KorAP: Find »[drukola/base=neuronal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...50 >

1,228 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

și mai puțin. Capitalismul post-industrial se bazează pe creșterea productivității muncii; capitalismul cerebral, pe creșterea productivității memoriei. Amintiri mai multe, mai bune, mai diverse. Ce-a mai rămas de globalizat, după piața muncii și piața de capital? Piața cerebrală! Privatizare neuronală, liberalizarea amintirilor, control corporatist asupra memoriei. Asta ar trebui să aducă ceva profit, mai ales scriitorilor.“ „Cineva s-a gândit la toată povestea asta? Așa, bucată cu bucată, creier după creier?“ „Tu ce crezi? Nu ți se-aprinde nici un beculeț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
o scenă în care ai fost călcat în picioare? Dacă s-ar găsi cineva suficient de deștept să ia parametrii ăștia și să-i așeze-ntr-un tabel, am obține toate variantele posibile ale memoriei: cuvinte, imagini, obiecte, cu tot cu scheletul neuronal care stă la baza lor. Am putea descompune procesul bucată cu bucată, segment după segment, până la celulele formatoare ale memoriei și la substanțele nutritive care-o alimentează. De-aici încolo, n-ar mai fi decât o chestiune de permutări: ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Lupu, fără să scoată capul din sacoșă. M-am prefăcut că nu înțeleg. Mi-am îmbrăcat hanoracul în grabă și, mai ales, în tăcere. Copilăria nu era o soluție. Doar un reper, ca nivelul apei dintr-un recipient. Un depozit neuronal de vidat, o marfă scoasă pe piața de desfacere a memoriei, ca peștele oceanic din conservele ceaușiste. Dacă nu erai atent, te trezeai cu toate amintirile alterate, degajând un miros insuportabil. „V-ați strâns troacele?“, s-a interesat Mihnea, controlând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
spațiu-timp. Parcă țopăiam pe-un screen-saver de Windows, încărcat cu tuburi de-amintiri. Nu descărcam doar o memorie, ci mai multe, luptând fiecare pentru supremație și toate împotriva realității. Devenisem productiv: dislocam cantități formidabile de imagini și informații, făceam trafic neuronal, exportam celulele proaspete zi și noapte, pe bandă rulantă, un capitalist veros al comerțului cerebral, gata să sufoce planeta cu marfa lui semi-imaginară. Clienții soseau de pretutindeni, aproape că nici nu trebuia să mă agit să-i caut: la cursuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
curată și mincinoasă, exact ca gândurile mele. L-aș fi iubit ca pe-un frate, înainte să-l înjunghii. Așa arăta impostorul. L-aș fi extras din regatul lui cibernetic și i-aș fi dat drumul prin București. Bacteriile lui neuronale ar fi invadat străzile și clădirile, devorând bărbați și femei, bătrâni și copii, patroni și funcționari, proprietari și chiriași. Scrisoarea a V-a anticipa implozia bioenergetică a orașului, într-un haos de ură, boală și distrugere mai cumplit decât ciuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-și imaginau cum arată o conștiință mobilă: pe măsură ce înaintezi, absorbi, înregistrezi, introduci distorsiunile și-apoi iradiezi mai departe datele macerate. Ca un proiector montat pe-un robot pozitronic; doar că, în locul luminii, difuzezi informație vie, prelucrată. Un spot de imagini neuronale, personalizat. „Pizza dumneavoastră...“ Ospătărița ne-a împins farfuriile pe masă, așezând în mijloc platoul cu feliile gata tăiate. Mirosea bine, a șuncă, ou și cașcaval fiert. Nu era chiar ce comandasem (sau poate cineva își băgase coada și ștersese o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mai puteam fi rupt de ei, nici dacă mi-aș fi dorit: cu unul îmi petrecusem copilăria și adolescența, cu celălalt ultimii cinci ani din viață. Îi luam după mine orbește, ca pe doi complici ascultători, două bănci de date neuronale în care erau depozitate amintirile: iubita mea și prietenul meu cel mai bun. O minte dereglată și puțin obosită ar fi închipuit permutările (eu cu Mihnea; Mihnea cu Maria; toți trei împreună), dar nu mai rămăsese timp de-așa ceva. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cea mai mică idee. Reprezentam România la Campionatul Mondial al Amintirilor. Fusesem ales, desemnat, mă calificasem, nu mai conta. Scurtu, Matache, Wittenberg, Titi și Titu se foiau departe, neatenți, eliminați. Participam la cea mai mare operațiune de listare și tranzacționare neuronală din ultima sută de ani, în care se stabileau învingătorii și ierarhiile pentru următorul secol. Jucam ce era mai prețios pentru mine, dar și pentru țara asta pe care aș fi călcat-o în picioare de sus până jos, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
