656 matches
-
timpul, de la căderea noii capitale, până în ultimele momente de pe Muntele Temmoku. — Cu asta, pot pleca fără regrete. Golind ceașca pe care o primise, Sozo se întoarse și le zâmbi fraților săi mai tineri. Apoi, reveni spre Katsuyori și soția sa. — Nenorocul dumneavoastră de acum este cauzat, întru totul, de trădarea neamurilor dumneavoastră. Trebuie să fie înfricoșător și neliniștitor pentru amândoi, stăpâne și doamnă, să treceți prin așa ceva, fără a ști ce a fost în sufletele oamenilor. Dar lumea nu e plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se îndreptă spre Capela Atago, era deja întuneric. Despărțindu-se de călugări, se duse singur la Templul Shogunului Jizo din apropiere. Acolo, își cercetă viitorul, dar prima oară, îi ieși ghinion. Mai trase o dată, pentru a vedea din nou scris „Nenoroc“. Un moment, Mitsuhide rămase tăcut, ca de piatră. Luând cutia cu sorții, o ridică reverențios la frunte, închise ochii și trase pentru a treia oară. De astă dată, răspunsul era: „Mare noroc“. Mitsuhide se întoarse și porni spre însoțitorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
problema era cam așa: Alan era deja afectat de ironia dramatică a trădării. Adulterele creaseră o lacună între ceea ce știa el și ceea ce alții știau despre el. Bull se inserase tocmai în acest gol... cu fofoloanca lui cu tot. Spre nenorocul lui, de fapt, îl umpluse. Alan nu știa de ce, dar, cu cât încerca mai mult să înțeleagă situația și să se gândească la ce ar putea face pentru a-l ajuta pe Bull, cu atât mai multe imagini absolut neștiințifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
obicei, cu prea puțini sorți de izbândă. Astolfo a venit la lupta cu veselia lui firească și îmbrăcat în toată splendoarea rangului său. El s-a întâlnit cu Argalia și a fost imediat răsturnat de pe cal. A făcut haz de nenorocul său pe care punea întreaga vină a acestei întâmplări. Dar mâhnirea lui a fost întrucatva ușuratî de bunatatea Angelicăi care, mișcată de tinerețea și frumusețea lui, i-a acordat libertatea pavilionului ei, poruncind să fie tratat cu toata blândețea și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cărui vedere, Astolfo, cu toată încrederea ce o avea în propriile-i puteri, o rupse la fugă neîndrăznind să se măsoare cu el, dorindu-și scăpare numai puterii și iuțelii lui Bayard.. În acest timp, Florismart, pe care-l păștea nenorocul, a fost nevoit să se supună zânei. El a băut din cupa uitării rămânând prizonier alături de ceilalți cavaleri. Flordelis se depărtă plângând și se consacră în întregime străduielilor de a-și salva iubitul. Astolfo și-a urmat singur drumul spre
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de ce m-aș mai teme de furia lui? Măcar de mi-ar lua viața, căci altceva mai bun decât moartea nu mai există pentru mine. Mă numesc Isabela. Sunt fiica regelui Galiciei, sau mai de grabă aș putea spune că nenorocul și jalea îmi sunt părinții. Tânără, bogată, modestă, fire liniștită totul părea să contribuie la a-mi croi o soartă fericită. Dar vai, astăzi mă văd săracă, umilită, nenorocită și sortită poate unor noi mâhniri. E un an de când tatăl
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de ce m-aș mai teme de furia lui? Măcar de mi-ar lua viața, căci altceva mai bun decât moartea nu mai există pentru mine. Mă numesc Isabela. Sunt fiica regelui Galiciei, sau mai de grabă aș putea spune că nenorocul și jalea îmi sunt părinții. Tânără, bogată, modestă, fire liniștită totul părea să contribuie la a-mi croi o soartă fericită. Dar vai, astăzi mă văd săracă, umilită, nenorocită și sortită poate unor noi mâhniri. E un an de când tatăl
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
