2,353 matches
-
era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la vederea lui un băiețel care se juca nepăsător la soare tresări și se îndepărtă în fugă. Pentru el orice străin era un dușman. Dr. Coutras avu senzația că băiețelul îl iscodește pe furiș dindărătul unui copac. Ușa era larg deschisă. Strigă, dar nu-i răspunse nimeni. Păși înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi fost din Sfânta Scriptură. Ba chiar nu eram întru totul convins că Robert Strickland nu le împărtășește iluzia. Nu știu de ce mi-am amintit deodată de fiul lui Strickland și al Atei. Aftalsem că e un tânăr vesel și nepăsător. Cu ochii minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Rămase acolo încă mulți ani. După aceea, se întoarse într-o zi, prea serios și ajuns procuror. Nu mai era tânărul ageamiu care aruncase trei trandafiri pe sicriul mamei sale cu o strâmbătură de suficiență înainte de a o șterge la fel de nepăsător de teamă că nu va prinde trenul. Ai fi spus că ceva îl frânsese pe dinăuntru. Dar nu s-a știut niciodată ce. Mai târziu, văduvia îl zdrobi de tot. Și îl îndepărtă. De lume. De noi, ceilalți. De el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Princeton. Atât de aproape de succes reușise să ajungă prin conformism. Amory cel fundamental, leneș, plin de imaginație și rebel, fusese aproape Îngropat. Se conformase, reușise, dar, cum imaginația lui nu fusese nici satisfăcută, nici Înaripată de propriul succes, se lepădase nepăsător, semi-accidental, de glorie și redevenise: Amory cel fundamental. FINANCIAR Tatăl lui a murit discret, neobservat, de Ziua Recunoștinței. Nepotrivirea dintre moarte și frumusețea orașului Lake Geneva, pe de o parte, și atitudinea demnă și reticentă a mamei, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
face eu fără tine? (Exit CECELIA. ROSALIND Își finisează coafura și se ridică de pe scaun, fredonând. Se duce la oglindă și schițează pași de dans În fața ei, pe covorul moale. Nu-și privește picioarele, ci ochii din oglindă, și nu nepăsătoare, ci mereu concentrată, chiar și când surâde. Ușa se deschide brusc și apoi se trântește În spatele lui AMORY, calm și chipeș ca de obicei. Văzând-o, el se zăpăcește instantaneu.) EL: O, scuze, credeam... EA (zâmbind radios): Ești Amory Blaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se bălăcească, să plonjeze și să se lăfăiască acolo, la hotarul timpului, În timp ce lunile Înflorite se scurgeau? Lasă zilele să treacă. Tristețea, memoria și durerea se Înnoiau afară, dar aici, până nu ieșea să le Întâmpine, voia să mai plutească nepăsător și tânăr. Erau și zile când Amory suferea de pe urma faptului că viața se schimbase dintr-o Înaintare uniformă pe un drum ce se Întindea cât vedeai cu ochii, Într-un decor Încâlcit și amestecat și Într-o succesiune de secvențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era comică la modul agreabil. Simțul moral rănit al insului solid Îl Îndemna să râdă. - Mai e cineva pe-aici? a Întrebat O’Brien, Încercând să ia o Înfățișare ageră, de copoi. - Tipul care a plătit pentru camere, a zis nepăsător Amory. Dar e beat criță. Trage la aghioase de la ora șase. - Mă uit și la el imediat. - Dar cum ne-ați dat de urmă? s-a interesat curios Amory. - Recepționerul de noapte te-a văzut urcând cu femeia. Amory a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din Mișu! Adevărul e că Mariana se mișca total în contratimp, dar ce Mecena îndrăgostit se uită la tehnică atunci când răzbate atâta emoție? Copiii MaxiBarului se uniră într-o celebrare a vieții, visând la America, care-i aștepta oarbă și nepăsătoare. Adevăratul Mecena însă - sponsorul neștiut și neștiutor al darului - tocmai rămăsese cu exact douăzeci de mii de lei buzunar. Dar meritase: amenda i-a cumpărat dreptul la liniște, scăpase de țânc și de mă-sa și mai ales își ușurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
chiar m-am ramolit! Domnul Popa disimulează cu tot calmul de care este în stare: se ridică încet din genunchi, își face o cruce mică în fața mormântului Contesei și se uită cu coada ochiului la blond. Blondul se joacă aparent nepăsător cu un yo-yo, achiziționat de la o țigancă cu tot felul de sclipiciuri pentru luat mintea copiilor. Domnul Popa se apropie, făcându-se că se uită în altă parte. Yo-yo-ul se mișcă sălbatic, în ritmul nebunesc al inimii tânărului blond. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
