5,657 matches
-
de chirurgie, după care ea s-a transferat la secția de ginecologie. Într o după-amiază, tocmai terminasem serviciul și voiam să ies pe ușa spitalului, când am fost întâmpinată de Olga, plânsă, răvășită, ca o ființă care avusese o mare nenorocire. Am întrebat o alarmată ce i s-a întâmplat? Mi-a povestit cu lux de amănunte, cerându-mi să nu spun nimănui ceea ce-mi va povesti. Simțea nevoia să se descarce, să se descătușeze de o greutate ce o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
valorificat și în paginile pe care le-a adunat prin vreme sub numele său. Cîteva din capitolele volumului îUn argument în plus, Ursita copilăriei furate, Liceu, paradis al 6 tinereții mele) sunt o adevărată cronică a unei copilării distruse de nenorocirile, de nelegiuirile pe care dictatura comunistă le-a abătut asupra familiilor românești din 1946 încoace. Pasiunea autorului pentru muzică îpentru muzica de calitate, vreau să zic) face loc în paginile cărții unui prețios document : o consistentă listă înu știu dacă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Exclus. Contravine principiilor mele. După accident căci existența mea se Împarte acum În două lungimi de... viață (sau În două vieți): cea de dinainte de accident și cea de după accident mi-am pierdut nu doar mare parte din piciorul stâng. După nenorocirea aceea (voi roși puțin la marginea acestei mărturisiri), mi-am pierdut și virilitatea. Potența. Așa cum a conceput-o și ne-a lăsat-o, Întru normalitatea hotărâtă atunci, la Începuturi, Însuși Creatorul. Pentru o femeie am devenit un bărbat inutil. Am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
caz, în ore. Așteptau îmbrățișați, nu-și puteau îngădui nici o promisiune, nici o mișcare, orice strănut le ar fi fost fatal. Brusc frânghiile începură să se miște și tavanul cabinei fu tras în sus ca în dimineața în care se petrecuse nenorocirea. Etajele treceau din ce în ce mai repede. Nu îndrăzneau să spere, totuși el o privea înduioșat și fericit. Se apropia ultimul etaj, vechea lor destinație. Oricând tavanul se putea desprinde,aruncându-i în același subsol, dar sentimentul absurd de speranță deveni tot mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
camera lui, ascuns de ceilalți, fără speranțe sau regrete, înainte de a începe ceva, orice, când totul este posibil. Se gândi să mai savureze clipele acestea, înaintea de a lua o hotărâre. Erau momente perfecte, iar el se simțea împlinit în nenorocirea sa și probabil că dacă ar gusta-o ar fi dulce, ca și prăjitura din fața lui. Se așeză mai comod pe podea, lăsându-și capul să se sprijine pe umărul stâng, simțind adierea cu întreg brațul. Ar fi vrut să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
conservării și potențării vieții umane, viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare. Onestitatea este bună pentru că menține și consolidează Încrederea, În lipsa căreia nu pot exista relațiile, comunitatea de viață, deci nici o viață omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea, pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci pentru că subminează În general Încrederea În oameni”. Tot astfel stau lucrurile dacă ne referim la modestie și stăpânire de sine, față de exces, desfrâu și dezmăț - care Înjosesc, distrug viața individuală, influențează nefast viața
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conservării și potențării vieții umane, În timp ce viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare. Onestitatea este bună pentru că menține și consolidează Încrederea, În lipsa ei neputând exista relațiile, comunitatea de viață, deci nici o viață omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci pentru că subestimează În genere Încrederea dintre oameni. La fel și modestia și stăpânirea de sine sunt bune pentru că acționează În sensul conservării vieții, excesul, desfrâul și dezmățul sunt rele În primul rând pentru că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
