765 matches
-
săptămânii culturale încheiate; urmau rubrici de recenzii - „Cărțile”, de cronică teatrală și muzicală - „Teatrele” -, artistică - „Expozițiile”-, „Revista revistelor”, asigurate, uneori prin rotație, de Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, F. Aderca, Perpessicius, Tudor Mușatescu, Sergiu Dan, Petre Cătunaru, Ion Negulescu sau, frecvent, nesemnate; aici, condeiul lui Camil Petrescu se recunoaște în comentariile teatrale sau în însemnările despre reviste. Cronica literară o inaugura Șerban Cioculescu, cu o întâmpinare pozitivă a volumului Critice, IX: Poezia nouă de E. Lovinescu, semnalând originea cărții în polemica dusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
semnat T.M., inițialele fiind ale lui Tudor Mușatescu): Restriști de Ilarie Voronca și „Buletinul Institutului de Literatură”, Românii dintre Vidin și Timoc de Emanoil Bucuța (text scris de Camil Petrescu), volumul de nuvele Rătăcire de I. Al. Brătescu- Voinești (comentariu nesemnat). Inaugurând revista presei literare, Ilarie Voronca constată o preocupare simptomatică pentru criza din societatea românească: morală, de autoritate, a cărții etc. și impută „Vieții românești” de a fi „rămas” la o literatură de nivelul Otilia Cazimir și Olga Vrabie. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Perpessicius face o transpunere din Aïno de Paul Morand. Foarte vivace este pagina a patra, cu genericul „Viața literară și socială”, unde, la rubrica „Troițe și icoane”, cu microcomentarii de actualitate, colaborează Perpessicius - Tanatofilie și probabil Profesorul tânăr, Atmosfera literară (nesemnate) și mereu Camil Petrescu, sub inițiale sau anonim, dar recognoscibil în An nou, De Crăciun, Moartea cărții, Cititorii în vacanță, Fast regal, ca și în reportajul București, iadul intelectualității, unde orașul e denunțat drept „capitală de parveniți”, în care „sărăcia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Soare, iar articole sau reportaje Victor Eftimiu, Sergiu Dan, Zaharia Stancu, D. I. Suchianu. Sunt traduse nuvele de Mark Twain, Anton Pavlovici Cehov, Jean Laportin, H. K. Breslauer, Rudolf Lowit, Fritz Nagl, Franz Molnar, Imre Halasz ș.a., transpunerile fiind, de obicei, nesemnate. Se mai publică o fotografie inedită a lui Vasile Alecsandri și fragmente din scrisorile privind audiența poetului la împăratul Napoleon al III-lea. Alți colaboratori: Teodor Râșcanu, Ella Rotaru, Brigitte Negreanu, Petre Bellu, Sandu Mihai, Constantin Sturdza, Ana Canarache, Sandu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290133_a_291462]
-
Înștiințare. Articolele politice scrise de I.C. Brătianu analizează învățămintele rezultând din desfășurarea evenimentelor de la 1848 și caută un drum politic și social nou pentru cei din emigrația revoluționară și pentru partizanii din țară. Versuri de inspirație națională și patriotică, unele nesemnate, altele aparținând lui G. Crețeanu (care iscălea L. Fabian), ar fi trebuit să învioreze publicația, dar paginile încărcate cu argumentația susținută de fapte politice, istorice și statistice dau nota caracteristică. Cu un studiu de arheologie și filologie colaborează Cezar Bolliac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289175_a_290504]
-
traduce Minerul lui Ibsen. Alți autori traduși: Gabriele D’Annunzio, Sully Prudhomme, Lev Tolstoi, Camille Flammarion, Giosuè Carducci, Voltaire, Heine, Lenau, Helvetius, Cehov, Gorki, Turgheniev, Strindberg, Zola. În numărul 14/1912 este anunțată moartea lui I. L. Caragiale, într-un necrolog nesemnat. Toma Dragu face un portret al „eroului diplomației franceze” Jean Jaurès. Maria Cunțan publică o scrisoare cuprinzând meditații despre poezie. La rubrica „Foileton”, Emil Isac compune un medalion Ady Endre. Alți colaboratori: Ioan Bălean, Grigore N. Coatu, Petru Marincu, I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285190_a_286519]
