2,310 matches
-
conturează răspunsul rațional. Dar noi reacționăm nu numai față de semnificația specifică a vorbirii, ci față de un Întreg complex care acompaniază această vorbire și În anumite situații, de stimuli nonspecifici pentru vorbire, care o preced sau o succed. Numărul acestor stimuli nespecifici este extrem de mare - gesturi, umblet, expresie facială, expresia ochilor, dicție, intonație, numeroase mișcări neobservabile, prestigiul persoanei care vorbește, starea fiziologică de așteptare ori de trebuințe biologice ale receptorului și, În general, orice care În momentul respectiv este legat de cuvintele
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Manuela HUŢUPAŞU, Mihaela ŞIMONCA () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93093]
-
asupra ei; spre exemplu, moraliștii "prezintă politica într-o manieră care marginalizează ... faptul că indivizii sunt întotdeauna situați social într-o varietate de relații de putere, niciodată egali în nimic altceva decât într-un sens moral mai curând abstract și nespecific"20, își imaginează că politica nu presupune nimic altceva decât "realizarea acțiunilor corecte din punct de vedere moral", promovează ideea "naivă până la extrem" potrivit căreia "politicienii sunt motivați doar de dorința de a promova dreptatea și binele social"21, reduc
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
erori. Totodată, exista și o adaptare a receptorului, care se adaugă distorsiunii, ce rezultă din neliniaritatea procesului. Cele de mai sus apar clar în cadrul expresiei matematice care descrie funcționarea unui receptor. Mai mult încă, unii receptori răspund și la excitanți nespecifici (creând confuzii sau diafonii). Procesul de recunoaștere nu este nici el lipsit de un zgomot de fond, de o imprecizie a operației însăși, ceea ce duce la o înlocuire a certitudinii recunoașterii cu diferite aproximări, denumite uneori grade de verosimilitate. Acestea
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
relații locale, contexte etc.). Diferența dintre unitățile funcționale de bază ale sistemului și supra-unitățile imagistice este dată de amploare, dar și de relevanță și de reprezentativitate. Această primă radiografiere a imaginarului, pe care o propun aici, este așadar strict conceptuală, nespecifică unei perioade sau unui anumit spațiu, ci doar unui tip de cultură predominant orală, caracterizată de o sumă restrânsă de formule, "oficiale" sau populare, prin care se manifestau funcțiile imaginației colective, de grup (sat, clasă profesională, etnie etc.) sau individuale
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
plan fizic. Așa se explică posibilitatea construirii unui enunț ca: (241) Mi-a zis că este supărată, dar nu se vede. Deși admite o gamă restrânsă de adjective 148 în poziția numelui predicativ, verbul a arăta permite tipuri de complementare nespecifice altor verbe copulative. Realizările curente ale poziției predicative în cazul verbului a arăta sunt grupurile prepoziționale și propozițiile conjuncționale introduse prin conectorii de comparație ireală ca și cum, de parcă etc.: (d) GPrep cu centrul prepozițiile ca sau a, exprimând o predicație comparativ-calificativă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
c, d) și sensibiliataea la probleme. a) Fluența (fluiditatea) - factor al gândirii creative - se referă la numărul total de răspunsuri la o problemă, productivitatea gândirii. Fluența poate fi: - verbală; - ideativă; - asociativă; - expresivă. Al. Roșca, C. Burt consideră fluența un aspect nespecific creativității, deoarece este implicată și în gândirea convergentă. P. Popescu - Neveanu și Mihaela Roco consideră fluența și originalitatea ca factori centrali ai creativității. b) Flexibilitatea - capacitatea de a abandona spontan o cale sterilă, de a trece cu ușurință de la un
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
-i să pună întrebări, îi deteermină astfel să gândească divergent, iar culturile, orientate asupra procesului creativ și nu asupra produsului, sunt acelea care produc personalități creative. II .3. Factori frenatori. Blocajele / barierele creativității Factorii stimulativi ai creativității pot deveni blocaje nespecifice prin absența unei variabile stimulative sau prezența opusului acesteia. Blocajele specifice se repartizeză în două mari categorii: blocajele cognitive și de personalitate. Blocajele interne ale creativității sunt: A. Cognitive a) Perceptuale - incapacitatea de a formula problema; - dificultatea izolării ei; - prea
