1,289 matches
-
format, cu o personalitate distinctă. Cele 111 studii micromonografice scrise de F. denotă erudiție, acribie documentară și echilibru al judecăților, dar și speciale însușiri de stilist: fin dozaj de participare comprehensivă și distanțare benign-ironică, limbaj îmbinând sobrietatea academică și oralitatea, neologismele cu arhaismele și regionalismele, vocație portretistică. Articolele din dicționar indicau și opțiunea pentru dramaturgie și memorialistică. Volumul Dramaturgia între clipă și durată confirmă prima preferință, extinsă acum asupra teatrului românesc postbelic - teren al unui canon încă nefixat, ceea ce potențează spiritul
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Maramureș, din Banat și din alte părți ale Transilvaniei. Dintre ei se desprind Ion Pop-Reteganul și Petre Dulfu, amândoi autori de texte în care îndemnau învățătorii și preoții să culeagă și să publice folclor literar. S-au publicat articole privind neologismele („străinismele”), descrierea graiului din Sălaj (studiu însoțit de un glosar) ș.a. Contribuțiile literare nu aparțin unor scriitori consacrați, redacția urmărind în primul rând stimularea talentelor locale. Proză publică I. Pop-Reteganul, D. Bran, P. Petrișor. Versurile aparțin lui P. Dulfu, N.
GUTINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287393_a_288722]
-
de imagini expresive, de o prețiozitate enigmatică ori de subtile referințe livrești. Citadinismul de substanță al lui G. se relevă tocmai în dezinvoltura jovial-uimită cu care este asimilat, ca sensibilitate, un univers ciudat, dar nu agresiv. Lexicul însuși se civilizează, neologismul, expansiv, se încorporează firesc într-un limbaj desprins definitiv de stereotipiile tradiționalismului. Există, apoi, o încântare ironică în descoperirea celeilalte sensibilități, precum în această ingenioasă reificare a idealității, o poezie simptomatică atât pentru înclinația spre ludic a autorului, cât și
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
templele și gândirea Antichității ca pe propriul trecut, într-un efort anamnetic de regăsire a sinelui. Limbajul descriptiv devine inevitabil unul intens metaforic, a cărui strălucire este dată de îmbinarea dintre concizia expresiei și deschiderea teoretică pe care o provoacă neologismul savant; iată, de pildă, coloana de la Erehteion, care, „sfruntat sustrasă de pe Acropole de Lordul Elgin”, „izbucnește, descumpănind ca o mustrare, în gelidul, asepticul spațiu de la British Museum”. Măreția artei grecești, conchide cu satisfacție nedisimulată neoclasicul H., nu poate fi umbrită
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
impunerea principiului fonetic în scrierea românească; a realizat „o bună explicație” a subdialectului bănățean, apreciată de B.P. Hasdeu și de Ilarie Chendi; a întocmit, „pentru școale și particulari”, un Mic dicționar (1929), de asemenea apreciat, cuprinzând „peste cincisprezece mii de neologisme, cuvinte străine, unele provincialisme, arhaisme ș.a. Ca istoric, a înfățișat „viața și lucrarea” unor cunoscuți militanți pentru cauza națională în volumele Simeon Balint (1913), Scrisori (1940), O viață de luptă, suferință și nădejde (despre Iosif Hodoș) (1941), Din corespondența lui
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
Obedenaru, devine, pentru un timp, o tribună a noilor tendințe poetice. Colaborează Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu, Aristide Cantilli, toți adepți declarați ai poeziei noi și discipoli ai lui Al. Macedonski. Fantasticul macabru, cu note morbide și artificioase, sonoritățile și neologismele vizând efecte coloristice, în spiritul poeziei decadente din versurile lui Obedenaru (Imn funebru, Pe undele briliantine, În noaptea eternă, Agonie) și Mircea Demetriade (Florile morții), trec în încercările unor imitatori: tânărul Ștefan Orășanu, sub pseudonimul Z. Miron (Fiori morbizi, Vibrări
