834 matches
-
pe loc, pînă/ la ferestrele noastre. - deci, în afară de timp./ însă înăuntrul unei veșnicii cum ne închipuim moartea” (dar dacă nici moartea nu mai există?). Lumina moartă-n odăi se transformă în zăpadă și acoperindu-ne cu „albul ei mortuar”, cu „nemișcarea ei moale”, cu „livida ei febră”, ne închide într-o piramidă sui generis... Un alt conservant: textele. Autor erudit, M. Ivănescu își proiectează trăirile pe un ecran livresc, însă, concomitent, ontologizează livrescul, îl umple de foșnetul gesturilor proprii, de aburul
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
există numai niște procese, numai niște mișcări, vibrații, ele doar alcătuiesc viața..." Vorbea cu dialectica sa lesnicioasă de evreu învățat al cărui vechi spirit iudaic rezistase inconstanței și inconsistenței lumii. "Paradisul, dragă Chiril, făcea el - știi ce este?... Paradisul e nemișcarea. De-aia el nici nu există și nu va exista vreodată sau nu va fi atins, pentru că nemișcarea e un non-sens. Dorim repausul veșnic; însă nu vom ști ce proces va începe iarăși abia atunci. Fiindcă moartea e o accelerare
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
evreu învățat al cărui vechi spirit iudaic rezistase inconstanței și inconsistenței lumii. "Paradisul, dragă Chiril, făcea el - știi ce este?... Paradisul e nemișcarea. De-aia el nici nu există și nu va exista vreodată sau nu va fi atins, pentru că nemișcarea e un non-sens. Dorim repausul veșnic; însă nu vom ști ce proces va începe iarăși abia atunci. Fiindcă moartea e o accelerare fantastică a celulelor; o agitație fantastică. Ea, despre care se zice că ar fi, în fine, odihna absolută
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
și crini aruncați pe pat fac din tine, acum, un bărbat. O să discutăm mai târziu; în cubul ăsta de tămâie nimic nu pare-adevărat: m-ai părăsit sau poate, dragă, noi încă nu ne-am cununat? M-ai rupt din marea nemișcare sau tocmai m-ai înmormântat? Refluxul asta de candoare e un regret nevinovat sau o tardivă consolare fiindcă făcusem un păcat? Știai că sunt de catifea sau tocmai astăzi ai aflat? Diviziunea celulară în ce direcție-a pornit: spre nașterea
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
rămas a fost să descopere în propria ființă „acel mecanism de supraviețuire despre care oamenii normali doar citesc în relatările despre dezastrele naturale sau celulele de izolare.” Memoria bună l-a ajutat să treacă mai ușor peste calvarul nopților de nemișcare și chin, dar nu i-a putut reda pe de-a-ntregul certitudinea că încă e o persoană vie: „Nu e nicio binecuvântare în a fi închis într-un costum de fier, rece și nemilos. Plăcerile agilității mintale sunt mult supraestimate
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
de Vest, trădează aceeași tendință de radiografiere a fenomenelor obștești pentru a detecta spectrele anomaliei într-însele perceptibile. Insulară în mijlocul unui stat comunizat, marea capitală germană e prezentată într-o manieră caricată, tangentă la apocalipsă: "Chiar ideea de corabie în nemișcare, parcă prinsă de ghețurile ideologice ce o strîng, plutea în aerul Berlinului Occidental. Umanitatea adunată pe corabie trăiește frenetic bogăția neverosimilă, sărăcia celor nerealizați sau abia veniți din depărtări, agitația unui tineret în derută, cu căutări artistice ostentative de tot
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
o altă ființă" (Lecția de psihologie). Culturalul, ghicit prin fine aluzii sau răsfrânt prin elemente picturale, reprezintă un mod firesc de a fi pe coordonatele eleganței lăuntrice. Culorile preferate sunt auriul, movul, galbenul, albastrul, rozul, purpuriul, scânteieri, fugitive totuși pe nemișcarea albului fundamental, care transmută simpla viață în destin, suferința în rugăciune, privirea în vedere. Există un patos abstract, abia ghicit printre rânduri, care înalță alaiul de ,palide mici întâmplări" într-un rost senin, într-o basilică bine construită, de unde pasiunea
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
reîntors în țară, mereu contemplînd-o. S-au descoperit, brusc, copleșiți de tăceri prelungite, lâncezind într-o atmosferă în care imaginile se confundau cu senzațiile. Mutismul absolut al lui Alexe era începutul greu al unei boli de nervi, petrecută aproape în nemișcare. S-a însănătoșit, simțind că, de fapt, iubește statuia nu atît pe Maria. Alexe gîndea că "eu nu sunt făcut pentru lupte. Bătrîna generație din care mă trag și-a secat toată seva și eu cel din urmă vlăstar, ca