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
Ana Stoica-Constantin, 1983, p. 48). Se atestă influența de netăgăduit a așteptărilor profesorilor privind modurile în care elevii ar trebuie să se comporte. Tot cu referire la cultivare creativității în învățământ A. Cosmovici susține că în vederea dezvoltării creativității există: mijloace nespecifice (fără o relație, cu anume obiect de învățământ); metode specifice (în raport cu o anume materie, în funcție de conținutul ei). În legătură cu prima categorie de procedee au efectuat experimente P.Onofrei și O. Gârboveanu, care disting trei categorii de probe (pp. 75-76): 1) de
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
în legătură cu obiectele cunoscute: “piatră”, “foc”, “aer” ș.a. 3) de tip “combinat”, în care trebuie să realizeze mici compuneri pe marginea unor tablouri înfățișând diverse scene sau să formuleze morala ce se poate degaja dintr-o imagine etc. Folosirea acestor metode nespecifice sunt importante deoarece creează ceea ce se numește o “atitudine creativă” și mai ales “aptitudinea de a căuta și găsi probleme”, aspecte cu rol hotărâtor în asimilarea temeinică a oricărei științe. Printre metodele specifice un loc central ocupă “problematizarea” sau “învățarea
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
Autorii CUPRINS 1 ETIOPATOGENIA ȘI DIAGNOSTICUL BOLILOR INFECȚIOASE ............. 7 1.1 ETIOLOGIA BOLILOR INFECȚIOASE ........................................................ 7 1.2 RELAȚIA AGENT INFECȚIOS - GAZDĂ .................................................... 8 1.3 FACTORI LEGAȚI DE AGENTUL INFECȚIOS ............................................. 12 1.4 FACTORI LEGAȚI DE GAZDĂ .............................................................. 13 1.5 APĂRAREA NESPECIFICĂ .................................................................. 13 1.6 APĂRAREA SPECIFICĂ ..................................................................... 17 2 PRINCIPII DE DIAGNOSTIC ÎN BOLILE INFECȚIOASE ........................ 21 2.1 CRITERII CLINICE DE DIAGNOSTIC ÎN BOLILE INFECȚIOASE ........................ 21 2.2 CRITERII EPIDEMIOLOGICE DE DIAGNOSTIC ÎN BOLILE INFECȚIOASE ........... 21 2.3 CRITERII DE LABORATOR ÎN
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
S. typhi, B. antracis, stafilococ, VEB, CMV, v. rujeolic) Nervoasă (virusul rabic, toxina tetanica, virusul herpes simplex si varicelo zosterian). 1.4 Factori legați de gazdă Organismul uman dispune de mai multe bariere de apărare. Prima linie de apărare este nespecifică, acționând identic, indiferent de agentul infecțios, pe care îl recunoaște ca patogen străin organismului, fără un contact anterior cu acesta. Apărarea specifică intervine țintit asupra microorganismului agresor, acționând mai târziu, după un timp de reacție al sistemului imun. 1.5
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
identic, indiferent de agentul infecțios, pe care îl recunoaște ca patogen străin organismului, fără un contact anterior cu acesta. Apărarea specifică intervine țintit asupra microorganismului agresor, acționând mai târziu, după un timp de reacție al sistemului imun. 1.5 Apărarea nespecifică 1.5.1 Barierele anatomice naturale Apărarea nespecifică este reprezentată în prima linie de barierele anatomice, care intervin prin mai multe mecanisme (Figura 2.2). Mecanismele fizice sunt reprezentate integritatea barierelor anatomice, care opresc pătrunderea germenilor: Bariere de organ: hemato-oftalmică
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
recunoaște ca patogen străin organismului, fără un contact anterior cu acesta. Apărarea specifică intervine țintit asupra microorganismului agresor, acționând mai târziu, după un timp de reacție al sistemului imun. 1.5 Apărarea nespecifică 1.5.1 Barierele anatomice naturale Apărarea nespecifică este reprezentată în prima linie de barierele anatomice, care intervin prin mai multe mecanisme (Figura 2.2). Mecanismele fizice sunt reprezentate integritatea barierelor anatomice, care opresc pătrunderea germenilor: Bariere de organ: hemato-oftalmică, placentară, hematoencefalică, hemato-lichidiană Bariera tegumentară Bariera mucoaselor, completată
