3,633 matches
-
dintre ei s-au aliniat situației lui Vova. Tovarășa vajataia a rămas binișor descumpănită... meditativă în fața atreadului aliniat ca pentru raport.... Cum?? În Saiuzul nostru măreț și bogat, și avansat, și puternic mai există sărăcie? Boje moi! Și a dat neputincioasă din mână cu un vizibil efort de a-și masca nedumerirea spre a nu se face de tot râsul în fața copiilor. Pe cât de înfiptă, hotărâtă, țanțoșă și plină de sine era numai cu câteva minute mai devreme, brusc a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-au discutat și câte s-au săvârșit ! l-a amenințat anchetatorul. Și s-a ținut de cuvânt, firește!.. Că l-au ținut în arest pe întreaga durată a sesiunii de examene, după care l-au eliberat pentru a asista neputincios și disperat la examenul de stat al colegilor Pițigoi și Bibescu, care s-au descurcat onorabil, ziceau, și au devenit absolvenți cu patalama ai Universității București, Secția limba și literatura germană. După numai câteva zile au obținut și repartiția pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți". Am întins pachetul de țigări și dus am fost. M-am zvârcolit tot restul nopții, știind că, sub mine, Ucu stătea, plin de gloanțe, neputincios, și n-o putea ajuta cu nimic pe mama lui care voia să-l vadă. Dimineață m-am sculat cu josu-n sus, eram pornit rău, și, când am bătut la ușa lui Ucu, a ieșit, întrebător, un soldat, care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și m-am pierdut pe holurile școlii. Imploram spiritul Marelui Bronz care, prin simpla sa prezență, descuraja pe vremuri orice apetit războinic al adversarilor, deși, aveam să aflu, nu repezise măcar un singur pumn în falca vreunui adversar. Eram fricos, neputincios, speriat, inert... Cum stăteam rătăcit într-un colț, a venit o ceată de fete, cu glas disperat: "Z, numai tu poți să..." M-au luat pe sus. Era ca și cum m-ar fi dus către eșafod. Chiar încercam să caut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ultima oară când fusese la o petrecere toți studenții se destrăbălară. Petrecerea a fost într-un împuțit de apartament. Au lăsat lumina aprinsă, au fumat, toate ca să nu li se pară pustiu, să nu se simtă singuri, încolțiți, rupți și neputincioși. Studenții și ei, cu inițiativă și inteligenți, nu puteau opri haosul ce venea. Sau poate că da? Acum un deget i se plimba pe suprafața piesei de mobilier, în cercuri concentrice, și un damf de nostalgie o încălzi din interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în oglindă, strict în intimitatea sa, foarte conștient acum de proaspăta lumină, ce începuse a-i limpezi calea, acesta începu a cugeta așa: „Și, mă rog, la ce sunt bune toate aceste nimicuri? Deloc nu mai suport toate aceste mădulare neputincioase, care nu-mi servesc mai mult decât servesc celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge și sunt calde, mă țin zăvorât și izolat într-o cușcă necruțătoare, cu zăbrele din spatele cărora nu pot privi decât cu lacrimi nesfârșite și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în Istorisiri nesănătoase fericirii 135 colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar putea că este greșit spus; mai degrabă neevoluate, căci involuția presupune o evoluție prealabilă, pe când neevoluția - nu. Da, chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
repede dezlegarea la probleme și scăpând. Nu trebuie chiar deloc judecată, iar aici, cel puțin, în povestirea de față, ea nu va fi cu niciun chip. Sărmana, dacă nu putea să se răfuiască cu viața în luptă dreaptă, căci era neputincioasă - lucru care s-a văzut -, își pusese în gând ca, sinucingându-se, s-o înșele și, astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în zi, era o neliniște tot mai sălbatică și mai greu de potolit. Lucrul acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numai logica și radicalismul sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... 