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
o mereu de neliniștită căutare - descoperă deodată o figură care-l fascinează și pe care o înrămează transfigurat: "...îmi abat privirile în stânga - îi scrie lui Tudor Vianu - și văz așa, ceva fără pereche. Ce să-ți spun? O strălucire, o nemișcare și o tensiune. Mai mă uit o dată și văz acumulat deasupra cefii un fel de melc de aur, un ornament greu și mat, un păr cum n-am putut nici să-mi închipui". Ies împreună, el se întrece emoționat în
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
se pare esența unei metafizici a iubirii în romanul Yasuhi Inoue: un estetism filtrat și stilizat pînă la perfecțiunea de stampă (de altfel motivul picturii, al tabloului, decorului, ornamentului infuzează constant povestirea). E un estetism care creează iluzia optică a nemișcării, dincolo de care însă mișcarea, schimbarea, nestatornicul sînt imposibil de reprimat. Tristețea este rezultatul unui contrast dintre această frumusețe fixă, imobilă, ca un chip acoperit de fardul impenetrabil și imobil al măștii, și infailibila evanescență a figurii și trăirii de sub mască
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
curajul îi lipsise atunci. De n-ar fi fost așa, și-ar fi găsit sfârșitul într-o cloacă. Mamăcloacă. Și deodată, spuse Martín, am avut senzația că cineva stătea în spatele meu, privindu-mă. Preț de câteva clipe rămase nemișcat, în nemișcarea aceea încordată, în așteptare, când în bezna dormitorului ți se pare că auzi un trosnet suspect. Simțise deseori senzația aceea în ceafă, dar fusese întotdeauna doar stânjenitoare sau neplăcută: pentru că (explica el) întotdeauna se considerase urât și caraghios, și-l
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
meu scurt de noctambulă fără leac, și le accept serviciul, destul de bine plătit, privilegiul de a vedea, grație lor, soarele răsărind. în vreme ce soarele, camuflat un timp de blocul cam urâțel de peste drum, îl aureolează mirific, eu și pisica rămânem în nemișcare după perdele, fiecare nutrind alte vise, alte interese, urmărind păsările prudente. Nu încetez să mă uimesc de perseverența fiarei, care se activează în vânător, însă în contratimp, necapturându-le dintr-un salt, cum ar vrea, riscând însă să ricoșeze, într-
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
se poate acorda dpc și odată cu propriul fapt, ca mers în-parcurs sau parcurgere. Cu timpul, însuși acest mijloc-interfață poate deveni o însușire reflexă, Fmz părând din-parcurs ca și cum ar proveni din modul parcurgerii de către/prin Mins. Deși impresia (din exterior sau nemișcare) este că Fmz ar fi aceea care survine în timp, din perspectivă Mins - aflat în mișcarea de parcurgere a întinderii dpc -, el este subiectul temporalizator, pe o distanță deja existentă (pretemporală). footnote> o mulțime de segmente total diferite, Mins va
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
text: Prin posturi, privegheri, rugăciuni, culcarea pe jos, prin ostenelile trupului și prin tăierea voii noastre întru smerenia sufletului, facem nelucrător duhul iubirii de plăcere. Iar prin lacrimile pocăinței îl legăm și, închizându-l în temnița înfrânării, îl punem în nemișcare și nelucrare<footnote Cuv. Nichita Stithatul, Cele trei sute de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștințăă, suta întâi, cap. 43, p. 229. footnote>. Dacă nu am face abuz, nu am greși: Căci Dumnezeu, toate câte le-a făcut, le-
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
Odihna adevărată e în fapt cea care te eliberează de propriile energii, pregătindu-te numai în subsidiar pentru repaus. Acesta, precum în fizică, reprezintă un moment particular al mișcării. Voluntariatul, singur, dă o apreciere realistă confortului. Confortul occidental înseamnă nu nemișcare ghiftuită, ci prospețimea efortului. Contrar clișeelor, nici cel oriental nu înseamnă altceva. 10. Potrivit unor speculații etologice, absența provocărilor majore în condițiile de abundență, suprasecurizare și aplatizare reacțională ale vieții contemporane determină o scădere drastică a tonusului individual. E ușor
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
