926 matches
-
câteva luni înainte. Lui i-ați dat șaisprezece ani condamnare și mie mi-ați dat pe viață, mi-ați cerut pedeapsă maximă“. Și omu’ mi-a zis... zice: „Ăla e un handicapat, la tine aveam pretenții“. Sunteți un nenorocit? Am nenorocit și pe alții, o grămadă: familia mea, familia victimei, familia soției. Băiețelul meu știe că eu sunt mort într-un accident de circulație. Și de asta și eu am avut o strângere de inimă la venirea la interviu, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la circa a patra... mi-a mai băgat niște „Dacii“ de gât, ceea ce nu furasem, dar, dacă nu știa care era legea atuncea, cum sunt treburile, am tăcut din gură, tata a plătit. Când m-a luat acasă, m-a nenorocit. Și iar am fugit de-acasă, m-am apucat iar de furturi. Când am crescut - tâlhării. Deci am spart restaurantul „Dorobanți“, ăla de la circa paișpe, tot restaurant... cum îi spune? Budapesta? Samsungul de pe Militari, mai multe... Deci, nu mai țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un alt sens pentru toată viața mea. Am avut puterea de a mă salva, nu de a omorî. fosta soție Am fost căsătorit, din păcate sau fericire nu mai sunt. Am divorțat, să zicem de bunăvoie, n-am vrut să nenorocesc o viață. Ea e tânără. Din fericire nu am un copil. Nu suportam să am un copil pe care să nu-l văd în fiecare zi, să nu pot să-l mângâi, să-l simt. Eliberat de aici, ce o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e frumos și plăcut. Nu merită să faci rău nimănui. De ce ți-ai părăsit țara, Ceaușescule, păcat de el, păcat de tot și de toate. „Dumnezeu m-a pus o dată în libertate, ăia care mă fac la dosar, ăia mă nenorocesc“ - Gheorghiță Bate pe toți la șah, le gândește. Arată ca un taur. Sănătate țărănească. Trening. Papuci. În stânga, țigări. Gesticulează cu ele. Scaunul și-l pune la vreo jumătate de metru de masa interviului. Când vrea să convingă se apleacă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a dat dosarul la Curtea de Apel Suceava, în lipsă de probe. Curtea de Apel m-a achitat și în momentul ăla eu am încercat să-mi fac dreptate singur, am venit aici, în București, pe la Parchet, și m-am nenorocit singurel. Mi-au zis în față: „Ce faci, îmi bagi oamenii mei la pușcărie, mai bine iei tu la meseve“. Am fost acuzat că am omorât două femei. Acuzat întâi, un vecin. Am mai fost cu doi în fapt. Ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
al României și l-am întrebat cine îmi plătește și mie doi ani și trei luni. Nu i-a venit a crede, m-a trimis la procurorul militar Murariu la Iași, să depun plângere, cum am depus plângere, m-am nenorocit, ăla mi-a spus în față, ce faci, îmi bagi oamenii mei la pușcărie. Mi-a redeschis dosarul, nu am fugit, nu m-a arestat. M-am judecat cu mortăciuni, muncind. Munceam la întreprindere și veneam acolo. Dacă nu făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mea. Le-a dat un an și patru luni, după care au devenit acuzatori, ca martori ai acuzării în omor. Dosarul se judecă la Strasbourg. Dumnezeu m-a pus o dată în libertate, ăia care mă fac la dosar, ăia mă nenorocesc. Am fost cu dosarul ăsta la judecată din ’90 în ’98. În ’96 mi-a dat meseveul, iar la Curtea de Apel Suceava s-a ridicat de pe scaun și a zis: eu nu mai asist la dosarul ăsta, e cusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-ți place și-l iubești, da!“. Ea nu a ținut cont și tocmai a făcut pe invers. La ura pe care-o port eu față de țigani și de unguri, ea s-a luat cu un țigan. Și asta m-a nenorocit pe mine. Deci, un fel eram îndoctrinați de familie și de mamă și de tată... (cu dispreț) țigani!... țigani!... ultimii oameni. Și-n cele din urmă, stând așa și gândindu-mă, am zis... s-o iert, fiindcă cu ura asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