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
care previne invazia germenilor patogeni, realizând o competiție pentru receptori și factori nutritivi. Prin producția de bacteriocine și stimularea bazală a imunității permite menținerea “tonusului” sistemului imun. Dacă barierele anatomice sunt depășite, se activează mecanismele de apărare umorală și celulară nespecifică, reprezentate de factorii umorali nespecifici. 1.5.2 Factorii umorali nespecifici Factorii umorali nespecifici sunt reprezentați de lizozim, sistemul complement și citokine. Lizozimul este un polipeptid cu activitate enzimatică, prezent în lacrimi, salivă, secreții nazale, plasmă, lapte matern și granulațiile
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
realizând o competiție pentru receptori și factori nutritivi. Prin producția de bacteriocine și stimularea bazală a imunității permite menținerea “tonusului” sistemului imun. Dacă barierele anatomice sunt depășite, se activează mecanismele de apărare umorală și celulară nespecifică, reprezentate de factorii umorali nespecifici. 1.5.2 Factorii umorali nespecifici Factorii umorali nespecifici sunt reprezentați de lizozim, sistemul complement și citokine. Lizozimul este un polipeptid cu activitate enzimatică, prezent în lacrimi, salivă, secreții nazale, plasmă, lapte matern și granulațiile PMN. Lizozimul are rol de
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
factori nutritivi. Prin producția de bacteriocine și stimularea bazală a imunității permite menținerea “tonusului” sistemului imun. Dacă barierele anatomice sunt depășite, se activează mecanismele de apărare umorală și celulară nespecifică, reprezentate de factorii umorali nespecifici. 1.5.2 Factorii umorali nespecifici Factorii umorali nespecifici sunt reprezentați de lizozim, sistemul complement și citokine. Lizozimul este un polipeptid cu activitate enzimatică, prezent în lacrimi, salivă, secreții nazale, plasmă, lapte matern și granulațiile PMN. Lizozimul are rol de amplificare a acțiunii sistemului complement și
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
producția de bacteriocine și stimularea bazală a imunității permite menținerea “tonusului” sistemului imun. Dacă barierele anatomice sunt depășite, se activează mecanismele de apărare umorală și celulară nespecifică, reprezentate de factorii umorali nespecifici. 1.5.2 Factorii umorali nespecifici Factorii umorali nespecifici sunt reprezentați de lizozim, sistemul complement și citokine. Lizozimul este un polipeptid cu activitate enzimatică, prezent în lacrimi, salivă, secreții nazale, plasmă, lapte matern și granulațiile PMN. Lizozimul are rol de amplificare a acțiunii sistemului complement și de hidroliză a
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
influența unor antigene, complexe imune, factori solubili (alte citokine) sau factori fizici. Interferonii (α, β, γ) sunt glicopeptide cu rol antiviral, antiproliferativ și imunomodulator. Fibronectina este o glicoproteină cu rol în aderența intercelulară, și fagocitoză. 1.5.3 Factori celulari nespecifici Fagocitoza este cel mai puternic și rapid mecanism de apărare. Celulele fagocitare “specializate” sunt polimorfonuclearele neutrofile, macrofagele și celulele “Natural Killer” (NK). Polimorfonucleare neutrofile sunt activate de complement, factori chemotactici sau de metaboliți ai acidului arahidonic. Macrofagele pot fi circulante
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
risc Calea de transmitere: tratamente parenterale sau transfuzii în antecedente, contacte sexuale, înțepături de insecte, consum de apă sau alimente din surse nesigure, etc. 2.3 Criterii de laborator în diagnosticul bolilor infecțioase Laboratorul poate preciza etiologia unei prin examene nespecifice și specifice. Examenele nespecifice evidențiază modificările determinate de agentul infecțios în organism. Principalele sindroame biologice considerate pentru diagnosticul bolilor infecțioase sunt: sindromul hematologic, evaluat prin hemoleucogramă completă; sindromul inflamator, evidențiat de creșterea vitezei de sedimentare a sângelui (VSH), proteinei C
