9,847 matches
-
decît fizicienii, în virtutea înclinației de a pune ca tipar de interpretare chimia organică, cu procesele adesea violente din cadrul ei. Fizicienii, pentru care anorganicul e materia de bază a lumii, au predispoziții scolastice mai apăsate, de aici impresia că au un nerv metafizic cărora biologilor le lipsește. Cine vorbește de timp, spațiu și începutul universului e mult mai înrudit cu gîndirea speculativă decît un entomolog care a cercetat 2000 de specii de furnici, spre a-și extinde apoi constatările asupra „furnicarului“ uman
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
se sătura. La întâmplare. Se vede că, în chestiuni culinare, societatea de care vorbim nu este altfel decât în rest. Fără prințipuri. Unii au mode și canoane, pe care le urmează neabătut, dar fără nici o plăcere, doar ca să-și asuprească nervii. Alții au obiceiuri mai fruste, de-un pitoresc spontan, care se naște din alăturările cele mai neobișnuite. Pentru aceștia din urmă, e bun ce s-o găsi. Pentru ceilalți, există o rețetă, nici ea foarte bogată. Generozitatea noilor gentilomi se
Mese și mâncăruri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4231_a_5556]
-
fost tîrît în destule procese de către medicii incriminați în paginile lui, adică în tot atîtea litigii de pe urma cărora, chiar dacă nu a fost inculpat în plata unor despăgubiri morale, s-a ales cu mult timp pierdut și cu și mai mulți nervi stîlciți. De aceea ar fi naiv să credem că motivația cruciadei sale antimedicale ar sta în slujirea caduceului cu virtuți terapeutice. Omul lovește spre a fi la rîndul lui lovit, principalul său merit fiind că, avînd cultură de specialitate, nu
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
care începe cu industria farmaceutică și se încheie cu laboratoarele în care se fac testele menite a stabili eficiența medicamentelor. Jungla este uriașă, iar complicitățile care apar în interiorul ei îi reduc pe medici la tăcere. O carte scrisă alert, căreia nervul gazetăresc îi împrumută o tentă pe cît de sarcastică, pe atît de agresivă, de aici impresia de ton polemic care nu poate decît să repugne medicilor.
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
tocmai o convocase (profesionalism, dom'le, ce mai!). Și a mai reținut-o și peste o oră!... Știindu-l un ageamiu norocos (parcă ar fi singurul!) într-ale Televiziunii, m-am dus la biroul lui, gâtuit pur și simplu de nervi. Va redau dialogul: Doru Braia: "Sper să fie prima și ultima oară când se întâmplă așa ceva, inadmisibil!". Călin Popa: "Dar ce?! N-a rămas nimeni acolo?!" Doru Braia: "Așa ceva nu se face! Să scoateți o producătoare din plină desfășurare a
Doru Braia, concediat de la N24 Plus by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/42797_a_44122]
-
meu, făcându- mă incapabil să scot și cel mai mic sunet. Mi-am arătat intensa nemulțumire față de această stare de lucruri: i-am lovit cu piciorul în pulpe, dar n-au zis nici pâs, de parcă nici n-ar fi avut nervi acolo; le-am tras câte un cap peste față, dar fețele parcă le erau de cauciuc. Își descleștau mâinile de pe gâtul meu numai când nu mai era nimeni de față. La un moment dat, o căruță cu roți de cauciuc
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
descurajare au, totdeauna, un nucleu stenic, un vizionar până la carnalitate, lipsit, în imaginile sale, de tentația verbiajului, un, în sfârșit, foarte bun cititor de literatură (asupra căreia nu-și negociază punctele de vedere). I s-a reproșat, apoi, lipsa de nerv publicistic. (Nemulțumirea aceasta venind din partea unor critici literari care fac, ei înșiși, în revistele culturale, un fel de publicistică.) Totuși, dacă suntem de acord că scopul unui articol din presa cotidiană e până la urmă acela de a avea impact cât
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
unde e mașina care ne-a lovit. Apoi urmez dâra de metale întinsă pe șosea și o zăresc ieșită de pe carosabil, către linia ferată. Două persoane se îndreaptă către noi. Fac un pas spre șofer, mintea mi-e încețoșată de nervi și încă tremur, dar mă opresc și mă întorc către mama. Mă tem să nu aibă vreo contuzie. Tata strigă ceva la tipul care probabil e șoferul, pe urmă vine lângă noi. Îmi spune să sun la salvare. Două mașini
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