REVISTA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289251_a_290580]
-
decepționantă și tonifiantă totodată, care se desprind din introspecția necomplezentă. Începuturile poetice ale lui R. au fost departe de a întruni admirația generală, poetului debutant reproșându-i-se - nu fără oarecare temei - exagerat sofisticata construcție frastică, apetența pentru excesul de neologisme rare, demonstrația ostentativă de erudiție și abuzul de recurs la intertextualitate. Cărțile următoare, apărute după o pauză de un deceniu, învederează o echilibrare și o „disciplinare” - pe un traiect fidel propriilor coordonate - ale emisiei lirice, acreditând un poet adevărat, reflexiv
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
1934, e puternic influențată de varii postulate științifice, care îi erau familiare, o dovadă concludentă în acest sens fiind titlurile poemelor: Lume în disoluție, Psihastenie, Transgresiune, Alchimie erotică, Panaceu ș.a. Diverse influențe moderniste, de la Mallarmé la Ion Barbu, obsesia pentru neologisme și un limbaj voit dificil, împrumutat din sfera științelor exacte, conturează o arhitectură lirică adesea complicată, de multe ori artificioasă: „Multiplicitate fără importanță,/ inventariată crud și integral,/ umple aureola declinului central:/ Plan suprapus și propriu, sleit în circumstanță” (Relaxare). Uneori
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
Benga, șirul de călăreți mistuiți de nisip, Bogdan vrăjit și făcut „muieratic”), ca și umorul de esență populară, asimilarea unor procedee ale poeziei și basmului popular, folosirea fondului folcloric de credințe și superstiții, limbajul neaoș, savuros, exploatarea adecvată a câtorva neologisme compun imaginea unui poet căruia nu îi lipsesc individualitatea, originalitatea. S. este unul din primii scriitori români care a utilizat posibilitățile oferite de fructificarea cultă a folclorului: „Să descopăr uzurile și eresurile poporului”. Și, cu toate că nu l-a citat în
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
sunt protagoniștii unor aventuri amoroase insolite, în limbul subțire dintre nefirescul straniu și oniricul comic. Alte „schițe” au ca fundal un pitoresc provincial, poate autobiografic. Frazarea narațiunilor este laconică, într-un lexic dezinhibat, cu ironice alăturări de expresii crude și neologisme, sugerând nesfârșita tranziție, tragedia și totodată „comedia cea de obște” a societății românești de azi. SCRIERI: Poeme, Iași, 1980; Credință și frig, București, 1990; Hierofanie, Iași, 1991; Amintirile verbului, Iași, 1992; Cameră cu magnolii, pref. Emil Iordache, Iași, 1995; Lampa
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
stilist, un prozator pentru care limba română (plus altele, de el cunoscute), în diferite registre de utilizare, nu mai prezintă secrete. Autorul o modulează, aparent fără efort, trecând de la limbajul comun la jargonul filosofic ori științific, de la expresia neaoșă la neologismul „internaționalist”, totul într-un debit formidabil, care ajunge să îl definească. Povestirile din Șoarecele B... sunt eșantioane de stil, mostre de îndemânare lexicală și discursivă. S. nu este și nu vrea să pară obiectiv, detașat, imparțial, fără ingerințe în lumea
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Mihail Voievod, cum domni în Vlahia, cum tăie pe turcii care se aflară acolo, cum săvârși multe fapte vitejești și pe urmă fu ucis cu pizmă, fără luptă, cuprinzând 1312 versuri în greaca populară, cu reminiscențe savante, dar și cu neologisme de epocă, se constituie într-o cronică a anilor 1593-1601, structurată în capitole, cu titluri ce jalonează principalele evenimente: campania la Dunăre și dincolo de fluviu, bătălia de la Călugăreni, eliberarea Transilvaniei și intrarea lui Mihai în Alba Iulia, „unde ca rege