știți că întotdeauna există un capitol nescris pe care oamenii lucizi îl numesc speranța în bine. Doctorul Popa părăsi salonul sfătuind-o pe Olga să fie tare. Convorbirea cu doctorul Popa declanșă în sufletul Olgăi o adevărată furtună. Niciodată o nenorocire nu vine singură, își spuse ea. Toate încurajările pline de bunăvoință și înțelegere ale asistentelor, ale pacientelor, nu reușiră să-i oprească izvorul lacrimilor. Plângea înăbușit în pernă ca să nu tulbure liniștea și viața celorlalte ocupante ale salonului. Dar nici o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sacralitatea. O pierdere - să recunoaștem - irecuperabilă. Personajele cărții lui Constantin Slavic se mișcă în acest orizont în care transcendența este doar o speranță frumoasă. Altminteri, viața ca trăire irepetabilă implică o largă paletă de bucurii dar mai cu seamă de nenorociri, unele previzibile, altele bizare, subsumabile unei entități incontrolabile numită destin. Fatalitatea decide cel mai adesea - pare să ne spună autorul la fiecare pas. Moartea este, în aceste proze, nu o ipoteză ci o certitudine aproape palpabilă. și ea poate veni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
surdă, oarbă și imună la necazurile individuale ale componenților tăi; uităte și vezi! Dar, lasă, nu te mai uita și nu mai vedea. E suficient că m-am uitat și am văzut eu, că am simțit pe propria viață, întreaga nenorocire prin care mi-a fost dat să trec. și amintirile, proaspetele amintiri; dureroasele amintiri, o scot din cadrul contemporan și o introduc în unul istoric. Tot aici stătea și tot singură, cu ceva ani în urmă. Tot căzută pe gânduri. Ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe a altuia. Dacă cineva ar fi luat în studiu actele de indentitate ale amândurora, ar fi constatat,cu ușurință, că ea are 34 de ani, iar el, 57 de ani. Ce ne-o fi împins, oare, pe unul, în nenorocirea celuilalt?, se întrebă, involuntar, în șoaptă. Da, tu, soart-o, ai cauzat tot ce a urmat. Căci, cei doi, s-au trezit că se ridică, se iau de braț și plecă.Unde? La femeie acasă. S-a declanșat, brusc, între ei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
e obligat s-o aibă față de ziua de mâine? Unde-ți este grija față de propria persoană, față de propria familie și față de viitorul nației care te-a produs? Nicăieri. Copiii, doi, sunt în America. În țara tuturor posibilităților. Vax! America tuturor nenorocirilor. Ei, ce zici, nu te pot ajuta cu nimic. De-ar putea, tot n-ar trebui să te ajute. Normal ar fi, normal este, să te ajuți singur. Normal ar fi, normal este, ca, fiecare, să se ajute singur. Dacă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
scump și drag, au învelit-o într-o bucată de folie din polietilenă și au așezat, totul, cu mare grijă, mai la o parte. Între timp s-a luminat de ziuă. Dezastrul rulotei săracilor cutremura pe orcine venea și vedea nenorocirea. Care îi căinau, pe săracii loviți atât de crunt, de către natură; care, doar ridicau din umeri, și părăseau, locul răspânditor de jale. Cei doi și-au luat fetița de mână, au apucat ligheanul, unul de o toartă, altul de cealaltă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
omenirii. Am. Da. Sămi fie de bine. și, spre noi întreprinderi. Grozăvenia Grozăvenia s-a răspândit extrem de repede prin întreaga parte a localității. O localitate semiurbană, semirurală, numită Adam. Mai cu seamă bătrânele, se adunau cu pași repezi către locul nenorocirii. Către casa nebunului Dragoslav. Căci, până acum, doar numele i se dusese până departe. De acum încolo, cu siguranță, la fel îi va rămâne în lume și pronumele. Bun muncitor, dar, amarnic bețiv. Pe cât muncea de îndrăcit, când era vorba
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dar, nu mai apucă. Izbucnit dintre lanurile de porumb, trenul de mare viteză, INTER-SITI-ul Moscova - Paris, înșfăcă mașina, mecanicul frână brusc, dar, trenul, duse mașina, șase sute de metri mai departe. Dezolare: pentru mecanic, și pentru cine a mai auzit de nenorocire; inclusiv, pentru membrii echipei de descarcerare, cărora le-au fost necesare mai bine de două ore, pentru a degaja tăblăria mașinii făcute zob, cu tot cu persoanele prinse înlăuntru, pentru a face nițică ordine în rămășițele dezastrului. Rateu cinegetic Alo, 112? Da
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de ani! Cum au trecut! Lasă. Nu e momentul să ne întristăm. Dimpotrivă. Să ne ținem cu firea. Să dovedim că suntem ce-am fost și până acum. Da, ai dreptate. Să ne simțim frumoși, și răzbătători, prin necazurile și nenorocirile vieții, ca doi brazi: deși atât de în etate, totuși, să rămânem neînduplecați, în fața crivățului bătrâneții. Așa-așa. Se despart. Fostul rege pornește către pupitru, bunicul Vovriev, către primul rând de fotolii, din fața acestuia. E privit cu surprindere, cu mirare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