rest era întreagă. A venit poliția, am dat declarație că să nu mai chinuie pe altul. Știu că m-a chinuit numai pe mine. Atât. Am ajuns la Jilava, la psihici, apoi pe secția a doua, gata. Ea mi-a nenorocit viața. Era casa mea, la ce prețuri sunt azi, nu mai ai vreo altă casă... M-a lăsat pe drumuri. Stăteam cu ăi bătrâni. Mi-am nenorocit viața, dar știu că nu mai chinuie pe nimeni. Pentru mine n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la Jilava, la psihici, apoi pe secția a doua, gata. Ea mi-a nenorocit viața. Era casa mea, la ce prețuri sunt azi, nu mai ai vreo altă casă... M-a lăsat pe drumuri. Stăteam cu ăi bătrâni. Mi-am nenorocit viața, dar știu că nu mai chinuie pe nimeni. Pentru mine n-a fost ușor să stau șapte luni internat și după aia... Cât am căutat-o pe asta, am luat pe alta, din Ferentari, și tot la fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
rece, că s-a dus totul. Hai la pușcărie! A fost greu la început în pușcărie. Dar am fost conștient de ce făcusem. N-am sperat ca unul ca mine care a făcut ce-a făcut, mai iese afară. Mi-am nenorocit și familia și tot, inclusiv anturajul. Să vă spun o treabă, unul de afară când aude de pușcărie privește locul ciudat, mai ales un tâlhar e periculos. Așa vedeam eu. La mine în cartier era unul care cu viol a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o privire usturătoare din partea mamei, și un comentariu scurt: — Nu sunt lucruri care te privesc pe tine. Kevin era relaxat pentru că Învinsese: nu-și scosese papucii. Nu le arătase Înțepatelor prințese Fioravanti gaura largă cât degetul cel mare care Îi nenorocea șosetele și pe care mama nu o cususe, pentru că uita mereu să aibă grijă de lucrurile astea. Apoi Își aminti că În seara asta, după petrecere, trebuia să Înapoieze smochingul și mama nu putea să-l vadă frumos ca Micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gând să vină și nici Giulia să plece. Lipsa ei de demnitate îl amăra și mai rău. Și nici nu putea să vină în studentul mărunțel, crăcănat și cu părul zburlit și să-i spună nu-l mai aștepta pe nenorocit, du-te acasă, pleacă, nu sta ca proasta, că probabil s-ar fi uitat la el ca la un ciudat care nu merită. Trebuia să repare el lucrurile, cumva. Zogru a chemat un taxi prin mobilul studentului care îl adăpostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care abia se abținea să nu râdă de papițoi. În schimb, Ancuța era foarte încântată; în sfârșit, apăruse un băiat cu cămașă! Aproape că era ca și angajat. Scoseseră la concurs un post de documentarist și toată săptămâna veniseră numai nenorociți cu tricouri lălâi. Cum să angajezi așa ceva, la Academie?! Omul trebuia să se ocupe de proiectul pentru care Andrei tocmai obținuse finanțare de la minister. Era nevoie de cineva care să tragă și să scrie. Ancuța alcătuise portofoliul, adică pusese într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și umed al unui parc pustiu. Nu, nu, nu, nu! L-am privit pentru încă o clipă, izbutind să deslușesc mesajul șters al șoaptelor sale: „Visele mele... Visele mele... Se duc departe! Văd, nu mai văd întuneric... Mama m-a nenorocit... Visele-mi plutesc... O, mamă!” În cele din urmă, își pecetlui suflul glasului, obturat cu un aparent urlet disperat, inutil remedierii situației de față. Ca la un semn, se prăbuși într-un grandios impact cu asfaltul reavăn, rezemându-și capul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Issachar și Naphtali, din pântecul Leei și Gad și Asher ai Zilpei. Când Iacob și-a chemat toți fiii în cortul său ca să discute despre oferta lui Hamor, Simon a ridicat pumnul și a strigat: - Răzbunare! Sora mea a fost nenorocită de un câine de egiptean! Ruben a vorbit în numele lui Shalem. - Sora noastră nu a strigat după ajutor, a zis el și nici prințul n-a ținut-o cu forța. Iuda a fost de acord. - Mărimea darului e un omagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