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul nevăzut are savori arhaice atât cât să nu facă dificilă înțelegerea. Poetul apelează la un lexic mai mult popular („odihnă”, „zintâi”, „mădular”, „tain”, „a se la” etc.), în care se ivesc și unele neologisme. Efectul de vechime îl asigură, de asemenea, sintaxa (infinitivul lung sau folosirea interogativului „au”, de pildă), dar mai ales inversiunile. Încununând creația lui S., Războiul nevăzut aduce o contribuție deloc neglijabilă la îmbogățirea poeziei religioase românești. SCRIERI: Al Sfintei Cuvioase
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
și mai ales interpretarea semnelor. Sînt produse, prin analogie, combinații noi: unele se păstrează încă, sub aspect lexical, în registrul popular - "cocoșii rurali care cucurigesc a pagubă" ("Gazeta de Vest", 36, 1990, 8); altele așează nonșalant în tiparul construcției diverse neologisme, chiar terminologie politică contemporană: "ușile vraiște, care dau a remaniere prin restructurare" ("România liberă" = RL, 2566, 1998, 1); "am scuipat cu toții-n sîn a scepticism realist" ("Evenimentul zilei", 2333, 2000, 10). Aș mai aminti aici o altă construcție în care
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
adesea inevitabile - ci la folosirea creatoare, bazată pe analogie. E vorba atît de construcția cu sens modal, cît și - mai ales - de cea folosită în denumirile jocurilor de copii. Pentru primul caz, citez o formă analogică glumeață bazată pe un neologism - "de-a spontanelea" ("Opinia studențească", 48, 1990, 2). Pentru al doilea, exemplele sînt numeroase: "Joaca de-a holdingul" (RL 1109, 1993, 4) "Miron Cosma se joacă din nou de-a Gigi Duru'" ("Cotidianul", 156, 1994, 7) - tinzînd a se transforma
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
limbajului, poate apărea un mutism secundar. La Început autistul refuză să vorbească În afara familiei, apoi și cu membrii familiei, dar uneori comunică prin scris sau desen. Sub aspectul organizării lingvistice, apar inversiuni pronominale sau o dezorganizare totală. La unii apar neologisme, manierisme verbale. Deoarece patologia autistului se ascunde În sfera afectivă, aici trebuie acționat insistent și permanent. Relațiile care se stabilesc Între logoped și autist, părinte și autist sunt esențiale. Personalitatea acestora, capacitatea de a se adapta și a face față
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
Lexicon de conversație, din care a apărut o fasciculă în 1842. Dar principala sa lucrare lexicografică rămâne Disionăraș românesc de cuvinte tehnice și altele greu de înțeles (1851), unde siguranța și simțul limbii se reflectă în ideile referitoare la adaptarea neologismelor. Definițiile date unor termeni (roman, romantic ș.a.) oferă indicii despre stadiul de început al teoriei literaturii la noi. Contribuția de folclorist a lui S. este o broșură din 1851, Pepelea sau Trădiciuni năciunare românești. Influențat de direcția pașoptistă, autorul consideră
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
un proiect mobilizator/ pe geniu de creator” (Împotriva lepidopterelor). Fronda este ingenios jucată, între nevrotic și derizoriu, disimulându-se în poeme „de nuanță ecologistă”, „descrieri în doi peri”, „tandrețe perfidă”, prozaism (Radu G. Țeposu). S. are talentul mixării arhaismelor și neologismelor, prinse în combinații ciudate, dar pare a se opri mereu, inexplicabil, la granița dintre poezia minoră și cea de viziune. Croșetând printre calambururi, perifraze, inovații lexicale, jocuri lingvistice, el merge către același registru senzual-duios ori violent. Între greață și grație
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