188 Rareș Tiron Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cumva în starea de sănătate a Victoriei de la acel moment. În sufletul lui, trebuie spus, se formase un gol imens, care îl neliniștea crunt, întrucât chiar deloc nu era capabil să întrevadă cum ar putea decurge lucrurile mai departe, așa că, neputincios fiind din acest punct de vedere, nu-i rămase altceva de făcut, decât să stea țeapăn acolo, la capul patului, și să-și privegheze atent și în liniște mama aflată în suferință. Tot timpul, el ținu neîntrerupt mâna ei într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pic de la ei, fără să te contrazică însă, fără să ai măcar impresia că ei au câștigat. După cum spune Dick: "M-a înfrânt, spuse Childan aproape cu voce tare [...]. M-a umilit, pe mine și pe neamul meu. Și sunt neputincios. Aici nu-i nici o răzbunare, suntem înfrânți și înfrângerile noastre așa sunt, atât de imateriale, atât de delicate, încât abia suntem în stare să le observăm. De fapt, avem de făcut o crestătură pe răbojul evoluției noastre, ca să știm că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mărimea mea! Aș vrea să fiu mai înalt. Îmi imaginez că, aici, copiii sunt puși să stea pe scaun de la o vârstă fragedă. Majoritatea oamenilor îți lasă, în mod inexplicabil, impresia că au ceva remarcabil în ființa lor. Mă simt neputincios la gândul că, și dacă aș petrece zece ani în țara asta, ar fi în zadar. Nu voi deveni mai înalt. Când am norocul să zăresc un occidental mai scund decât mine, mă simt bucuros, dar, în general, chiar și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prezent). Totuși, nici o societate umană nu poate supraviețui ca atare în absența unor identificări (ideologice, politice, ontologice etc.) care modulează în profunzime profilul mentalitar al membrilor săi. Așadar, la ce resurse fac apel japonezii în încercarea de a umple vidul, neputincioși fiind să eludeze complet amenințarea sa surdă? În virtutea a ceea ce am putea numi o forma mentis a gregarului, fiecare individ funcționează ca o piesă într-un angrenaj social puternic ierarhizat, al cărui unic scop este asigurarea bunăstării organismului colectiv. Ritmurile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zice Filozoful ... A răspuns cerșetorul. -Și ... ce faci aici, dacă ... zici că ești Filozoful? a mai întrebat primasul. -Stau la cerșit. Din puținul pe cât îl mai au, oamenii acestei comunități, îmi dau și mie ca să mi pot întreține pe tatbătrân, neputincios, îi răspunse cerșetorul. De data aceasta primasul se adresă domnului vice: -Știi ceva de asta, domnule? -Primasul privea către vice care de mult nu mai ridica privirea din pământ, unde-și scăpase ochii încărcați de atâta rușine primită din spusele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și tot de atâtea ori eram supărat pe fulgerul luminos care a pus stăpânire pe cer și-l brăzdează mărinimos, neînțelegând de ce. Marea albastră, calea luminoasă din fașă o urmăresc și de multe ori mă-ntrebam, de ce eu sunt un neputincios și Ea la așa mare distanță. De multe ori am călătorit alături de nori și-mpreună cu ei visuri am făurit pentru că, cu fiecare zi care trecea, viitorul în prag îmi bătea. Nu puteam să mă laud decât cu faptul că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ei până mai anii trecuți; sfarmă crucea răbdătorului Christos, în care ei nu mai cred de mult și frâng spinările bieților oameni pașnici, cu ajutorul și puștile jandarmilor, care de multe ori sunt mai miloși, decât sutanele negre și misterioase. Oamenii neputincioși recurg totdeauna la minciună, când simt, că le alunecă terenul de sub picioare și că sunt gata să se prăbușească. "Așa, de exemplu, în secolul II, III și la începutul secolului IV, pe lângă persecuțiile creștinilor de către împărații păgâni, se mai vi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să știe despre necazurile lui, chiar dacă era ceva mai în vârstă decât el? Medicina, rosti omul cu convingere, nu mai are cum să-i vină în ajutor unuia ca mine. Nu mă poate împiedica să ajung un paralitic și un neputincios. Medicina s-a pronunțat, nu mai are nici un mijloc de luptă. Asta este! conchise el, ridicând din umeri și aplecându-și fruntea. Te cred, Bart, dar este vorba despre medicina alopată, replică Arm, îndârjită să-l vadă atât de stoic