încolo, să intre darul nașilor! Era rândul lui Mișu să plângă: darul era un tort. Frumos, de ciocolată, măricel, cu mirele și mireasa pe el, dar un tort. Ținându-se de mână cu emoția tristeții, mirii tăiară tortul în aplauzele nepăsătoarei audiențe. Se uitară unul la altul, cu ochii în lacrimi de dezamăgire, în timp ce doamna Popa, la al patrulea pahar de whisky original, începuse să fredoneze nelipsita Căsuța noastră, acompaniată în canon de doamna doctor. Domnul Popa, jenat de prestația slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
genitale în loc de unul - și cele trei Contese fericindu-se și împăcându-se anulară războiul, erase and rewind, astfel încât, deși unii poeți mai orbi decât Popa începură să se dea cu capul de livezile Raiului, Popa începu să culeagă senin și nepăsător fructele pomilor fructiferi. „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”, începu să strige Contesa bătrână și grasă, în totală discordanță cu anotimpul belșugului, și Contesa cu buze roșii îi făcu observație, scăpând-o din ochi pe cea cuminte, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
trage aer cât să intre într-un poloboc sănătos și zice: ― Că Moldova nu este a mea (privește spre Zecheru, care stătea cu mâinile în sân și se făcea că privește aiurea), nu este a voastră (Zecheru stă tot așa, nepăsător, iar Calboreanu pare a se enerva, strânge din buze și tună), ci a urmașilor urmașilor voștri (privire ucigătoare, Zecheru nepăsător) în veacul (liniște în sală, nu pleacă aplauzele, privire spre Traian care își rodea unghiile), în veacul (idem și maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
care stătea cu mâinile în sân și se făcea că privește aiurea), nu este a voastră (Zecheru stă tot așa, nepăsător, iar Calboreanu pare a se enerva, strânge din buze și tună), ci a urmașilor urmașilor voștri (privire ucigătoare, Zecheru nepăsător) în veacul (liniște în sală, nu pleacă aplauzele, privire spre Traian care își rodea unghiile), în veacul (idem și maestrul răcnește), în veacul vecilor, bate tablele, Traiane (Zecheru le bate, publicul pornește în aplauze furtunoase), amin! Ce s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
disperat portofelul - banii lui care trebuiau să se transforme ca prin minune într‑un cadou pentru aniversarea nu știu cărei rude mizerabile, unde am putut să‑i pierd, Dumnezeule (apoi mintea i se luminează și fața i se‑ntunecă) - , tinerii infractori pătrund nepăsători în întunericul unui cartier străin. Curând gâfâiala lor zgomotoasă se pierde printre blocurile de locuințe, fără magazine la parter, unde tot felul de oameni iau masa de seară și devorează știrile din presă. Iar siluetele lor albe, tinere și pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de viață și noul raport cu suferința conturează un peisaj intelectual diferit. Totuși, metoda care ne permite să ne obișnuim cu această idee și să evităm să-i suportăm efectele zi de zi își păstrează incredibila eficacitate... -7- Sfințenia zeilor nepăsători. în mod obișnuit, ateismul definește simpla negare a zeilor - ori a lui Dumnezeu - sau chiar afirmarea inexistenței lor. în cazul lui Epicur, contrar celor susținute de păzitorii templului universitar, am putea vorbi de un ateism liniștit. Expresia este luată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Ordinul „Coroana României” de către Regele Mihai Mai, 1945... Sub rafala de gloanțe a războiului inept, pacea își anunța, cel puțin la nivel simbolic, existența. Cu toate acestea însă, peste zgomotul de sirenă al vieții bătea cu un dangăt sec și nepăsător moartea... În Munții Tatra și Matra se lupta cu înverșunare, ca și cum nimic nu avusese loc la masa tratativelor de moment ale istoriei, împotriva unei agresiuni militare începute cu aproape șase ani în urmă pe teritoriul european, la 1 septembrie 1939
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți, poți să realizezi cât de departe suntem de : sfințenia celor de atunci! Întâlnim în acest volum creștini învățați
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
