2,409 matches
-
Doru Ana, Mircea Rusu, George Ivașcu, Vlad Corbeanu, Vlad Logican, Ioan Gyuri Păscu, Andrei Mateiu, Magda Catone și Daniela Nane, sub directă îndrumare a regizorului Gelu Colceag, readuc pe scenă, după mai bine de un secol, comicul unei nopți de neuitat, dar furtunoase, de la sfârșit de secol XIX. Biletele sunt disponibile online pe www.grandcinemaandmore.ro sau la biroul Concierge din cadrul cinematografului Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City. Telefon rezervări: 0742 654 321. O noapte furtunoasa, 135 de ani de la
O noapte furtunoasă, piesa pentru care I.L. Caragiale era să fie bătut () [Corola-journal/Journalistic/47413_a_48738]
-
ori la grandilocvența majusculelor. Aceste date ale lirismului lui Eugeniu Nistor sunt circumscrise riguros de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și melancolică, își trage seva din îndureratele coline ale Ardealului, ținutul de neuitat al copilăriei poetului. Cu Elegiile transilvane ne aflăm într-un spațiu nostalgic, al reveriei și confesiunii neliniștite, în care metafora limpezește versul, nu-l încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
fiind excelentă. Citez la întâmplare nume de artiști: Gheorghe I. Anghel, Tudor Banuș, Călin Beloescu, Constantin Blendea, Ilie Boca, Gheorghe Dican, Viorel Cosor, Horea Cucerzan, Robert Köteleș, Vasile Mureșan-Murivale, Marilena Preda Sânc și Cristian Sida, prezenți cu lucrări viguroase, de neuitat, expresii ale direcțiilor pe care se dezvoltă căutările artei românești contemporane. Și spun că am primit acest catalog cu oarecare nostalgie, pentru că nicicând Parisul nu e mai frumos și mai predispus contactului cu arta decât primăvara și toamna, când altfel
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
divine și îndeplinea o misiune sfântă? Își spunea că faptul de a fi evreică îi răpea copilei orice inocență și chiar dreptul la viață? Credea că poate să se considere pe sine om suprimând umanitatea fetiței? E insuportabil. E de neuitat. Dar, mai presus de toate, misterul care conduce la crimă ne obsedează la fel ca oroarea crimei însăși”. Femei de dictator Diane Ducret continuă seria biografică în care dezvăluie viața sexuală a diverșilor dictatori de care secolul XX și, probabil
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
un film al lui George Cukor din cauza absențelor de pe platou și voia, probabil, să-și relanseze cariera, s-a purtat exemplar, n-a făcut mofturile considerate de rigoare în lumea ei de staruri, lăsându-i lui Stern o amintire de neuitat. Misteriosul Kim Philby Robert Littell, tatăl mai cunoscutului Jonathan Littell, a publicat recent în Anglia un roman consacrat unuia dintre cei mai celebri spioni din secolul XX, Kim Philby. Spion triplu, parese, în slujba sovieticilor, a americanilor și a britanicilor
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5009_a_6334]
-
rezisten- ței prin cultură? Ne răspunde chiar el, inteligent și convingător - ca să combată rezistența inculturii, atât de aprigă în acest moment: „Azi, liber pansiști, nu mai suntem ipocriți, vorbim și gesticulăm de-a dreptul, «sînt o doamnă, ce pula mea!», neuitata frază cu care începea Băgăul Ioanei Bradea e de fiecare zi și, mai ales, face rating. Vulgaritatea, indecența, impudoarea dictează și decid profiturile, indiferente la cultură.(...) Nimic nu ne-a pregătit și «educat» să respingem și să refuzăm, în masă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
17 decembrie, pe tema coprolaliei abundente din limbajul de zi cu zi al românilor: „Chiar dacă se circulă mai puțin cu trenul în ultima vreme, până și cei mai puțin inițiați pot recunoaște în discursul noului cetățean român acea savoare de neuitat a unui tren de navetiști, care staționează în câmp. Așa poți înțelege mai bine de ce spun unii învățați că limbajul e și el un organ, la fel ca limba și multe alte kestii de pe lângă corpul omului.” Lipsiți de modalități de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5031_a_6356]
-
simpla apariție, fie ea și o mască. Marilyn are nevoie de această certitudine că este iubită și strălucește prin iubirea celorlalți pentru a juca. Odată ce a captat această dragoste pasageră, ea va străluci lăsând asupra actorului britanic o amintire de neuitat care-l determină să se reîntoarcă la ceea ce-l definește cel mai bine, la teatru. În cele din urmă, Marilyn a reușit să se strecoare cu abilitate lăsându-le măștile ei, iar filmul se încheie cu adevărat acolo unde Laurence