-
politice la „România”, ambele din New York. Totodată, susține diverse rubrici de informație culturală la posturile de radio Vocea Americii și Europa Liberă (1958-1987). În revista „Arena” (6/1963), prezintă literatura română din cei cincisprezece ani de exil, selecția și introducerea - nesemnată - a grupajului aparținându-i. În 1963 publică la Editura Gallimard romanul Parages, primit cu elogii de critica literară franceză, așa cum demonstrează cronicile lui Claude Mauriac și Philippe Brunetière. În ciuda succesului ca romancier, C. se întoarce la mai vechile preocupări teatrale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
anterior, împreună cu D. Anghel) și mențiuni istorico-literare: Un manuscris al poetului Dimitrie Anghel, „File uitate” de Dimitrie Anghel și Leon Feraru. La aceeași rubrică apar texte de Barbu Nemțeanu și Barbu Lăzăreanu, discursul la Academia Română al lui Ovid Densusianu, articole nesemnate (Mihai Eminescu și greco-bulgărimea). În 1920, între numerele 412 și 417, sunt intercalate patru apariții lunare cu caracter preponderent cultural și literar, în formatul „Gândirii” și având titlul „Steaua noastră și România nouă”. Editorul acestei publicații, Leon Feraru, semnează Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
Vrancea), Constantin Graur, Ovid Densusianu (Profesorimea, Preoțimea noastră,), Vasile Pop, Constanța Marino-Moscu ș.a. Rubrica „Știri din România Mare” completează cele patru apariții. De la numărul 417/1920, când revista revine la formatul, titlul și conținutul anterior, comentariile din primele pagini, inițial nesemnate, abordează două arii problematice: România Mare (La răspântie, Problema basarabeană, Schimbarea Cabinetului, Starea Bucovinei, Vorbiți românește etc.) și americanizarea. Principalii colaboratori sunt acum I. Glăvaș, Al. N. Ștefănescu, Ion Simu (corespondent din Arad), Ioan Bănciulescu (corespondent din Banat) ș.a. Rubrici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
publicația este realizată de Romulus Boilă, cu sprijinul constant al lui Theodor Cazaban, apoi de Constantin Amăriuței. Apariție bilunara inițial, lunară din 1954 până în aprilie 1961, ulterior are o periodicitate neregulata. Editorialul din numărul inaugural, La Lutte pour la liberté, nesemnat, solicită solidarizarea lumii libere cu cei care luptă pentru binele României, idee accentuată și de Mihail Fărcășanu în articolul de fond Continuité et permanence de l’État roumain. Jurnalul a fost - consideră după o jumătate de secol Theodor Cazaban - „principalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288358_a_289687]
-
Ionescu-Caion, S. Sanielevici, V. Stroe și C. Săteanu. Din Heine și Lenau sunt traduse versuri, pe care traducătorii le semnează cu pseudonimele M. René, Mărunt și A. Sandu, iar M. Rusu traduce din Zola nuvela Pentru o noapte de dragoste. Nesemnate au rămas tălmăcirile din Nietzsche, Cehov, V. G. Korolenko și Maxim Gorki. Câteva idei interesante conține articolul viitorului matematician S. Sanielevici, dedicat lui C. Dobrogeanu-Gherea. Tot lui Gherea îi este dedicat și articolul Pesimismul în literatură al lui Caion, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286115_a_287444]
-
traducător nemenționat). Istrati, Panait, Snagovin Valtiatar (Domnița din Snagov), traducere de Anna Silfverblad, Helsinki, Kustannusosakeyhtiö Kirja, 1928. Istrati, Panait, Alaston totuus Venäjästä (La Russie nue), traducere (din limba franceză cu permisiunea autorului) de Juho Timonen, Helsinki, Kustannusosakeyhtiö Kirja, 1930 (prefață nesemnată). Istrati, Panait, Uuta valoa kohti (Vers l'autre flamme), traducere (traducător nemenționat) din limba franceză, Helsinki, Kustannusosakeyhtiö Kirja, 1930. Istrati, Panait, Baraganin takkiaiset (Ciulinii Bărăganului), traducere (din limba franceză) de Valfrid Hedman, Helsinki, Arvi A. Karisto Osakeyhtiö, 1936. Müller, Herta
