845 matches
-
genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de braț eu te privesc cu mult nesaț fără să inspir aerul banal în zilele ploioase de marți din când în când se mai zărește câte-o chioară cioară ce-și face loc în bătrâna gară cra cra cra creangă ruptă de tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
poveste sau mintea mea îi desena chipul cu propriul meu contur. Și cum a murit? tăie dintr-o dată povestea Liliana, care nu contenea să mă uimească cu felul ei direct de a întreba. L-or mâncat lupii, pieri-le-ar nesațul! Ce căuta el la lupi mătușă? întrebă iar Liliana. Apăi maică, așa i-o fost moartea. Găsise un pui de lup lovit în pădure. Mergea zilnic cu merinde la el și se jucau în felul lor. Păreau să se fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o deschizătură neagră... ca un dinte cariat... o alee Îngustă Între un magazin mic de pantofi și unul de băuturi, unde se vindeau și țigări. Am luat-o ușor Într-acolo și m-am ascuns nonșalant pe alee. Priveam cu nesaț spre obiectivul meu... mi-am ațintit privirile asupra cabinei telefonice. Mă uitam printre șirul interminabil de mașini. A apărut, În sfîrșit, o femeie. Mi-am dat imediat seama că ea este, pentru că nimeni altcineva n-ar fi trecut În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mine. —Anna, îmi cer scuze că n-am sunat. Am pierdut cartea ta de vizită, sunt un dezastru, a zis. Dar am numărul chiar aici. Mi-a întins o bucățică albă de hârtie, am desfăcut-o și am privit cu nesaț numărul scris acolo. Zece cifre prețioase care aveau să mă ducă la Aidan. Bun, puteam să plec acum! Dar am rămas pe loc. Fuseseră cu toții așa de drăguți încât am simțit că ar fi nepoliticos să plec. Și acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
preventiv. A dat de dracu’. El a vrut să-ți spun. Veste proastă? Proastă? Nu, e o veste excelentă care mi se cuvine de drept. Înainte ca figura șireată a Selinei să-mi fi invadat ecranul minții, am sorbit cu nesaț din plăcerea inocentă și pură oferită de știrea că unul dintre cei mai buni și vechi amici ai mei intrase într-un asemenea bucluc. Mmmm, e atât de plăcut când unul dintre ai tăi se duce la fund. Cunoști acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și am băut litri de cafea care îți luau pielea de pe limbă Doris m-a ținut strâns în brațe, ajutându-mă să merg spre ușă, probabil însă că mi-a dat drumul o clipă (trebuie că o ciupisem prea cu nesaț) pentru că m-am lansat într-o goană care m-ar fi purtat prin tot centrul orașului - și mai departe, spre Village, spre Martina Twain - dacă în calea mea nu ar fi fost o masă cu deserturi care să pună capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a-și lua în primire porțiunea din noaptea newyorkeză. Acolo dă Shadow drumul scâncetului său de durere. Totul începe cu un fluierat neliniștit care pornește din sinusuri. Totul se termină cu niște plescăituri umede prin care aerul e înghițit cu nesaț. O fi având vreo mamă acolo, sau poate surori, frați? Îmi fumez ultima țigară, în timp ce privirile îmi aleargă spre Twenty-Third și centru, cu trosniturile lor de căldură electromagnetică, locul în care viața a scăpat din lesă și acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
2009), loc unde, într‐ o vreme, nu prea îndepărtată, un veteran al presei românești, cum a fost maestrul Aurel Leon, directorul onorific al periodicului, la anii se nectuții, își chema în fiecare zi cititorii, indiferent de vârstă, să soarbă cu nesaț din... Cafeaua de dimineață. 6 Ridicarea tinerilor scriitori împotriva vârstn icilor s‐a mai întâmplat în trecut, ceea ce nu‐i valabil în cazul de față, dar disensiunile de atunci s‐au topit precum zăpada sosită în preajma primăverii întârziate. Atunci, prin