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
vizează efectiv ele. Amintirile își croiesc drum prin răspunsurile la asemenea probleme, le cheamă apoi asociațiile intelectuale și pornesc să curgă datorită lor. Deghizarea trebuie înțeleasă ca o cale de biruire a timidității” (p. 19). Nemenționat aici, dar absolut de neuitat, este începutul capitolului despre Sadoveanu: „Am dat în Borges de o demonstraț ie a existenței lui Dumnezeu bazată pe ceea ce el numește argumentum ornithologicum: Închid ochii - zice scriitorul argentinian - și văd un stol de păsări în zbor. Viziunea durează o
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
noapte în care Kordonsky a scos din acest personaj vibrații tulburătoare pe scena de la „Bulandra”. Durerea era urlată din toți rărunchii, era purtată de colo-colo, era bătută în tigăi și talgere ca să o audă și vîntul, și pămîntul. Mălăele, de neuitat, un clovn trist, cu nasul roșu, purtîndu-și casa în spinare pe marea singurății. Horațiu Mălăele are, în structura sa, ceva din Birlic, din Toma Caragiu, marii noștri actori de comedie. Sau din Chaplin, bietul farseur vesel și trist, cu joben
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
sau al măștilor senzaționale. Fie că este vorba de Scufița Roșie, Motanul încălțat, Fata babei și față moșneagului, Punguța cu doi bani sau Mică sirenă, spectacolele Teatrului Țăndărica vor oferi celor mari și celor mici - copii, părinți, bunici - momente de neuitat. Iată ce a pregătit Teatrul Țăndărica pentru oaspeții săi, în perioada 06 - 16 februarie 2014 Sâmbătă, 8 februarie, orele 10:00 și 12:00 TOM DEGEȚEL după P.J.Stahl Adaptarea: Daniel Stanciu Regia: Daniel Stanciu Scenografia: Delia Ioaniu Muzică: Dan
Povești clasice, pozne, încurcături și pilde la Teatrul Țăndărică () [Corola-journal/Journalistic/46645_a_47970]
-
pricinuite de trecerea timpului. Și peste cel care scrie, dar mai ales peste cei evocați: toți marii scriitori portretizați - cu admirație, cu amuzament, cu amenitate și simpatie - îmbătrânesc și au un sfârșit, toate ambițiile, toate accidentele literare, toate scăpărările de neuitat ale acestor temperamente de excepție se sting în același final, al bătrâneții, bolii și morții. Dar efectele sunt dozate și discrete, umorul și melancolia se contrabalansează în această carte extraordinară: un autor elegant și empatic, un mare critic și istoric
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
posturi de ziariști), trei ture de „buy-outs” (disponibilizări însoțite de plata unor compensații substanțiale) personalul redacțional s-a subțiat: au rămas mai întâi șapte sute și în cele din urmă cinci sute de salariați. Oricum, mult mai mulți decât erau în neuitatul an 1972... Printre ultimii plecați s-a numărat și valorosul, eficientul redactor- șef, Leonard (Len) Downie Jr. N-a contat că ziariștii conduși de el au fost distinși cu 25 de Premii Pulitzer (mai mult de jumătate din cele 46
Unde sunt ziarele de altădată? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5865_a_7190]
-
o aruncam la coșul de gunoi pentru a începe din nou. Cu ritmul pe care-l dobândisem într-un an de practică am socotit c-aș avea nevoie cam de șase luni de dimineți zilnice ca să termin cartea. Esperanza Araiza, neuitata Pera, era dactilografa poeților și cineaștilor care copiase la mașină opere importante de scriitori mexicani. Printre acestea Regiunea cea mai transparentă, de Carlos Fuentes, Pedro Páramo, de Juan Rulfo, și mai multe scenarii originale de don Luis Buñuel. Când i-
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
Unul și cel mai important, care vorbește și despre omagiul pe care Afrim îl face Actorului și despre hipersensibilitatea lui este prezența în distribuție a Silviei Băleanu Popa. Mai întîi în rolul unei tinere și inocente mirese, o imagine de neuitat pur și simplu. O mireasă tînără-bătrînă, copilăroasă-fermă, absentă-prezentă, de o poezie pe care nu aș vrea să o topească în mine trecerea timpului. Magia teatrului și puterea lui sînt fantastice. Asta demonstrează și aici Radu Afrim. Este o imagine care
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Colocviul Național Universitar de Literatură Română Contemporană de la Brașov a fost un eveniment academic cu discuții vii, care au animat cele două sesiuni (a studenților și a profesorilor), cu dezbateri de actualitate și dialoguri de neuitat cu cei doi invitați.