semafor. Evident că asta ai făcut ! Nu nega că nu despre mine ai vorbit În interviul ăla. Nu nega că la mine te-ai gîndit. Simt că mă străbate un nou val de umilință. Fiecare detaliu era despre mine. Fiecare nenorocit de detaliu ! — OK. Jack Își duce mîna la cap. OK. Te rog, ascultă-mă. Nu neg faptul că la tine m-am gîndit. Nu neg că mi te-ai strecurat În... Dar asta nu Înseamnă că... Ridică privirea. Mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi tai singur capul? GARDIANUL (Printre icnete.): O, nu să nu faceți asta! Îl nenorociți pe călău. Îi luați pâinea de la gură... ARTUR: Bine, gata... Am să fac tot ce spuneți voi. GARDIANUL: De ce să faceți tot ce spunem noi? De unde știți că tot ce spunem noi e bine? De unde știți că nu mă prefac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca vai de capul lui, tocmai pentru că nu fusese recunoscut de propriul tată?! El, care se dăruise cu toate ale lui, viață, supunere și entuziasm contra dușmanului, numai și numai miliției, securității și poporului muncitor, asuprit și oropsit, care fusese nenorocit de exploatarea care fusese pe capul lui până a venit comunismul și l-a ridicat din genunchi și l-a pus pe picioare? El, care se dezvoltase ca un stejar la răscruce de drumuri, singur în furtunile destinului și neabătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-o lase așa, cu un șut de despărțire, cum o termina cu altele. Magda, simțea, îl iubea de-adevăratelea. Cum parcă nu-l iubise nici o alta. Nu putea pricepe ce o apucase să se îndrăgostească tocmai de el. O nenorocise profesorașul ăla despre care, biata de ea, credea că fugise la mama dracului. Mai cât pe ce să-i spună că ei știau de fuga lui. Sau să-i dea de înțeles că l-a furat sorbul acela din Baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Girevengu, tatăl. Șevrolet, ăla micu, cu un ciolan în mână, încercă să se strecoare pe lângă el, dar fu trimis cu un șut la locul lui la masă. Girivengu trânti ușa. - Ce-ai, fă, cu fata?! Ce-ți făcu, de-o nenorocești când stăm și noi și petrecem! Că e Crăciunul ăl sfânt, fă, zi mare la casa omului. Am luat și primă... - Ce-mi făcu? Uite că ne făcu de-a rămas cu burta mare! Nu te bucuri? Își scosese mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bucătărie. Goncea surâse. Șopti mai mult ca pentru sine: - Ce poate să facă futerea dintr-o muierușcă. Zici că-i tâmpită, și când colo ea numai la belivarez și Gogu Pompieru gândește. Te uiți la ea de milă, că-i nenorocită de destin gândești, și când colo iepșunica salivează și gângurește cu pofta doar la debrținul din dotarea ta. Întinse mâna și rupse o bucată de plăcintă, din tava pe care femeia o lăsase pe soba de tuci de lângă capul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
N-au lăsat-o ai ei, că cică eu nu eram de familie. Că eu la calapod și ea fată cu școală. Că făcuse, de, și doi ani de liceu, pe vremurile alea. Apoi a avut un accident de-a nenorocit-o unul și s-a retras. Mă mai văd cu ea, că mă duc și eu câteodată p-acolo, la bordeleze. Singura chestie e că Mantinela mă bagă la tariful minim, de începători. Clătină capul, trist, neîncrezător. Oftă învins: - Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-a topit. Parcă-i de cașcaval. O gaură mare, cu margini negre, se întindea aproape pe toată lățimea centurii. Parcă trecuse prin ea o lacrimă de metal topit. - Ce s-o mai fac și pe-a doua! Ți-o nenoroceam de tot. Pancratz se ridică greoi de pe scaun. Luă cureaua. O privi și el, ușor amuzat. Pantalonii îi alunecau spre vine. Îi ținea cu stânga. - Totuși ați avut noroc, se bucură meseriașul. A ținut cincizeci de ani. Putea să putrezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care nu mai sunt. - Bă, se auzi strigătul lui Țongu. Io vă știu de neam de hoți, din toată cimotia voastră. Hoți, bandiți și turnători securiști. De pă vremea ceapeului v-am urmărit, cum și ce făceați. Puteam să vă nenorocesc, bă, o vorbă de spuneam cui trebuia... Da mi-a fost rușine de ăi bătrâni, că erau oameni gospodari. Chiar și tactu’, Sorine, de l-am dus acu la groapă. Ce dacă a făcut pușcărie?! L-a înjurat pă Dej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]