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Liviu, Hirtettyjen metsä (Pădurea spânzuraților), traducere de Lauri Ikonen, Helsinki, Suomen Kirja, 1946. Sadoveanu, Mihail, Etsin miestäni (Baltagul), traducere de Hilkka Koskiluoma, prefață de Yves Auger, Helsinki, Suomen kirja, 1944. Sadoveanu, Mihail, Mitrea Cocor, Helsinki, Kansankulttuuri, 1953 (traducere nemenționată; prefață nesemnată). Sadoveanu, Mihail, Kertomuksia (Povestiri), traducere (din limba rusă) de E. Salo, Petroskoi, Karjalan ASNT:n valtion kustannusliike, 1955. Sadoveanu, Mihail, Kukkasaari (Nada florilor), traducere (din limba rusă) de Elina Timonen, Petroskoi, Karjalan ASNT:n valtion kustannusliike, 1959 (prefață nesemnată). Stancu
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
prefață nesemnată). Sadoveanu, Mihail, Kertomuksia (Povestiri), traducere (din limba rusă) de E. Salo, Petroskoi, Karjalan ASNT:n valtion kustannusliike, 1955. Sadoveanu, Mihail, Kukkasaari (Nada florilor), traducere (din limba rusă) de Elina Timonen, Petroskoi, Karjalan ASNT:n valtion kustannusliike, 1959 (prefață nesemnată). Stancu, Zaharia, Älä unohda, Darie, (Desculț), traducere de Elvi Sinervo, Helsinki, Kansankulttuuri, 1957. Stancu, Zaharia, Leikki nimeltä sota (Jocul cu moartea), traducere (din limba suedeză) de Pentti Vasara, Helsinki, Otava, 1969. Stancu, Zaharia, Niin kauan kuin leirituli palaa: mustalaisromaani (Șatra
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
își amintește peste ani Titus Bărbulescu, și el participant la aceste întâlniri. Prima ședință a cenaclului - cea de definitivare a sumarului revistei „Luceafărul”, care va apărea însă în noiembrie 1948 - a debutat cu lectura făcută de N.I. Herescu unei poeme nesemnate, venită din țară, Adio libertate!, despre care s-a aflat mai târziu că aparținea lui V. Voiculescu. În atmosfera intimă de aici a citit Emil Cioran Razne, ultimele sale pagini eseistice scrise în românește. Seri de poezie remarcabile au fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285994_a_287323]
-
G. Missail, iar G. O. Gârbea și N. Lepădătescu au fost redactori, primul în anul 1879, cel de al doilea în anii 1882 și 1883. Câteva traduceri fără însemnătate dă și I. S. Spartali. În ianuarie 1879, o cronică dramatică nesemnată ataca spectacolul de la Teatrul Național cu O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale. „Tânărul autor cu ochelari” era criticat pentru așa numitele„exagerări” în descrierea moravurilor. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285740_a_287069]
-
vicepreședinte al Senatului. Membru al Societății Academice Române (secția științe naturale) din august 1874, își ține discursul de recepție (despre Ion Câmpineanu) în martie 1880. Își mai spune o dată cuvântul într-o chestiune politică, pronunțându-se pentru neutralitate, în broșura, nesemnată, O cugetare politică, redactată cu prilejul războiului ruso-turc din 1877-1878. A fost și director general al teatrelor (1877). Între 1881 și 1891 și-a îndeplinit misiunea de ambasador la Londra. Începând din 1876 este, în mai multe rânduri, președinte al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
să și dispară. O serie nouă apare între 1901 și 1903. Păstrând întru totul orientarea programatică a „Umoristului”, mai ales în perioada când apărea la Pesta, G.s. publică scrieri în proză, poezii și piese de teatru cu caracter satiric, cele mai multe nesemnate ori semnate cu pseudonime sub care se ghicește adesea numele lui Iosif Vulcan. În genere, literatura apărută în coloanele ei, purtând uneori semnătura unor B. Petricu, I. Tripa, S. Ștefănescu și chiar I. Pop-Reteganul sau Gh. Tăutu, este de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287385_a_288714]
-