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Cataluña. Marțea și joia, la ora trei după-amiaza. Uneori, după ce Aldaya pleca, Sophie rămînea singură, plîngînd sau tremurînd În alcov. Apoi, cînd venea duminica, Sophie căuta cu disperare În ochii pălărierului vestigii ale femeii care tocmai dispărea, urmărindu-i cu nesaț devotamentul și amăgirea. Pălărierul nu vedea semnele de pe piele, tăieturile și arsurile presărate pe tot trupul ei. Pălărierul nu vedea disperarea din zîmbetul ei, din docilitatea ei. Pălărierul nu vedea nimic. Poate că de aceea i-a acceptat cererea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lucruri indispensabile unei călătorii, ieși valvârtej pe ușă. Era o dimineață caldă, senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu-se În lumina sinilie ce se cernea printre crengile copacilor postați la marginea trotuarului. Noimann trăgea cu nesaț aerul proaspăt În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra prelungă pe care soarele răsărit undeva În spate o Întindea Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
făcut să coboare pe cea mai apropiată bucată de uscat. Când a fost îndeajuns de aproape de pământ, Rogero a sărit jos și a legat armăsarul de un mirt. Omul a lăsat scutul din mână și scoțându-și coiful, trase cu nesaț aer în plămâni apoi și-a răcorit buzele în apele izvorului. Deoarece nu vă veți mira dacă vă voi spune că era tare obosit de călătoria pe care fără voia lui o făcuse. El se pregătea să guste dulceața odihnei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ușa bucătăriei s-a deschis încet și hangița, îmbrăcată de ducă, a ieșit cu grijă, să nu facă zgomot... Au ajuns repede la bordei. Lotrul a întețit focul. Apoi, la lumina și căldura lui, s-au iubit cu dor și nesaț... Când cocoșii cântau a doua oară, Irinuța „dormea deja dusă”... în patul ei din bucătărie... Dimineață, hangiul s-a trezit mai târziu ca de obicei. Din nou au început să-i umble prin cap întrebări la care nu găsea răspuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mâna. Bătrânul se uită în altă parte și se chinui să se ridice, gata-gata să eșueze. Se auzi din nou claxonul. Loew deschise ușa și gesticulă spre șoferul taxiului de pe alee. Lesnick ieși din casă cu pași mărunți, inspirând cu nesaț aerul proaspăt al dimineții. Taxiul o luă din loc. Loew dădu drumul unui ventilator din tavan. Dudley Smith întrebă: — Cât mai are de trăit, Ellis? Mai apucă să primească invitația la sărbătorirea victoriei tale din ’52? Loew luă câteva teancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
suplu și musculos. Ceva de la el amintea de băieții chipeși din fotografiile lui Claire De Haven. Vocea îi era de bariton. — Dă-o peste cap și scuipă tot ce știi, Vincent. Destăinuiri. Confesiuni. Requiescat en pace. Scoppettone bău apa cu nesaț, apoi își linse buzele. — Ești catolic? Upshaw se așeză pe scaunul din fața deținutului. — Nu sunt nimic. Mama e la Martorii lui Iehova, iar tata e mort - exact cum vei fi și tu când Jack D. o să afle că ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mească, era un senior. Suzanne, care era prea mică să ia parte, se uita de la geam.“ La 80 de ani, ea îi mărturisea Manuelei că sus, de la acea fereastră, privise vrăjită lampioanele care luminau în noapte peluza și ascultase cu nesaț muzica lăutărească, pe care n-a mai putut s-o uite niciodată. În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în țară. Era o doamnă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
din ce pricină nu știu, i se făcuse o sete, de-ar fi băut și lacul Cișmigiu! Cum făcea parte și el dintre noi, cei cu pungile ușoare, a comandat tot un lapte bătut. A sorbit Chiorul din el cu nesaț până la jumătatea paharului și s-a gândit că e bine să se odihnească puțin; s-a lins pe buze ― bun lapte, ce e drept, gros, cu broboane de unt, și rece de-ți îngheța limba! Ar mai fi băut un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Amir rămase nemișcat În fața ferestrei. Sultanul nu ceru traducerea, fiindcă Înțelesese aproape totul, iar limba mongolă nu Îi era cu totul străină. Dacă n-ar fi fost vorba despre Moldova, despre Ștefan și despre căpitanul Oană, ar fi ascultat cu nesaț această poveste impresionantă, parcă desprinsă dintr-un basm. Dar era vorba despre oameni cu care se afla Într-un conflict total, sângeros, definitiv. Nici o cale de comunicare nu exista Între el și Moldova. Mai ales după Vaslui. La