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cît și în cele în curs de dezvoltare, vreme de decenii, s-au bazat pe acest pilon principal: întreprinderea publică. La sfîrșitul perioadei Welfare-State-ului, aceasta era cel puțin la fel de eficientă ca cea privată, acționînd, în plus, acolo unde piața este neputincioasă, avînd în spate un Stat puternic și binevoitor, devotat interesului public, bine informat și înzestrat cu instrumentele de politică economică necesare asigurării performanțelor economice și ameliorării bunăstării sociale. Principalul instrument de acțiune era politica fiscală, cu accent pe stimularea cererii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
-o singur!” „Și eu!” Cei care s-au nimerit în dreptul atelierului priveau c-un ochi la orologiu și cu celălalt spre Ceasornicar. Acesta se uita pe fereastră. Se gândea, poate, că îndrăznelii dintâi a mulțimii îi luase loc înțelegerea. Sau, neputincios, aștepta prăpădul. „Crezi că dacă ai inventat chestia asta cu ceasul, ne-ai pus la colț?” i-a strigat, din poartă, Starostele postăvarilor. „Uite că nu se teme nimeni de tine și-am venit aici ca să dai jos tinicheaua aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
întoarcere, dar, de fiecare dată, acesta se dovedea prea scurt. Sau îl reteza cineva, bănuiți fiind rătăciții care simțeau că nu vor părăsi nicicând labirintul. Se iscau dispute la care, în unele zone periferice ale construcției, cei de afară asistau neputincioși. Sticla era groasă, nu putea fi sfărâmată cu una, cu două; câțiva inși înarmați cu târnăcoape ar fi reușit, dar o asemenea încercare, potrivit legilor cetății din apropiere, se pedepsea cu moartea. Se considera, poate, că fagurele acela din cleștar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dat decît în momentul cînd teoria marcrocosmosului va fi cuplată cu cea a microcosmosului, în cadrul a ceea se numește "teoria unificată a cîmpului": punerea laolaltă a teoriei relativității cu teoria cuantică. Pănă atunci însă, nu ne rămîne decît să contemplăm neputincioși scena unei competiții la care noi, nespecialiștii în fizică, nu putem lua parte decît ca spectatori. "Relativitatea generală, așa cum a fost formulată de Einstein, este o teorie clasică. Nu există nici un cuvînt despre cuante în articolele sale. Teoria este construită
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
crescut suficient de mult încăt să fie considerat "mână de lucru", mama și tatăl său natural s-au gândit să-l recupereze. Nenorocirea a lovit însă și în 2011 mama sa a murit de cancer, iar tatăl său a cedat neputincios în fața greutăților. Iulian a fost însă mai puternic și a continuat să picteze, să-și continue drumul început în 2001, când a luat locul II la Concursul Național Floare de Colț, organizat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului. De
Tânăr genial cu o copilărie de iad în orfelinat: "ne băteau cu coada de mătură și ne legau cu lanțuri" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78790_a_80115]
-
nu-și mai pot găsi locul decât între petalele ei în nenumărate culori, între aripile ei mai mult zbuciumate decât îmblânzite. Din strânsoarea lor nu mă mai pot desface și mă văd stând între ele ca o altă floare presată, neputincioasă. Pândesc ca un hoț, ca un vinovat fără salvare, clipele ei de odihnă, de bunătate, ca să mă strecor și să scap pentru totdeauna. Altfel, eu, care am sădit-o și am îngrijit-o, am așteptat cu nerăbdare să crească și
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
din cărți, țara foștilor oameni și-a fostelor libertăți, e un melancolic Cîntec la Odesa: "Umblu pe străzile Odesei/ Mai mult poet decît ostaș./ Cît de părăduită-i toamna/ Aici în marele oraș!". Și, tot în paragină, învie umbre. Umbre neputincioase, care nu asta au visat: "Mă întîlnesc în port cu Pușchin;/ Un secol în priviri și-a tors,/ Dar visele'n corăbii negre/ S'au dus și nu s'au mai întors." Nu e mare măiestrie literară în aceste însemnări
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
pildă, în Plumb de toamnă: „De-acum pe cărți voi adormi uitat,/ Pierdut într-o provincie pustie." E o oboseală a repetiției și a normei, îngemănată cu teama de sfîrșeală, de istovire, aceea pe care o aveau și romanticii, disprețuitorii neputincioși ai scrisului de meserie: „și jalea de-a nu mai putea face un vers...". Tot ce mai urmează e înstăpînirea mecanicii, a unui fel inuman de a fi, pe care toată atmosfera poeziilor îl cheamă, de fapt îl atestă. Rotițe
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]