junimiste) se va numi, unindu-se cu „Epoca”, „Constituționalul”, apărut până în 1900. La toate aceste ziare și reviste L. a desfășurat o extrem de bogată activitate jurnalistică, publicând articole politice și susținând polemici de-a lungul a aproape trei decenii. Deși nesemnate ori semnate cu foarte numeroase pseudonime ocazionale, articolele sale erau recunoscute și apreciate pentru siguranța și eleganța stilului. Membru în comitetul de conducere al Societății Presei, a ajuns în mai multe rânduri președinte al ei. Adversar al junimiștilor, L. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
spună răspicat durerile neamului, aspirațiile lui și să propagam unirea tuturor.” Este o publicație de tip magazin cultural, cuprinzând multe informații utile emigrației românești, știri culturale și texte din literatura clasică română (I.L. Caragiale în special). Articolele, în bună măsură nesemnate, sunt datorate, probabil, colectivului redacțional. Cei mai importanți colaboratori sunt Aron Cotruș, ale cărui versuri sunt tipărite întotdeauna pe prima pagină (Cel tare nu plânge, Haiduceasca ș.a.), Radu Gyr (Vânt de seară), Teodor Ioraș (Vine România, fragmente de proza din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286589_a_287918]
-
Ritmuri” (1929-1930) proză și recenzii, semnate N. Niculescu-Cantonieru. A făcut parte din redacția periodicului „Brașovul literar și artistic”, iar în 1934 întemeiază revista „Frize”, editată împreună cu Mihail Chirnoagă și Aurel Marin. Pe lângă proză, tipărește aici articole și note literare (unele nesemnate). În 1934 îi apare volumul de nuvele Întâmplări omenești. Copilăria nefericită, boala și-au pus amprenta asupra viziunii sale artistice. Personajele lui C. aparțin păturii defavorizate a societății, pentru care nenorocirea, suferința constituie elementul natural în care evoluează. Pășind în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
murdar și nedrept în primul rând prin faptul neasumării celor scrise, e cel din Orient Expres, aprilie 2000, Tel Aviv, când Steinhardt e acuzat că "a avut o tinerețe agitată", că a fost "o poamă bună", un "turnător" chiar. Articolul, nesemnat, e scris parcă în amintirea vremurilor suferințelor lui Steinhardt și ale întregii intelectualități românești. Nicio dovadă, niciun argument, doar acuze, jigniri. Cât de mult se apropie de stilul articolelor "obsedantului deceniu". Nici nu-ți dai seama dacă redactorul nu e
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Sever, care este totuși, un text urban, inteligent, care are un punct de plecare valid în ceea ce privește receptările actului de convertire a lui Steinhardt. În România Iudaica, a lui Teșu Solomovici, este citat la un moment dat un pasaj, e adevărat, nesemnat ... A.S. Din Orient Expres, de la Tel Aviv. G.A. Într-adevăr, un text à la România Mare. E apoi acea scrisoare a lui Victor Rusu pe care Steinhardt o primește cu o lună și ceva înainte să moară, cu provocatoarea
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
se va tipări în 1865. Ziarul era redactat de C. A. Rosetti, Radu Ionescu (care semna Radion) și, probabil, de Eugeniu Carada. Se publicau și articole care figuraseră mai înainte în „Românul”, versuri de V. Alecsandri (de asemenea republicate), satire (nesemnate) de C. A. Rosetti, versuri de Andrei Mureșanu ș.a. Studiul intitulat Teatrul român analizează condițiile care au favorizat înființarea teatrului la București, rolul lui Ion Câmpineanu și Costache Caragiali, raporturile dintre dezvoltarea burgheziei și progresul teatrului. C. a fost, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286400_a_287729]
-
Benda și Jean Guéhenno, orientare prezentată ca obligatorie și astfel autolegitimată axiologic. În ultimul număr Ștefan Roll face un portret lui Lev Tolstoi. Mai sunt inserate fragmente din corespondența pictorului N. Grigorescu și Scrisoare de la Delavrancea și Vlahuță, precum și traduceri, nesemnate, din Charles Baudelaire și Paul Verlaine. E. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289965_a_291294]