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
fiecare aducând o notă personală partiturii. Echipa feminină nu a fost mai prejos: Adriana Alexandru a interpretat-o pe jupâneasa Margarita la primul spectacol. Este o contra altă cu frumoase note grave, inteligentă muzical, artistă (se cunosc aparițiile sale de neuitat în D-na Quickly din Falstaff sau în Vrăjitoarea din Hänsel și Gretel). Ea a știut să nuanțeze demersurile sale de contracarare a soțului încăpățânat. La al doilea spectacol am văzut-o pe Sorana Negrea, o tânără debutantă care s-
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
de contribuții non-poetice, dar dedicate aceleiași teme: „Grivița în literatura vremii” (Silvian Iosifescu), „Zorii literaturii revoluționare” (Dumitru Micu), „Grivița în conștiința scriitoricească” (Eugen Simion), „Grivița în literatura contemporană” (Șerban Cioculescu). Grupajul se încheie cu o tabletă de Sașa Pană, intitulată „Neuitatul februarie”, după ce începuse, în pagina 1, cu o tabletă în care Tudor Arghezi vorbea despre Uniunea Sovietică și „persoana profetică a lui Lenin”. De la bătrînul poet, la fostul avangardist - căruia i se speculează înclinațiile de stînga - , trecînd prin tinerii și
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5090_a_6415]
-
de un cristian. „Însemnele geniului“ Un excelent eseu publică Victor Ivanovici în revista VIAȚA ROMÂ- NEASC| (nr. 5-6, 2012). Intitulat Requiem pe fond de thriller metafizic, textul este scris la comemorarea a douăzeci de ani de la moartea „unui prieten de neuitat”, Ion Petru Culianu, una din strălucitele minți românești. Victor Ivanovici descrie circumstanțele omorârii într-o toaletă de la Universitatea din Chicago a profesorului de istoria religiilor și lansează propriul său răspuns la întrebarea care ne tulbură de atunci, Cine l-a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4497_a_5822]
-
transplantate în Logica fortifică totuși o capodoperă. Al cărei atu și a cărei prospețime rezidă astăzi nu atât în epicul cărții (vrem, nu vrem, reiterăm experiența cu Anatole France), cât în mesajul radical în calofilia lui. Sunt multe episoade de neuitat, care merită citate (au și fost de altminteri citate, în cei aproape treizeci de ani de la prima apariție a cărții). Unul, de tot acut, din capitolul Melodramame, are însă toate calitățile pentru a ilustra o lecție despre marea literatură. Cu
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
răzbăteau din trăsăturile ei (de neliniște și de blazare, de violență și de un fel de abandon, de senzualitate aproape frenetică și de un soi de scârbă față de ceva foarte general și profund), totul conferea expresiei sale un aer de neuitat. Martín mai spuse și că, chiar dacă nu s-ar fi petrecut nimic între ei, chiar dacă ar fi stat sau ar fi vorbit cu ea o singură dată și doar despre fleacuri, tot n-ar fi putut să-i uite chipul
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
par Luc Badesco, Gallimard, 1973). Una din vocabulele care revin adesea în scrisul lui Mircea Eliade este verbul a fascina, care capătă caracterul confesional la forma participială "fasciné". Am subliniat-o de fiecare dată, amintindu-mi de vechiul sfat al neuitatului meu profesor de la École Pratique des Hautes Études, eminentul seizičmiste Mr. Abel Lefranc: "Notați-vă, la lectura unui autor, cuvintele ce se repetă. Ele sînt semnificative pentru cunoașterea autorului". Aș supralicita: dacă unul din acele cuvinte se repetă mai des
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
ocupa mai ales de siguranța bicicletelor, dar avea și un pic de putere de decizie în privința parcărilor. Keisha se gândi: acum are să spună că se duce la Marks & Sparks și, când ea zise fix asta, Keisha simți o zvâcnire de neuitat, de omnipotență auctorială. Poate că era într-adevăr capabilă să creeze lumea din jur. - Leah, zise doamna Hanwell, mergem? Distanța dintre momentul când a fost pusă întrebarea și răspunsul la ea fu percepută de Keisha Blake ca o încordare greu
Zadie Smith: NV by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3744_a_5069]
-
O Întâmplare de neuitat Camionul s-a oprit În dreptul meu. — Ce-i, băiete? m-a Întrebat doamna care stătea lângă șofer. Avea o voce puternică, dar melodioasă. Era o femeie Între două vârste, cu părul scurt ondulat, ochi mari și o expresie Întrebătoare pe
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
fac actorii. Firește, cu excepțiile de rigoare. Cine i-a auzit pe Nichita Stănescu, pe Cezar Ivănescu, pe George Călinescu, pe Teodor Pâcă și pe alții rostindu-și textele, nu- și poate imagina un mai potrivit mod de lectură. (De neuitat e, pentru mine, și Sadoveanu citind «Sara pe deal».)” Am prefera să fie cum crede Andrei Pleșu. Din păcate, nouă ni se pare că regula este exact pe dos, astăzi: poeții își citesc cenușiu, bolovonos versurile. Doar, unii, rar, ca
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]