frumosul gard improvizat pe bucata de plajă închiriată. Organizatorii, intrați în panică, înnebuniți de frică și rușine, cu moralul terfelit, se izbeau unii de alții, în zbaterea-n care intraseră, nemaiștiind ce să facă, cum să intervină, pentru a diminua nenorocirea și efectele distructive ale acesteia. Furia naturii s-a abătut asupra acestui loc, dorit a fi un pui de rai, pentru cele două zile și nopți. Se consumaseră multă, multă muncă și mulți bani; pentru a face ca totul să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a făcut liniște. Urma penultima oprire, cu adresă sigură, pentru colindat. Urma; pentru că, nu a mai urmat. De ce? Nu prea poate ști, și explica, cineva. Revenindu-și din impact, Fane auzea, ca de pe altă lume: măi, măi, ce grozăvie! Ce nenorocire! Cum oare s-a întâmplat? și, pe alături, multă mișcare: polițiști, cadre medicale, ambulanțe, un elicopter, care tocmai își lua zborul. Cineva i se adresă, îmbiindu l, cu aparatul de control al consumului de alcool. Nu, n-a băut, a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rază de soare, ci doar o strălucire trecătoare, un meteor, care s-a arătat sub aparențele unei femei, ale unui înger mai degrabă. În lumina care O mărginea, mi-am văzut numai pentru o clipă, în spațiul unei secunde, toate nenorocirile vieții și le-am înțeles grandoarea și frumusețea. Dar această licărire s-a pierdut curând în genunea tenebrelor, unde în mod fatal trebuia să dispară. Nu, n-am știut să păstrez această rază fugară. După trei luni, nu, două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gândurile, dorințele, obiceiurile atavice, cărora unele alegorii le servesc drept vehicule de-a lungul generațiilor, reprezintă factori atât de indispensabili ai existenței noastre. Mii de ani s-au pronunțat aceleași cuvinte, s-au practicat aceleași împerecheri, s-au încercat aceleași nenorociri puerile, viața, de la un capăt la altul, este altceva decât o poveste de adormit de-a-n-picioarelea? Ceea ce scriu nu e propria mea poveste? Poveștile sunt o cale de retragere, deschisă bietelor dorințe pe care fiecare narator le-a conceput în îngustimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și plină de promisiuni, fără doar și poate. Într-un cuvânt, alegerea târfei nu-mi plăcu de astă dată: bătrânul negustor de mărunțișuri nu era o haimana vulgară și insipidă de genul amatorilor de femei desfrânate și proaste. Suferințele și nenorocirile sedimentate în straturi pe fața sa, dezgustul pe care-l inspira persoana sa îi confereau, fără să fie poate conștient de asta, aparența unui fel de semizeu. Cu marfa sa nenorocită, el întruchipa simbolul creației. Da, văzusem semnul celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
martie. Obicei străvechi în Iran, menținându-se și astăzi, în a treisprezecea zi după această mare sărbătoare, întreaga populație de la orașe și sate își părăsește locuințele și petrece în împrejurimi, la iarbă verde. Cine rămânea acasă ar avea parte de nenorociri în tot restul anului. În persană, ziua aceasta se numește Sizdah-be-dar (în traducere perifrastică liberă înseamnă “să te prindă ziua de 13 la ușă“). E un obicei zoroastrian: la nașterea fiecărui copil, se storc struguri, obținându-se vin, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la marele fix, discret, amabil și la jumătate din prețul pe care l-aș fi plătit eu. La cel mult un sfert de oră după ce va intra pe ușa apartamentului, frate-miu va constata toate deficiențele și defecțiunile existente. Plus nenorocirile din frigiderul meu în care se mai află o bucată scorojită de cașcaval, niscaiva salam, două roșii zbârcite, un sfert de pachet de unt oarecum râncezel și o jumătate de borcan de dulceață al cărui conținut s-a pietrificat. Cutia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
flendurea și el pe acolo numai ca să arate că, poftim!, e și 'mnealui un băiat popular, modern și că nu-i vreun zgârie-brânză. Acum trăgea ponoasele acelui prânz indigest. Că ar fi tras-o numai el, mi-era perfect egal. Nenorocirea era că efervescența lui stomacală îl făcea agitat și iritabil. Până într-atât, încât m-am pomenit cu el în cămăruța mea, unde, normal, jucam și eu nițeluș bridge on-line. Eram în intervalul meu liber de o oră, înainte de un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
leprele alea de judecători care pentru o șpagă, o aia, le dă drumu' pe ușa din dos. Numai pe găinari îi ascunde, da' pe mafioții ăia mari îi scapă una-două!" "Ei, eu zic să nu ne gândim totuși la cine știe ce nenorocire", încearcă Băși să alunge discuția de pe panta tragismului pe care o îndrumase cucoana. "Din experiența mea, cam toate problemele de genul ăsta au, de cele mai multe ori, o explicație simplă și adesea de-a dreptul banală..." "Banală? Da, posibil. La cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]