deschid. Nu-mi amintesc dacă am pregătit ieri ceva de mâncare. Caut cu disperare laptele. Vreau să beau o cană de lapte rece. În final dau de el, după ce răs torn ceva prin frigider. Pur și simplu, nu mai am nervi să-mi găsesc o cană, așa că deschid cutia de lapte și beau. Știu că o să mă doară gâtul, dar nu mă pot opri. E rece și bun. Laptele începe să-mi curgă și pe bărbie. Și nu mă opresc până când
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul morții la tinerețe este că nimeni nu va ști cum te umpli de riduri și nervi. De când a murit, nimeni nu i-a mai dat glas, nici măcar pentru o replică la blestemele bunicii. Pentru prima dată de când vin la ea, și balamalele ei tac cum tac oamenii când își pierd sensul. A scos ușa pentru sora
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
scă pasem ieftin. Furnicăturile din corp mi-au dat brânci și în a treia zi. Nu îmi găseam liniștea până când nu dădeam ceva. Am ajuns să intuiesc fără greș dorințele tuturor și ardeam să le îndeplinesc imediat. După o săptămână nervii nevesti-mii s-au aprins. Plec la mama. Eu am golit casa și am ajuns să dorm pe parchet. Copiii, care reușiseră să își păstreze doar hainele și lucrurile de școală, au șters-o și ei la bunici când dărnicia lui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu desăvârșire; Să nu mai spunem de mâncarea care se oferă bolnavilor În spitale: cred că și porcilor li s-ar apleca, dar asta nu contează, sunt lucruri mărunte, care n-au cum să ajungă să vă streseze urechile și nervii. Și doar toate astea se plătesc din banii noștri. Dar domniile voastre ați hotărât ferm că noi și numai noi trebuie să ne achităm conștiincios de datoriile către voi, statul fiind foarte ocupat cu alte probleme, mai importante decât sănătatea națiunii
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
calmă, echilibrată, susținută cu argumente și presărată cu Întrebări rămase Încă În suspensie. Așa ar fi normal. Pentru că ceea ce se petrece acum În toată mass-media este doar reînvrăjbire a unora Împotriva celorlalți și asta nu aduce nimic bun, numai ură, nervi și insomnii celor care intră În aceste manevre bine gândite de cei care asta vor: să ne Învrăjbească unii Împotriva altora, să ne scoată din minți și asta nu În folosul nostru, ci doar În folosul câtorva interesați să dezbine
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dansatori și bețivi și cu cât își dădea seama că nu se-nșela, cu-atât un frig tot mai mare luneca în el, făcându-l să dârdâie ca-n mijlocul iernii. Încordarea lui era atât de mare, că-și auzea nervii trosnind și-ntinzându-se-n el. Ca și cum ar fi primit un pumn în stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai slab, dar Tom. Îmbătrânise și poate din cauza luminii sau a depărtării avea obrazul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
respectată fără să fie nevoie să ascunzi adevărul că oamenii nu sunt egali de la natură; că extremele sociale sunt deopotrivă de condamnabile, ceea ce nu înseamnă că trebuie să uităm că doar extrema stângă confiscă proprietatea și distruge astfel până la rădăcină nervul societății; că libertatea nu poate fi, social vorbind, concepută în afara proprietății („Orice om, pentru a fi liber, trebuie să fie considerat proprietar individual ipotetic, chiar dacă nu posedă nimic“); că naționalismul, făcând parte din economia naturală a societăților umane, poate fi
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă, căci ecourile din afară o răscolesc, sângele curge năvalnic, dând impresiei o mișcare inițială grabită. Prin fantele înguste vin zvonurile lumii pentru a sufla peste nervii lirei umane. Cu o egală intensitate, lucrurile mari, ca și cele mici, trezesc aceleași reacții, producând dezechilibre ale acestei literaturi în care nu există planuri, ci totul se aruncă deodată în flacăra mistuitoare a unei pasiuni născută dintr-o sensibilitate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
după remarca foarte justă a lui Eugen Lovinescu din 1920, rareori povestirile Hortensie Papadat-Bengescu rămân la „exuberanța senzorială cu care ne-a învățat Contesa de Noailles; nu e langoarea vaporoasă, sensibleria rafinată și discretă a unei palide literaturi lipsite de nerv și de viață, ci apriga incizie a unui instrument de precizie în jocul complicat al inimii feminine.”¹ Eroinele prozelor de început ale scriitoarei sunt variante ale unui simgur prototip. Fără biografie, fără individualitate, chiar fără chip, ele sunt simple nume
