2,473 matches
-
unde este biroul primarului acum, era o sală amenajată pentru șah și amatorii nu lipseau. De ce n-or fi făcut treaba asta boierii Rosetti și Sterian, regimurile politice anterioare, e greu de spus, între cauze, însă, trebuie să trecem și nepăsarea și nu trebuie, că-i bine și așa. Pentru practicarea sporturilor de echipă nu erau terenuri amenajate; tot tinerii le-au făcut prin muncă voluntară. Pe terenul de lângă școala veche (Căminul Cultural, azi o ruină!) și de lângă pârâu, era amenajat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul profilului. Mă urmărea În tăcere, cu chipul ascuns În contralumina felinarelor. Rămase acolo preț de aproape un minut, fumînd cu nepăsare, cu privirea fixată Într-a mea. Apoi, cînd se auziră clopotele catedralei bătînd miezul nopții, figura schiță o ușoară Încuviințare din cap, un salut Înapoia căruia am intuit un zîmbet pe care nu-l puteam vedea. Am vrut să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
frunte și mi s-a tăiat răsuflarea. Citisem o descriere identică a acelei scene În Umbra vîntului. În povestire, protagonistul ieșea În fiecare noapte pe balcon, la miezul nopții, și descoperea cum un străin Îl privea din Întuneric, fumînd cu nepăsare. Chipul lui rămînea Întotdeauna ascuns În beznă și numai ochii se insinuau În noapte, arzînd ca jarul. Străinul rămînea acolo, cu mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul unei jachete negre, pentru ca mai apoi să se Îndepărteze, șchiopătînd. În scena la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi fost o armură. Îmi mai amintesc și de fete bătrâne, mărunțele ca niște șoricei, cu glasuri blânde și privirea isteață. Mă fascina întotdeauna încăpățânarea cu care își păstrau mănușile când mâncau pâine prăjită cu unt și observam cu admirație nepăsarea cu care își ștergeau degetele de tapiseria scaunelor când li se părea că nu le vede nimeni. Cred că lucrul acesta nu prea îi pria mobilei, dar presupun că și gazda se răzbuna pe mobila prietenelor când le întorcea vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de altă parte, pe Strickland nu-l înțelegeam absolut deloc. Mi-am scormonit creierii, dar degeaba, nu găseam nici un fel de motivație pentru o acțiune atât de contrarie imaginii pe care mi-o făcusem despre el. Nu era de mirare nepăsarea împietrită cu care trădase încrederea prietenilor lui și nici lipsa de șovăială în satisfacerea unui capriciu pe socoteala chinurilor și mizeriei altuia. Așa ceva îi stătea în caracter. Era un om lipsit total de orice noțiune de gratitudine. Nici de compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ea n-a dat niciodată măcar cel mai mic semn că l-ar fi văzut. Nu și-a schimbat vreodată ora ieșirii la cumpărături și nici n-a căutat vreun alt drum. Am impresia că era o oarecare cruzime în nepăsarea ei. Poate chiar se bucura de tortura pe care i-o aplica. Mă întrebam de ce îl urăște atât de mult? L-am rugat pe Stroeve să se poarte mai înțelept. Slăbiciunea caracterului său te exaspera pur și simplu. Nu câștigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mult tact când era vorba de treburile altora, dar n-avea tact deloc când era vorba de ale lui. Ce farsă crudă a jucat Natura când a aruncat laolaltă atâtea elemente contradictorii și l-a lăsat pe om să înfrunte nepăsarea uluitoare a universului! XXXII Pe Strickland nu l-am văzut câteva săptămâni. Mă dezgusta și dacă aș fi avut prilejul m-aș fi bucurat să i-o spun în față, dar nu mi s-a părut că ar avea rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ticăloși care Încă se mai Încleștau unii cu alții. - Gloata asta nemernică s-a dezlănțuit ca un puhoi de nestăvilit Între zidurile noastre. A venit din cele patru zări ale Toscanei, atrasă de câștigurile lesnicioase pe care decăderea obiceiurilor, nepăsarea guvernanților, simonia preoților, corupția magistraților și ignoranța triumfală a Învățaților le promiteau. S-au stabilit pe străzile noastre după ce s-au revărsat din haznalele unde s-au adăpostit mai Întâi, iar acum o fac pe stăpânii, pe pământul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