care să sune bine. Vroiam să ies din ea intact, fără traume și fără responsabilități. Amintirile mele (sau ale oricui ar fi fost) nu mai puteau fi descusute. Intrasem deja în competiție, distorsionat, însoțit, cu marfa îmbogățită artificial prin adaosuri neuronale: minciunile. Pluteau ca niște E-uri parfumate, indispensabile; doar ele dădeau gustul alterat și culoarea toxică a bucuriei, pe care-o turnam pe gât tuturor celor care ne ascultau sau ne citeau. În dreptul Primăriei, m-am oprit câteva minute la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
viteza tranziției. Nimic din ce pierdusem nu mai putea fi recuperat, decât pe calea tranzacțiilor; nu știai nici ce dai, nici ce primești. Oamenii nu se mai întâlneau între ei, nu-și mai făceau vizite de Crăciun. Până și traficul neuronal se bloca atunci. Petrecerile dispăruseră, la fel și mesele de familie, unde soseau duminica toate rudele, te mângâiau pe cap și se așezau să mănânce până la șapte seara. Dacă erai cuminte, primeai și-un cadou, vreun unchi pupăcios îți aducea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pună mâna pe-altcineva, nici măcar o atingere. „Varianta patru. Ultima. Asta chiar o să vă placă. Paul există, dar numai virtual.“ „Cum adică?“, am făcut pe prostul. De regulă, îmi reușea: zăpăceam pe toată lumea. „Simplu. Paul e-un avatar, o construcție neuronală care face legătura între două puncte ale vieții tale: studenție și catedră, Adina și Maria.“ „Nu pune sare pe rană!“, l-am avertizat. „Și, oricum, sunt patru puncte, nu două.“ „Patru, dacă vezi lucrurile planar, euclidian. În spațiul non-euclidian, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
l-au luat în calcul. Administrat în doze potrivite, face minuni, spui și ce n-ai vrut să gândești. De fapt, nici nu spui, se citește totul, ca pe-un fax.“ „Un fax virtual.“ „Exact.“, a recunoscut Grosescu. „O peliculă neuronală fină, pe care se află imprimate toate datele, de la gânduri la amintiri, și de la senzații la gesturi în curs de efectuare. Printr-o simplă accesare medicamentuoasă, se eliberează fluxurile celulelor cerebrale și poți citi totul, de la A la Z, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
furat de poveste, „În alte cantități, de care nici eu nu știu și pe care doar cei mai înalți Economiști ai Minții știu cum să le combine și-n ce fel să le întrebuințeze, fotocaina alimentează memoriile și menține calitatea neuronală a imaginii. Amintirile sunt prezervate în parametri optimi, transmisia de date se realizează clar și eficient.“ „Vorbim aici de date neuronale...“ „Baza chimică, electrică și termică a amintirilor. Suportul «ecranului minții», cum îi spun Economiștii. Fără el, nu poți transmite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Minții știu cum să le combine și-n ce fel să le întrebuințeze, fotocaina alimentează memoriile și menține calitatea neuronală a imaginii. Amintirile sunt prezervate în parametri optimi, transmisia de date se realizează clar și eficient.“ „Vorbim aici de date neuronale...“ „Baza chimică, electrică și termică a amintirilor. Suportul «ecranului minții», cum îi spun Economiștii. Fără el, nu poți transmite nimic. Fotocaina îl păstrează intact, îl curăță de «scame», ca Ad-Aware-ul de pe-un calculator.“ „Sau ca vederea periferică. Teoria monedei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
România a fost oprită?“ „Asta s-a-ntâmplat abia-n 1982.“ „Timp suficient ca francezii să-și dea seama că Ceaușescu vrea să pună mâna pe fotocaină. Pentru «uz extern», cum scrie pe medicamente: să influențeze piața europeană de tranzacții neuronale. Și-așa, pe plan intern, începuse curățenia.“ „Da.“, l-am aprobat pe inginer. „Falsificarea trecutului PCR, rescrierea istoriei, distrugerea arhitecturii. Plus cultul personalității. Tot ce-amintea de trecut trebuia să dispară. Doar că metodele lui Ceaușescu n-aveau prea multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
fel cum LSD-ul provoacă halucinații, afectând meningele, iar Ecstasy creează rezistență la lumină și zgomot, instalându-și toxinele pe cerebel, fotocaina afectează cortexul, în special zona unde se formează imaginile copilăriei. O supradoză sau o expunere prelungită la traficul neuronal, și se-ajunge la deteriorarea ecranului mental. Suportul nostru primar se-nmoaie ca o melasă topită. Imaginile care se depun acolo nu mai au nici contur, nici claritate. Mai mult, fotocaina parazitează centrul memoriei. În amestecuri potrivite cu-alte droguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Se poate merge până la alterarea personalității și schimbul de identitate. Individul «se pierde», dispare sau e înlocuit, ca un soft cu altul.“ „Cum ați aflat toate amănuntele astea?“, m-am mirat, nu fără onestitate. „Multe sunt date medicale, de biologie neuronală.“ „Numai naivii nu se interesează azi de neurobiologie. Iar eu nu mă număr printre ei.“ „Deci Ceaușescu a-ncercat să obțină fotocaina. Maurer o avea? Dar francezii? Știau de ea, o foloseau?“ „Acestea nu sunt întrebări rezonabile.“, mi-a tăiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