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
tratamente parenterale sau transfuzii în antecedente, contacte sexuale, înțepături de insecte, consum de apă sau alimente din surse nesigure, etc. 2.3 Criterii de laborator în diagnosticul bolilor infecțioase Laboratorul poate preciza etiologia unei prin examene nespecifice și specifice. Examenele nespecifice evidențiază modificările determinate de agentul infecțios în organism. Principalele sindroame biologice considerate pentru diagnosticul bolilor infecțioase sunt: sindromul hematologic, evaluat prin hemoleucogramă completă; sindromul inflamator, evidențiat de creșterea vitezei de sedimentare a sângelui (VSH), proteinei C reactive și a fibrinogenului
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
hemoragic (semnul Pastia Grozovici). Faciesul are un aspect caracteristic, cu obraji congestionați, buze carminate și paloare periorală (“masca Filatov”). Uneori, erupția este urmată de descuamația furfuracee sau în lambouri. Bolile eruptive MAJORE 59 4.1.5 Date de laborator Examene nespecifice Hemoleucograma: leucocitoza cu neutrofilie Sindromul inflamator biologic pozitiv Examenul de urină: variabil proteinurie, hematurie. Examene specifice Streptococul βhemolitic A identificat cu teste rapide (Streptozym-test), imunofluorescență sau culturi ale exudatului nazo-faringian. Rezultatul bacteriologic negativ nu exclude scarlatina. Titrul ASLO crește tardiv
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
de confluare, nepruriginoasă și cu extindere cranio-caudală. Remisiunea erupției se face în ordinea apariției, lăsând pigmentație reziduală. 4.2.5 Diagnostic Diagnosticul rujeolei este susținut pe baza criteriilor: Clinice: febră + catar + exantem + exantem Epidemiologice: contact infectant, receptivitate la infecție Hematologice nespecifice: limfopenie, neutropenie sau leucocitoza în cazul suprainfecțiilor bacteriene Virusologice: evidențierea antigenului rujeolic în exudatul faringian sau urină, prin imunofluorescență indirectă (metodă rapidă) izolarea virusului în culturi celulare, prin identificare cu anticorpi monoclonali (metodă costisitoare, dificilă) identificarea virusului prin metoda polymerase
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
pot fi hipotrofia, adenopatiile, hepatosplenomegalia, icterul, pneumonia, miocardita, meningita, trombocitopenia, anemia hemolitică, leucopenia. Decesul afectează 1/ 5 cazuri. 4.3.5 Diagnostic Diagnosticul rubeolei se bazează pe criteriile: Epidemiologic: contact infectant și receptivitate Clinic: adenopatii +/ erupție + semne generale ușoare Hematologic nespecific: leucopenie, plasmocitoză, atipii limfocitare Virusologic: direct prin identificarea virusului rubeolic în culturi de celule sau prin tehnici moleculare (PCR) și indirect, evidențiind anticorpii IgM sau creșterea de 4 ori a titrului anticorpilor totali din 2 probe de ser recoltate la
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
poate replica și în alte organe interne, atât în cursul varicelei, cât și al herpesului zoster. Bolile eruptive MAJORE 71 4.4.4 Tablou clinic 4.4.4.1 Varicela Incubația medie este de 14 zile (10-21 zile). Debutul este nespecific, cu febră, cefalee, curbatură, poliadenopatii, splenomegalie. În perioada de stare apare exantemul, care are următoarele caracteristici: este generalizat, afectând inclusiv scalpul și palmele are caracter centripet (predomină pe trunchi) și pruriginos evoluează în mai multe valuri eruptive, erupția luând aspect
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
sau postbacterian), purpura Henoch-Schonlein (postviral sau postbacterian), glomerulonefrita acută, RAA (poststreptococic). 5.2.5 Diagnostic Diagnosticul anginelor cuprinde două etape: Recunoașterea anginei pe baza simptomelor subiective, examenului faringian și a examenului general. Diferențierea categoriei etiologice, pe baza datelor de laborator nespecifice (hemoleucograma, viteza de sedimentare a sângelui, fibrinogenul, proteina C reactivă) și evidențierea (neobligatorie) germenului cauzal. De cele mai multe ori este necesar să diferențiem angina eritematoasă streptococică de cea virală (Tabelul 6.1). Riscul etiologiei streptococice în faringitele infecțioase poate fi estimat
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]