fi timp să vă acomodați cu specificul activității și să studiați acțiunile în care suntem solicitați. Vom merge împreună, nu? - Mă rog, dacă așa ați hotărât, ce pot face? a răspuns el grăbit, privind pe fereastră aparent docil, dar total nepăsător în realitate. „Să crezi tu că așa o să meargă treaba! O să vedem cât durează chestia asta. Mai bine intram la sentiment din prima zi. Ești gagică bine și nici proastă nu ești. Cu cât să fii mai mare ca mine
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
zona esteticului. Trebuia să se ivească cineva să le descopere și să le consacre valoarea. Acest OM s-a găsit aici în inima Banatului, este contemporanul nostru, dând din preaplinul sufletului sau viața unor pietre pe langă care noi trecem nepăsători. Acesta este domnul Constantin GRUESCU, cel care a scos la lumină aceste ,,nestemate ale pământului''. Dar ce aflăm din poveștile lui nea Costică? În decembrie 1988 un secretar p.c.r. a solicitat să i se trimită familiei Ceaușescu două
NESTEMATE ALE BANATULUI MONTAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361465_a_362794]
-
de ziua lui, știi și tu foarte bine că am dreptate, și-a arătat șeful de sală motivul neîncrederii manifestate. - Treaba lui, nu mă interesează. Dar nu pentru el ornez pe aici, dacă vrei să știi, s-a arătat Mariana nepăsătoare. - Măi, tu ascunzi ceva. De cum ai venit te-am mirosit. Nu ești ca de obicei. Parcă ai câștigat la loterie... - Nea Vasile, dacă promiți că nu spui nimănui, a șoptit ea prinzându-l de braț, îți spun cea mai tare
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
i-ar mai trebui să observe și Ramona. Într-adevăr, Viorel o urmărea insistent cu privirile și parcă dorea să o întrebe: „Ce se întâmplă cu tine?”. Săndica s-a prefăcut că nu observă neliniștea tânărului și s-a așezat nepăsătoare pe scaun. A acceptat ca Mircea să-i toarne vin în pahar, o Fetească locală demisec, și să ciocnească veselă cu el. Gânditoare, Săndica parcă săruta paharul cu tandrețe, precum ar fi sărutat buzele celor doi bărbați. Nu era încă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
și de vreme. Mai avea puțin și ajungea la marginea localității Teșila, un sat ca toate satele de munte, cu oameni duri, învățați cu asprimea vremii și capriciile muntelui, pe care dacă nu-l respecți, nu te lăsa să treci nepăsător prin tainicele lui cărări, unde numai ursul și alte jivine ale pădurii făceau legea. Se opri să-și tragă răsuflarea lângă apa limpede a unui pârâiaș ce se scurgea din inima muntelui. Bătrânul doctor Istrate se aplecă să-și înmoaie
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
Toronto să cumpere Roșia Montană cu centrul istoric cu tot și ce minuni economice vor urma aici. Deocamdată, vedem dor cum au bandajat și pus în cârje clădirile, ca nu cumva să nu cadă peste cei, câțiva roșieni, ce stau nepăsători la o bere în apropiere, pe o terasă urâtă din scânduri. Ceilalți roșieni, mult mai prevăzători au urcat la Tăul Brazi la un picnic sănătos, cu bere și mici, îndeletnicire duminicală pe căldurile lunii cuptor! Orice întrebări sau încercări de
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
să-i descurce firele destinului. Anotimpurile curg într-o lentoare insesizabilă către iarna ființei unde ”pomii sunt îmbrăcați în gheață/ și iarba plânge cu lacrimi albe...... dinții de ferăstrău/ sub streșini/ lustruiesc cizmele albe ale dimineții”. (Corsetul iernii) Asistăm cumva nepăsători și abulici cum roata destinului ”învârte cercurile înalte/ din care am fost smulsă, ........, cum de un veac șterg cu lacrimi/ dinții ei/ până sau tocit vârfurile”.(Roata destinului) Impresia este puternică în acele poeme în care mă unește revolta, în
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
dispăruse și mă aflam într-un loc necunoscut. Ieșisem dintre niște cruci, am trecut pe sub un pod și-am văzut o cale ferată, șosele noi, clădiri noi, pe strada unde am locuit cândva. Se făcea că oameni îmbrăcați ciudat treceau nepăsători pe lângă mine. Când am vrut să citesc numele străzii, m-am trezit. (Apare EA) EA (veselă): Aici erai? Te-am căutat peste tot. Dar, de ce te-ai trezit așa de devreme? EL: Am avut un vis. EA: Și eu. Dar
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]