Și tot aici, o neglijență de exprimare: "Ca o ață de păianjen verde,/ cu care pământul vrea/ să își țese marginile...". Corect spus ar fi să își țeasă. Și iarăși o repetare în sintagma de către final: "să o miște din nemișcare"! Ajungem la Chiar de la începutul vieții sale, unde mi-am îngăduit să amendez versul "La tribunalul cerului și al pământului", înlocuind cu "La judecata cerului..." Și până aici, și după, am parcurs o mulțime de versuri bine articulate, frumoase în
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
blocului turn unde deja au fost aduși pașii, astfel că se aude o leorpăială, un clipocit continuu (lip-lip-lip și lipa-lipa-lipa, țur-țur-țur ș.a.m.d.): unicul scop al acestei mișcări perpetue fiind mișcarea însăși, mișcarea în sine care dă naștere la nemișcare. ... Abandonate pe trotuar sau chiar în mijlocul străzii stau trupurile drepte ca niște lumînări deposedate de chipuri și măști, încearcă să-și acopere cu mîinile locul unde s-a aflat cîndva, nu de mult, față, dar dau mereu peste gol dau
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc Și cum Ursita crudă, cu milă ți-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
Iași Nimic nu se compară cu apusul soarelui pe malul mării. Cerul îmbină armonios culorile, oferind un peisaj fascinant. Marea „de sânge” o poți compara cu o cortină în spatele căreia sunt ascunse misterele naturii. Încet, încet, totul se transformă în nemișcare și simți cum pacea îți cuprinde trupul și sufletul. Albastrul pur al mării se însângerează, apoi se întunecă treptat, precum cerul. Din această pace adâncă răsare „regina”, aruncându-și văpaia pe valurile liniștite ale mării. Acest spectacol ia forme diferite
ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_664]
-
nu ploua propriu-zis, nu se auzeau picături pe acoperiș, poate doar burnița ușor, încețoșînd imaginea; vreo frunză din prim-plan tresărea abrupt, ca de o revelație sau de-o spaimă, eliberată de greutatea picăturii ce o covîrșise, reașezîndu-se într-o nemișcare mai înaltă" (CXXXV). într-un univers guvernat de implacabilul concret, aparența e lege: ,te crezuseși un tînăr poet, o speranță pentru literele românești... dar băbuța din colțul străzii, care n-avea curajul să cerșească, ci doar stătea în drumul oamenilor
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
cine-și va mai aminti de o pereche de moaște (El var și Timpul consumat). Imaginile din fiecare poem zugrăvesc o lume fantastică, aproape pustie, o cale prin ere, ca o lintiță pe ape stătute, portret al morții și al nemișcării. Doar șarpele acela prezent peste tot în tovărășia miriapodului cu un singur picior...(să fie omul cu o singură viață ?). Zguduitoare tăcere în „Numai lintița” și în toată construcția imaginară a ostrovului. În alt poem: „Pe ostrov zăpadă târzie”, poetul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
stâng. — Cum ești licantroapă? am întrebat, descoperindu-mi brusc o voce timidă. S-a întors iar, trădând prin bruschețe că doar atâta aștepta. — Pentru că am trei țâțe. Așa m-am născut. A plătit și a ieșit teatral, eu enervând prin nemișcare mută și casierița, și coada din spatele meu. Mă aștepta afară. Ai cumpărat vin foarte bun, mi-a zis pe un ton de obrăznicie forțată. Plouase. în drum spre garsoniera ei, ne-am pupat prin băltoace. Știi în ce te bagi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sau roșu ca țigla, garaje și terase nesfârșite, lifturi sau scări interioare care duc spre nicăieri. Toate la șosea, să le vadă mașinile care vin dinspre Sighet sau Satu Mare. Deși noi, unele cu tencuiala neuscată încă, o liniște ciudată, o nemișcare sugerând vechimea, plutește peste aceste plăcinte pestrițe de beton placate pe fundalul munților Gutâiului - în ele nu locuiește nimeni! Dincolo de porțile grele, de fier negru, e neantul. Proprietarii stau în căsuțele lor vechi, aflate în spatele vilei sau, cel mult, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
O altă umbră se mișcă ușor la câțiva pași de locul lui de pândă, sub arcada unei portițe dând În grădina părinților carmeliți. Italianul era probabil la fel de Înțepenit ca el, după mai bine de o jumătate interminabilă de oră de nemișcare. Straniu personaj. Venise la Întâlnire Îmbrăcat de sus până jos În negru, Învăluit În capa-i neagră, cu pălărie neagră, iar chipul lui ciupit de vărsat se Însuflețise puțin schițând un zâmbet numai când Alatriste Îi propusese să pună acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]