deveni pustie ca malurile unei bălți unde păstorul a smuls tufișurile pentru a-și întinde lațurile. Păstorii auzind mare vuiet, duduieli și trăsnete în pădure și-au lăsat turmele și au dat fuga în pădure să vadă ce se întâmpla. Nenorocul sau păcatele lor le-a călăuzit pașii într-acolo. Văzând starea de furie în care contele se afla și uimitoarea lui forță, ei ar fi trebuit să fugă din prejma lui, dar în spaima ce cuprinsese și-au pierdut capul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sau prietenului ei. Nu mi-a plăcut tonul lui Am avut o altercație scurtă în urma căreia m-am trezit zăcând cu fața în jos pe un pat jilav din cutii de carton la piciorul unei scări mascate. Ăsta a fost nenorocul doamnei care manifesta un interes deosebit. După ce mi-am revenit, am salutat câteva staruri, așezându-mă pentru câteva clipe la masa lor cu o colecție de vorbe deștepte. Invitat într-unui din birouri, am stat la palavre cu o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un poem, „de dragoste“, firește, cu inconștiența vârstei care nu idealizează, de fapt, femeia, mai degra bă o dezbracă, o pune să danseze În ordinea preludiului, a sărutului, a Îmbrățișării neîmblânzite de natură, cu sânii strigând la lună, cu tristețea nenorocului și a fugii. Puiu Nistea s-a lăsat pe speteaza scaunului și a pu făit excitat, moment În care bărbia parcă i s-a umflat și mai mult. — Bravo, dom’le, e frumoasă, a rânjit dând din cap. Dacă știi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lirică, refuzul „anecdoticului” tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe militarul izgonit sau dezertor și pe femeile de stradă. N-are niciodată intrigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inspirația din vieața modernă și, în ce privește forma, principiul versificației libere, amîndouă luate de la simboliști și continuatorii lor, deși Marinetti și tovarășii săi nu vreau parcă să o recunoască, nu o mărturisesc fățiș. Sub eticheta futuristă aceste idei au avut însă nenorocul să sufere denaturări. De altă parte, alături de ele am văzut furișîndu-se extravaganțe, aberații și în propagarea lor futuriștii au arătat o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cultivarea lui Istrati de către revista constructivistă. Relatînd experiența prieteniei cu Romain Rolland, autorul Haiducilor face - la cerere - cîteva aprecieri privind dificultățile scriitorului român de a depăși barierele lingvistice în vederea „internaționalizării” artei sale naționale: „Dacă avem o inferioritate, apoi aceasta e nenorocul nostru de a scri românește. Atît. Încolo, aceeași lume, aceiași artiști, aceeași artă, dar cu avantajul unor limbi mai răspîndite (...) și cu un sistem de reclamă care n’are nimic de-a face cu arta. (...) Doresc din tot sufletul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
butoi, să impună un alt tip de președinte, la care nici nu se gândiseră, cei ce concepuseră tezele Constituției. Așa a apărut președintele jucător, jucător de sârbă la Cireșica, dar și mai abitir jucător cu soarta oamenilor care au avut nenorocul să se nască în această țară. Așa că ieri dimineață, pedeleii, udemereii, unepereii și celelalte cotarle minoritare rătăcite pe aici, s-au adunat în ședință pentru a discuta mai știu eu ce era pe ordinea de zi. Povestea ceea cu mamele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pedepsiți. Ea ne-a blestemat pe toți. Unii dintre frați s-au îmbolnăvit, alții și-au văzut copiii murind. Tata a pierdut orice speranță, iar eu am fost vândut sclav. Iosif a mai zis: - O învinovățeam pe sora mea pentru nenorocul meu, dar acum n-o mai fac. Dacă aș ști unde e înmormântată, m-aș duce și aș face libații și aș ridica o stelă în amintirea ei. Cel puțin eu am supraviețuit ticăloșiei fraților mei și o dată cu nașterea acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prin ele. „Feriți bijuteriile Coroanei”, râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni nu prea vroia să aibă de-a face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea nenoroc. Poate că era, însă, singurul înțelept dintre noi, cine știe? Domnul Andrei mi-a șoptit că nu trebuia să-l judec după halatul mâncat de molii; fusese un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin stăpânirea profesionistă a tehnicilor necesare, nu printr-o autenticitate de amator. O bună ilustrare a acestui principiu o reprezenta o anecdotă pe care i-o relatase de curând Du Maurier, despre o familie din lumea bună, dar lovită de nenoroc, care venise la el la recomandarea lui Frith, căutând de lucru ca modele. Cei doi fuseseră nevoiți să recurgă la asemenea expediente, dat fiind că nu aveau nici o pregătire sau deprindere În afară de manierele impecabile. — Știau că desenez mult