produce un efect imediat. În fine, așa cum Sfinții Părinți nu ar fi acceptat să vorbească despre un „mit” al Anticristului, termen căruia i‑au atribuit întotdeauna o conotație peiorativă, ar fi respins, din motive ușor de înțeles, și termenul „legendă”, neologism tehnic, de dată foarte recentă. Anticristul este un personaj care face parte, în întregime și profund, din viața lor, permanent modelată de credința creștină. De vreme ce avem de ales între doi termeni, improprii și unul, și celălalt, și anume „mit” și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epice, spre deosebire de Mara, care se distinge prin soliditatea compoziției și prin sobrietatea mijloacelor literare. Atât în nuvele, cât și în romane, S. utilizează o limbă lipsită de provincialisme, care țintește claritatea și exactitatea comunicării, de unde și preferința pentru cuvintele uzuale. Neologismele sunt puține și folosite cu chibzuință. Sfătoasă și fluentă numai în măsura în care se referă la mediul rural, expunerea devine aspră și stângace când el se apleacă asupra vieții orășenești. Topica este adeseori afectivă, influențată de poziția naratorului, implicat în evenimentele relatate
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
cf., inter alia, Lafont, Ranjit Singh, p. 150; Le Calloc’h, Csoma de Kőrös VIII-IX). 48. Durbar sau darbar e denumirea guvernului, precum și a locului de reunire a acestuia. Cuvântul revenind frecvent (Hobson-Jobson, s.v., p.331), l-am menținut ca neologism. Darb³r S³hib e denumirea templului din Amritsar, cf. Sikh Encyclopedia, p. 116. 49. Iată și comentariul lui Lafont: „Studiile medicale În Panjab au urmat sistemul folosit În nordul Indiei, care era predat În diferite școli, indiene, musulmane sau sikh. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
limbei românești pentru școalele normale și ghimnaziale (I-III,1833-1834), care, deși tipărită cu chirilice, lasă la vedere tendințele latiniste ale autorului, intenția de a schimba fizionomia limbii, ca în secțiunea consacrată etimologiei, unde dă liste întregi cu forme de neologisme pe care le vrea introduse după propriile idei lingvistice, fără să înțeleagă cât de rebarbative erau aceste „înnoiri”. O curiozitate e și sistemul ortografic propus, tot aici se susține purificarea limbii de elemente nelatine. Această opțiune se răsfrânge și asupra
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
Iorgulescu, Critică, 87-98; Moraru, Semnele, 261-271; Piru, Ist.lit., 507-513; Simion, Întoarcerea autorului, 255-282; Timpul n-a mai avut răbdare, îngr. și pref. Eugen Simion, București, 1981; Tomuș, Mișcarea, 183-191; Zaciu, Cu cărțile, 23-47; Stelian Dumistrăcel, Marin Preda: forma și semnificația neologismului, CRC, 1982, 18; Marin Preda - 60 de ani de la naștere, CNT, 1982, 32 (semnează Ion Vlad, Victor Crăciun, Al. Piru); Ion Cristoiu, „Desfășurarea”, SLAST, 1982, 52, 53; Iorgulescu, Ceara, 109-128; Marcea, Varietăți, 263-279; Popa, Competență, 155-212; Simuț, Diferența, 135-140; Petre
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
tatăl, iubita) ori a câtorva episoade ale copilăriei. S. încearcă o apropiere mai mare de simbolism, dar nu izbutește, în poezii precum Cărăruie sau Râul, decât simple alegorii. Paradoxal, în încercările lui lirice lipsesc cu totul vocabulele dialectale, dar abundă neologismele, unele inoportun utilizate. Dacă fragmentele publicate din piesa Costa Vlahia nu pot da seama nici de dramatismul acțiunii, nici de veridicitatea personajelor, ele arată dexteritate în versificare și o bună mânuire a dialogului, calitate vizibilă și în epica lui S.
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
națională. De la numărul 3/1913, în rubrica „Însemnări culturale”, sunt menționate evenimente ale momentului ori sunt omagiați cei dispăruți (Spiru Haret, Panait Cerna, St. O. Iosif, Ilarie Chendi). Deloc surprinzătoare pentru acești apărători ai tradiționalismului, atitudinea de împotrivire la pătrunderea neologismelor în limbă este susținută de Eugen Boureanul în comentariul intitulat Decăderea limbii românești. În rubrica „Cărți nouă” intră scurte note de lectură privind aparițiile editoriale. Sunt recenzate cărți de istorie și de literatură aparținând lui N. Iorga, al cărui spirit
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]