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze ca fond adevărul pur și ca formă, povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a epicului - și firea omenească, caracterele... Creștinismul a adăugat sufletul și trecerea timpului, sensibilitatea, și freamătul nervilor. Se mai poate dispensa epopeea de aceste atribute?”, se poate observa natura reflexivă și intransigentă a autoarei, față de actul scriitoricesc. Minuțios atentă la amănuntul semnificativ, scriitoarea accentuează conceptul de “definiție” Pentru ea conține noțiunea de “definitiv”, noțiune abstractă cu felurite
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
caute plăcerea pe care s-o refuze mai apoi? În fapt Manuela exagerează căutând o consolare pentru cumplita ei singurătate. Trăirea ei se strivea de pasiunea lui înfrânată pe care o simțea ca pe o stâncă. Această stare febrilă a nervilor o face să fie exaltată în gesturi, pentru prima dată ea se mișcă, trăiește, devine pătimașă. Ea privește de jur împrejur descoperind peisaje arcadiene din bucolicele vergiliene și toată această descărcare de energii doar pentru că ea crede că iubește. Zbuciumul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și nu le puteam găsi cu niciun chip, dar bine că bunica nu era acasă, căci bătaia avea să fie pe măsură. Am umblat mult după gâște și, când le-am găsit, cocoanele dormeau pe drumul din apropierea cimitirului. Noi enervate, nervi de pui trântiți, am început a fugări gâștele și aruncam în ele cu pietre, eu am numerit în una și săraca gâscă a căzut jos, s-a sculat și a luat-o la goană, de aveai impresia că-i beată
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
argintiu și semnul ăla în spate, în engleză, că sunt copii în mașină... Mă cheamă Ema. Sunt atee. Exist numai pe net. Sunt un conglomerat de opțiuni și chat-uri și moliciuni calde, de femeie închipuită. Nu am celulită. Voce. Nervi. Migrene. Nu am nimic. Nu sunt. Nu am degete, nu apăs taste, nu am buletin. Sunt doar Ema. Nu trebuie să te întorci acasă, la mine. Nu te-aștept cu mâncarea. Nu te cert c-ai întârziat. Nu-ți caut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
albe. Sau alb cu dungi bleumarin... — ...și atunci mi-a atras atenția un document de pe Desktop. „alx“. L-am deschis și... restul îl știi... Da, probabil. El a mai întârziat cel puțin douăzeci de minute. Ea a aștep tat până când nervii i-au sfârâit ca-ntr-o tigaie încinsă. Tastele telefonului, apăsate cu arătătorul. — Ce faci, nu vii? Spanioli, patruzeci patruzeci și cinci, boemi, nu foarte bine dispuși. Ea e frumoasă. Bronz auriu. Păr șaten deschis, lung. Șlapi. Unghii urâte la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de-a dreptul preistorică a unui timp în care te întindeai până-ți pârâiau oasele, în care zvâcneai, dimineața, din pat, în care te aplecai neimplicat să culegi o scamă de pe covor, aproape inconștient de complexitatea mișcării, de mușchii, oasele, nervii, tendoanele care funcționează, pardon, care funcționau perfect sau, mă rog, atât cât să traducă intenția în gest, simplu, poate, pe-atunci, dar de-acum de domeniul imposibilului, asimilat plăcerii, și nu rutinei, stării de viu, și nu de vietate. Acum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
teroare. Supușii mei cădeau pradă calculelor financiare și groazei lor legendare de „tevatură“. O vreme, proiectul „reparații“ atârna greu în buzunarele tuturor. Trecea un timp până când cineva (Lea, de obicei) se încumeta să decreteze că acum nu avem timp, bani, nervi, spațiu, condiții... Răsuflam ușurat. Nici un intrus la orizont. Nemărturisit, simțeam bucuria difuză de a redeveni incontestabil. Regatul meu redevenea al meu, iar eu îmi reluam aura de unic specialist în compromisuri tehnice. Revizitam mirosurile de umezeală familiare. Îmi reinventariam avutul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
N-ai de ce. Pauză. Lungă. Rece. Constatarea că, de când venise, făcuse cearcăne. Părea încă și mai mică. Aproape sfrijită. Cu o paloare sticloasă, ca de pește. Imposibilitatea de a-și da seama dacă asta îl flata sau îl călca pe nervi. Mai e ceva? Nu cu vocea ei obișnuită. Aceeași moleșeală călduță, incongruentă cu pielea de Ondină în mizerie. — Nu, asta a fost tot. Și din nou pauză. — Mulțumesc. — Pentru ce? Păi, că ai venit. — N-ai de ce. — Sigur că am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]