Încadra fața. Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi mari, nemaivăzut de mari, de un alb transparent, sticlos. Aripile (dintre care una frântă) erau pe alocuri arse, carbonizate. O rană adâncă și neagră i se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am merge un milion de kilometri pentru unul dintre dosarele lor, genul ăsta de lucruri. Iar ideea-cheie este să le tot reamintim că, deși avem sute de tipi albi În urma noastră, care practic au inventat băncile, suntem În același timp nemaivăzut de dedicați diversității. Fondurile etice vor să aibă un profit decent: vor diversitate, dar nu vor lumea a treia. Astfel, noi le putem oferi tot ce e mai bun În Marea Britanie, plus o strălucire de curcubeu, iar aici intervenim noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s you1 " În ziua În care a venit pe lume Seymour Troy Stratton, din cauza unei lovituri de stat În Qatar prețul petrolului a țâșnit În sus, iar valoarea acțiunilor a scăzut spectaculos peste tot În lume, și cu ajutorul unei creșteri nemaivăzute a ratei dictate de atotputernica Rezervă Federală. Numai În Marea Britanie, valoarea indicelui FTSE 1002 s-a diminuat dintr-o lovitură cu 20 de miliarde £. Un mic cutremur lângă Kyoto a provocat valuri de șoc Într-un mediu Înconjurător deja șubred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de pe-un vârf De arbore antic țesut-au ei Un pod din pânza lor diamantoasă, Legăndu-l dincolo de alți copaci. Prin podul străveziu și clar străbate A lunei rază și-nverzește râul Cu miile lui unde, ca-ntr-o mândră Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod Trece albă, dulce, mlădioasă, jună, Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur Lin împletind în crinii mînilor, Ivind prin haina albă membri-angelici, Abia călcând podul cel lung cu-a ei Picioare de omăt zâna Miradoniz
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Întreaga coastă a unui deal abrupt se Întindeau livezi prost Îngrijite, din care cauză vârful era necultivat, iar pe stânga, scăldată În razele soarelui, trona o mare galbenă-verzuie de păpușoi Înspicat, iar În zare, Va observă o frumusețe de nedescris, nemaivăzută până atunci de copil, ceva de nepătruns care-l speria și Îl fascina simultan, o altă minune a bogatei sale copilării.... Băiatul tresări când auzi vocea tatălui său. Sesizând nedumerirea copilului, Victor Olaru spuse cu o Înțelegere dureroasă: Pădurea! Pădurea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]