personaje din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fii condus de alții și într-un final vei accepta lucrul acesta. Dar, mai presus de toate, ești periculos. Vei aduce necaz, suferință și durere celor pe care-i cunoști. Nu intenționat - nu ești rău. Dar ești aducător de nenoroc. Acolo unde mergi tu, Moartea merge odată cu tine. Vultur-în-Zbor a trebuit să-și încordeze mușchii pentru a-și împiedica mâna să-i tremure. Fără s-o știe, Livia Cramm repetase blestemul aruncat asupra nașterii și numelui său. Ea l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dar simțea cum i se încleștau fălcile. Un om cu probleme, la Teheran, e un om îngropat pân’ la brâu. Nu spusese o vorbă acasă, dar se pare că pe Ghazal o întrebaseră prima. Dar și turcul brutar își căuta nenorocul. După numai trei ani, când Armin chiar uitase de „gogomanii“ de pâine, în locul patiseriei apăru peste noapte un depozit de lână neprelucrată. „Fețișoarele“ deveniseră împotriva Coranului! — Ai ceva să îmi spui despre ce-a fost în port? îl întrebase atunci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în undiță îl speria: era singură și viața i se scurgea ca o apă care nu ia cu ea și noroiul din albia unui dig, astfel că ar fi putut să o lase mai moale și să nu-și zgândăre nenorocul cu orice preț. Era încă frumoasă și nu se dospise, ca atâtea femei despre care știa că aveau vârsta ei. Iarna, se duceau să schieze la Dizin și Shemshak, iar victoria lor împreună fusese când, în decembrie, pe o pârtie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai departe decât ieri, bubuia mândru pe puntea caravelei sale, împărțind râsete și lovituri cu piciorul, și marea întreagă părea că nu-i ajunge, iar hula părea că nu e destul de dezlănțuită pentru el. Am oftat zgomotos. Tovarășul meu de nenoroc, pe care-l credeam adormit, mi-o întoarse, fără măcar să-și deschidă ochii: — Alhamdulillah! Alhamdulillah! Să-I mulțumim Domnului pentru binefacerile Lui! Nu mi se părea că e momentul potrivit pentru o blasfemie. Așa că m-am mulțumit să spun: — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Almoster în februarie, la Viana în martie, și înfrîngerile se țin lanț deși țara e alături de el, deși trupele sale sunt curajoase, deși aproape nimeni nu-l trădează și nu-l părăsește. Dar, printr-o serie lungă de greșeli, cu nenorocul întotdeauna în preajmă, având nefericirea să izbucnească în Franța și Spania mișcări liberale care ajută pe față pe Don Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga țară. Rareori s-a mai întîlnit o companie în care nenorocul să fie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
greșeli, cu nenorocul întotdeauna în preajmă, având nefericirea să izbucnească în Franța și Spania mișcări liberale care ajută pe față pe Don Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga țară. Rareori s-a mai întîlnit o companie în care nenorocul să fie întotdeauna de partea unei singure părți. Și, cu toate acestea, poporul nu aclama pe Don Pedro. Pe unde trecea oastea "liberatoare", ard mănăstirile, sunt alungați preoții. Cu câteva mii de oameni, atâți câți îi mai rămăseseră, Don Miguel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nici ca putere maritimă, nici ca prestigiu economic, social și politic, - în timp ce Anglia era în apogeul ascensiunii sale și punea ultimele pietre la cel mai grandios edificiu colonial care existase vreodată în istorie. Acestea erau roadele a două veacuri de nenoroc, de somnolență, lupte civile, liberalism și dispreț al tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don Carlos se grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al unui erudit tom, Rasele istorice din Peninsula Iberică. Julio de Vilhena rămâne întotdeauna pe al doilea plan, pur și simplu pentru că șeful era Hintze Ribeiro iar nu el. De aici un nestins resentiment - împotriva vieții, împotriva monarhiei, împotriva partidului. Nenorocul făcuse ca doi bărbați de o mare valoare să aparțină același promoții și să se înscrie în același partid. Și cu toate că Hintze Ribeiro își ruga prietenul să accepte cele mai înalte posturi în guvern, Vilhena refuza necontenit, încăpățînîndu-se să trăiască
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]