martiriului Său? Călugărul Își plecase capul În semn de confirmare. - Dăruiți-vă inimile, spadele și averile pentru această faptă! Alergați sub steagurile lui Cristos! Înainte să fie prea târziu și sufletele voastre să se prăvălească În iad, drept pedeapsă pentru nepăsarea voastră! mai strigă relicva, cu un glas care acum se frângea din pricina angoasei acelei premoniții. Dante Își Învinse primul impuls de a Îngenunchea și se ridică la loc În picioare. I se părea că ceva se schimbase În diafana consistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de interpretat: În ultima zi va fi suficient să se aducă la zi adunarea pentru a preda responsabilitățile oricărei decizii noului Consiliu și pentru a scuti astfel acei umeri slabi de povara unei hotărâri, oricare ar fi fost ea. Pecetea nepăsării era Întipărită pe acele fețe, precum stigmatul de foc al tâlharilor. În afară de Lapo, În care sămânța corupției răzbătuse mult dincolo de suprafață, transformându-l Într-un soi de satir hidos, o alegorie perfectă a concetățenilor săi. La Palatul căpitanului poporului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
început să geamă și să-și reia litania cu „Ce?“. Buna dispoziție a lui Mierck a fost întunecată de chestia asta. Așa că, între două îmbucături de jumări, i-a spus în câteva cuvinte despre moartea tipografului, cu un aer de nepăsare. Micul breton, care nu știa, cum nici Despiaux nu știa, de altfel, a primit vestea ca pe o piatră în plină figură. S-a dezechilibrat și era cât pe-aci să cadă. Despiaux l-a prins. — Vezi, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
timp? Am să mă gândesc la asta, își spusese tânăra, acuma, n-am timp de cărți. Loredana nu prea citise în viața ei de până acum, dar asta n-o împiedica să se uite liniștită la lume, cu o senină nepăsare, privea în ochii tăi fără să clipească, fără vină și fără rușine, era pur și simplu senină. Îi intrase un anumit teatru în sânge. Sau se născuse cu el. Cum își încarcă oamenii mintea cu toate astea, oare de ce?, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
este un receptor de mesaje, avertismente, ordine, încurajări. Anna spune: e pueril să furi portofele, aș vrea să arunc ceva în aer chiar acum. Așa ai reuși să atragi atenția asupra ta, iar lumea ți‑ar arăta considerație în loc de o nepăsare delicată. Rainer se dă mare spunând că tatălui său aproape că‑i plesnește pieptul de fericire (după cum spune el) atunci când călătorește cu avionul la New York și privește în jos, pentru că acolo, deasupra norilor, se află libertatea. Numai că de la terminarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ochi. Avea o constituție de fetiță sau, mai exact, de adolescent și totuși, În momentul În care a pronunțat a-ha, era Învăluită Într-un aer de lubricitate, ca și cum Întregul ei corp n-ar fi fost alcătuit decât din membrane. Nepăsarea care se degaja din acest unic cuvânt rostit de Reiko m-a descumpănit, făcându-mă să-mi pierd din elanul de a-i povesti mai departe. Așadar, am sărit peste povestea interminabilă despre Keiko Kataoka și i-am transmis mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
veșnic brațul ritmic al timpului aruncă... Cad flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care-l ocupă. Astfel încît, acest cuvânt își depășește conținutul obișnuit și ajunge să denumească o anume calitate de lună: amicală și magnetică. Încă un exemplu de invențiune inefabilă. Îl întîlnim în stanța celebră: "Tovarăș cu eterul, fum plin de nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Inserat în cadrul absolut al eterului acea, "fumée indolente" capătă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din care sunt izgoniți zeii și legendele? ... Unde sunt tainele lumii care au fost făgăduite materiei întrupate? Numai Everestul mai poate oferi un răspuns. Acolo sus... lumina-i darnică, ocrotitoare și poți avea un dialog sincer cu cerul - înfruntându-i nepăsarea... Ori totul, ori nimic! Mult mai periculos este să privești în jos - spre inima vulcanilor - ce nu cunosc toleranța și nici speculațiile metafizicii... Referință Bibliografică: Din jurnalul unei zile ( în mijlocul singurătății) / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 967