ușă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arată și mai rău. Părul i s-a lipit de cap din cauza transpirației, iar ceara aplicată pe păr i se scurge pe obraji, dându-i aerul jalnic al unei păpuși de lemn. Tunica îi este desfăcută până la brâu. Trage cu nesaț dintr-o țigară. — Doamne, Isuse, exclamă acesta, observându-l pe Pran. Chiar ați vorbit serios! Este o nebunie. Nu cred că vă așteptați de la mine să fac așa ceva. Cuvintele îi sunt adresate diwan-ului, care ridică indiferent din umeri. Tânărul curtean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de la intrarea în prăvălie și cu mirosul de medicamente și săpun parfumat, a fost complet ștearsă. Pentru ea, el deveni imediat Andrew: încă de pe când sta să-l asculte, ignorând piciorul lui Malcolm care o tatona, sorbea vorbele pastorului cu nesaț, chiar înainte de avea ocazia să-i adreseze vreun cuvânt. Andrew. Acesta zăcuse trei săptămâni în coliba unor sălbatici, rugându-se la Dumnezeu să-l scape de halucinațiile provocate de malarie. Andrew văzuse femeile tribului expunându-și trupurile cu nerușinare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mească, era un senior. Suzanne, care era prea mică să ia parte, se uita de la geam.“ La 80 de ani, ea îi mărturisea Manuelei că sus, de la acea fereastră, privise vrăjită lampioanele care luminau în noapte peluza și ascultase cu nesaț muzica lăutărească, pe care n-a mai putut s-o uite niciodată. În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în țară. Era o doamnă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
spus că-mi dărui barcarole ai spus că-mi dărui barcarole ca visul să devină ieri și să plutească în mandole un plânset pentru gondolieri că mă aștepți în Atlantida sub mările de iasomie s-adorm iubindu-te-n absida nesațului de insomnie ai spus că-mi împletești albastru în octacorde vers cu vers singurătatea de sihastru cu mult prea plinul univers acum blândețea mă sfâșie cu inutilul da sau nu și-mi strig tăcerile să-mi fie spre neuitare numai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
suflat spre mine dulci miresme calde; flori de iasomie am simțit atunci. Ochii ei de raze, splendide smaralde, mă chemau să mergem printre văi și lunci. Flori de măr, în zboruri, se-așterneau cunună, ne priveau de-aproape fluturi, cu nesaț; Am pornit pe câmpul verde, împreună, eu și primăvara, visători, la braț. Ne țineau pe brațe razele de soare, se-auzea oriunde imnul triumfal, îmbrăca pământul strai de sarbatoare, intona izvorul cânt de festival. îi șopteam cuvinte care nu există
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am simțit cum o mână moale îmi atinge fruntea, în timp ce un glas rostește aproape șoptit: Scoală, fiule, că pentru somn mai este timp și la noapte. Eu mă duc la treburile mele, iar tu citește... Îi urmez sfatul. Citesc cu nesaț...În acest timp se aud pașii bătrânului prin curte. Știu că trebăluiește și, cum îi este feleșagul, nu se grăbește niciodată. Mă uit pe geam. Soarele e încă sus, așa că bătrânul mai are destulă vreme până la vecernie. Când lumina din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ce șerpuiesc colburos printre casele de pe margine...Puține din acestea sunt văruite, restul sunt din lemn. Unele sunt despărțite de uliță prin garduri de nuiele sau pari înfipți la rând ca la paradă...Plin de curiozitate, cu privirea alergând cu nesaț peste tot, calc pe ulițe...Iată-mă-s pe una care parcă nu seamănă cu celelalte. Îi mai altfel...e mai dreaptă, iar casele au altă față. Dughenile se aliniază cuminți una după alta. O biserică cu o înfățișare aparte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de a fi al armenilor. Când te i sătura să privești la cele de prin armenime, să pornim spre ulița unde se vinde făina sau, cum i se mai spune, Târgul Făinei. Mă rezem de un gard și privesc cu nesaț la tot ce mă înconjoară. După o vreme, călugărul, care a făcut și el la fel ca mine, și-a îndreptat privirea spre deal, comentând ca și cum și-ar fi vorbit sieși: Dacă există Ulița Fânului, de ce nu ar fi și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]