în scopuri agricole sau ecologice. Detectau schimbările din mediu - de exemplu, poluarea din sol sau contaminarea radiocativă a pânzei freatice. Pe urmă, a venit cineva care le-a adaptat la biologia umană. Așa a apărut detectarea zonelor în care celulele neuronale se-adună cel mai des, pentru a produce sau conserva amintirile. Ca la zăcămintele miniere sau petrolifere. Se-obținea astfel o hartă a depozitelor memoriei, pe nivele, capacitate, intensitate și categorii de interes. Odată depistată, marfa putea fi termoreglată, focalizată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
odată ce cureți tastele.“ „Imposibil.“, a ricanat inginerul, extrem de nemulțumit. „Nu e ca la spălatul pe mâini: aici îți dai jos tot sistemul nervos. Fotocaina pătrunde adânc în memorie și se instalează-n celule, neuroni și sinapse. Stă agățată de rețeaua neuronală. Nu poți s-o clătești pur și simplu.“ A urmat un nou moment de tăcere, de data asta neîndemânatică și rece. Rău-prevestitoare: și-un puști și-ar fi dat seama de asta. Așteptam fiecare să vadă ce pregătește celălalt. Inginerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de Silent Hunt cu miliarde de mutări în cyberspațiu. Tranzacțiile se derulau departe de ochii lumii (uneori, chiar departe de mințile care procesau imaginea adusă de privire în creier), într-o zonă fluidă, a nimănui, la intersecția bulevardelor reale și neuronale. Traficul creștea cu fiecare epocă, negocierile se purtau cu fiecare mutare, participanții își luau marfa și plecau mai departe, încărcați cu punctul nodal câștigat și cu poveștile pe care primiseră dreptul să le construiască de-aici, exploatându-le pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
nici adrese poștale, perioadele de desfășurare păreau când haotice, când ordonate. Aflai de ele în mijlocul participării, când pricepeai că ai fost ales și că nu te mai poți retrage. Învingătorii primeau dreptul de administrare geo-politică și economică a marilor teritorii neuronale, pe perioade variind între câțiva ani și câteva secole. Dreptul de proprietate avea caracter netransmisibil și se obținea în funcție de calitatea mărfii propuse și rezultatele obținute în competiție: Campionatul Mondial al Amintirilor, o competiție eternă, lichidă, secretă, de care mulțimea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Cum arăta finalul unei competiții fără reguli, granițe și participanți? Am încercat să-mi aduc aminte de discuția cu Mihnea de la hotel. Bănuia că umblam după o hartă invizibilă, mereu actualizată, ca pe Navi Systems. Un document stocat pe suport neuronal și păstrat pentru posteritate, ca un martor tăcut al trecerii prin epoci. O cartogramă a tranziției. Maria ne ajutase și ea să-i dăm de cap, poate și alții, fără să observăm. Câtă lume o mai căuta, câți ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
misterioasă, circulantă, care să nu fie blocată într-un punct fix sau atașată unui unic utilizator, fragil și perisabil, ar fi garantat păstrarea informației și transmisia ei clară pentru alt joc, o nouă competiție, o redistribuire cu succes a mărfii neuronale. Utilizatorului ar fi putut să i se întâmple orice, ar fi putut fi eliminat, șantajat sau distrus pe bucăți; fără folos: marfa ar fi triumfat, ruptă de ambalaj, dusă mai departe de rețeaua proaspătă și liberă a cuvintelor. Mai rămânea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
timp și pricepere, dar nu e-un proces nerealizabil. Dimpotrivă. Cineva se află într-adevăr în spatele operațiunilor. Cineva care a stat acolo dintotdeauna sau măcar de câteva secole.“ „Economiștii Minții.“, am zis, fără teamă. „Noi.“, a recunoscut scriitorul. „Arhivarii depozitelor neuronale. Negustorii mărfurilor cerebrale. Gunoierii zonei dintre memorie și realitate. S-ar duce lumea de râpă fără Economiștii Minții.“ „E-un punct de vedere.“, am admis. „Altul ar spune că influențați spațiul și epocile. Că vă băgați coada-n istorie.“ „Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ar fi beneficiat de fondurile vânzării, Stalin ar fi fost probabil portar la vreo cantină socială din Moscova. Și-aici a trebuit să refacem tranzacția și să-i punem pe ruși să semneze la Malta, după cincizeci de ani. Legăturile neuronale greșite au fost șterse, urma eșecurilor, rasă. Nu-i suficient să controlezi amintirile la un nivel comercial acceptabil, trebuie să și faci profit, fără granițe de spațiu și timp. Economia Minții e-o economie virtuală, cvasi-infinită.“ „Și oamenii? Ei unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]