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( ÎN MIJLOCUL SINGURĂTĂŢII) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364400_a_365729]
-
el. Așa vei fii mereu cu noi, deoarece acesta este destinul tău. Noi, păcatele tale! Știm că ne iubești, ne vrei în mintea și ființa ta, iar nouă ne ești foarte dragă. Ne hrănim cu viciile tale, cu destrabălarea și nepăsarea ta. Ai mințit, te-ai drogat, ai furat și așa am apărut noi. Nu poti scăpa, opreste-te! La un moment dat femeia s-a oprit. Obosise. In fata ei apăruse un deal din care răsăreau câteva așezări omenești. Știa
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
realitate tragică, te poate face să înveți din greșeli și absolut nimic nu valorează cât o viață. O viață pe care nu are nimeni dreptul să o calce în picioare, chiar dacă trăim într-o lume murdară, plină de ignoranță și nepăsare. A adormit târziu, când lacrimile de pe obraji încă nu i se uscaseră. Isac a vrut să-și ia două zile libere, ca să stea acasă lângă ea, dar Sofia l-a rugat să nu-și facă griji și s-o cheme
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TE SCRIU CUVÂNT ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te scriu cuvânt, să nu cad în păcat Și să mă uiți de-atâta nepăsare. Te-am ocolit, am râs, te-am judecat, Dar m-ai iubit și mi-ai lăsat chemare. Mai învățat să te rostesc demult, Prin vremurile grele care-au fost. Acum te știu, dar tot te mai ascult, C-am învățat
TE SCRIU CUVÂNT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364525_a_365854]
-
învățați români care au dus faima țării dincolo de granițe, și mă refer aici la o mare personalitate de talie mondială care a slujit la Universitatea din Chicago, Mircea Eliade, ale cărui locuință și loc de veci nu le găsești, datorită nepăsării, atât a celor ce guvernează țara, cât și a unora din diaspora care, prinși în vâltoarea vieții de dincolo de ocean, nu s-au preocupat să realizeze, pentru îndrumarea celor dornici de cunoaștere, fie un ghid, fie o placă comemorativă la
VENI, VIDI, VICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852]
-
pe care le tratează mai pe larg în carte și cu care nici un ortodox nu poate fi de acord. Aceste două concepții ecumenice radicale pornesc din necunoașterea specificului creștinismului în general și a confesiunilor creștine, în particular, determinată de o nepăsare și o desconsiderare fățișă a credinței și învățăturii lui Iisus Hristos. Prima dintre ele susține că toate confesiunile creștine, și prin extensie toate religiile, sunt egale ca valoare spirituală, oricât de mult s-ar diferenția între ele, harul divin lucrând
PARINTELE ANDREI KURAEV... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364541_a_365870]
-
a precizat el imediat, întorcându-se și arătând cu mâna spre Violeta. Avocații nu au avut de pus întrebări martorului. Doamna zâmbea reținut, mulțumită de declarația făcută de bărbat, în timp ce partea adversă privea peretele din fața sa, peste umerii judecătoarei, mimând nepăsarea și superioritatea. „Nu mă las până nu obțin o parte. O să vedeți voi cine râde la urmă!”, exclama el în gând, cu năduf, așteptând răbdător și iritat să aibă din nou cuvântul după audierea martorului... - Vă rog să semnați declarația
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrate a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a Antichității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat viața pământească cerând de la tată-său
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrate a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a Antichității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat viața pământească cerând de la tată-său din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]