1,553 matches
-
credeau că Hitler este în Argentina. În diferitele mele întrevederi cu membrii din guvernul Argentinei și cu colegi din diplomație, am încercat să mă informez și asupra acestei chestiuni: Hitler. Nici unul nu știa ceva precis, dar nu socotea chestiunea ca neverosimilă. Mai toți, în schimb, credeau că Martin Borman, locotenentul lui Hitler, s-ar găsi pe undeva, în America de Sud. În cîteva rînduri, Juan Bramuglia, ministrul de externe, pe care îl vedeam aproape săptămînal, îmi atrăsese atenția asupra unui român, cu numele
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Craiova și Cluj, în 1935) - sau rămase în periodice ori prin arhivele teatrelor, completează un repertoriu destul de vast, dar modest ca expresie literară și teatrală. Principala defecțiune pare a fi artificialitatea, datorată ușurinței în selecția și montajul episoadelor (uneori excesive, neverosimile sau nefiresc combinate), limbajului cam căutat, când forțând un stil „literar”, când unul comic (prin inserții de automatisme verbale, de construcții voit hazoase) sau de-a dreptul stângaci. Ar rămâne intenția de a pune în discuție câteva idei, aspecte ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
ultramodernă, prevăzută cu termopane și împrejmuită cu sârmă ghimpată; înăuntru, în fața unui perete plin cu ecrane video, un gardian cu kippa tocmai termina de controlat camerele de supraveghere instalate pe scări și pe străduța în pantă. De fapt, nu atât neverosimila amestecătură de cocioabe aflate în dispută te pun pe gânduri, cât drapelul fluturând aproape peste tot pe acoperișuri. Este oare drapelul unui stat sau al unui credo? Răspunsul ar fi ambiguu, pentru că, cel puțin aparent, ține de ambele. Steaua lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de a face ce vrei (numai să apari ca un spoliat), iar dreptul ca ocrotire a celor slabi dispare în spatele dreptului ca promovare a celor abili, a celor care dispun de bani, de relații pentru a pleda cauzele cele mai neverosimile. Acesta este riscul: ca postura de victimă să se învecineze cu impostura, cei ce pierd și cei umili putând a fi alungați, spre profitul celor puternici, ajunși maeștri în arta de a purta pe chip masca umiliților"331. Nihilon al
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
care îngropase banii. În încleștarea cu această fantomă răzbunătoare preotul se înjunghie, spre a lua asupră-și lanțul nenorocirilor, pe care îl vedea fără capăt, răsfrânt asupra familiei. Chinul interior al părintelui Prigor are o intensitate la limita absurdului, întrucâtva neverosimilă. Iulia, din nuvela omonimă, este un „caz” de piromanie, joaca ei cu focul mergând până la o extatică, stranie confuzie, dar ciudățenia fetei e artificială, exterioară. De aceeași factură cu prima nuvelă, Cornel Merei este povestea unui soț care trimite în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
teritoriile cucerite, Philippide duce în antichitatea preromană limita nordică a grecizării culturale bizantine transformând-o în limita nordică a grecizării etnice din antichitate. În urma acestei manevre teritoriul Bulgariei de astăzi până aproape de Dunăre, teritoriul Macedoniei și teritoriul Albaniei sunt integrate, neverosimil, în Grecia antică. Și cum romanii nu puteau cuceri etnolingvistic și cultural teritorii grecești și grecizate, au rămas să-și exercite influența colonizatoare la nord de linia în discuție. Această linie, trasată de Jireček pe Balcani, pe granița dintre Macedonia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
căpetenia acestora. Tocmai fiica ei cea mică, ținută închisă, în conformitate cu ritualul inițiatic feminin, constituie mireasa excepțională a mezinului, infuzând astfel lumea cu energiile intacte ale sacrului. Localizarea tărâmului inițiatic pătrunde la nivel poetic pe teritoriul „metaforei imposibilului” care creează timpul neverosimil/ imposibil în folclorul literar. Dacă în alte basme acest procedeu stilistic are funcție de insolitare, aici viziunea recentă, creștină, dezvăluie domeniul terifiant al răului arhetipal, exact punctul zero al confruntării inițiatice. Doar gândul la mama celui mai mare dintre diavoli, maica
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cea de romancier, convins că aceste idei și principii ale amoralității, scandaloase În ochii oricărui burghez cinstit, le voi putea „ilustra” mult mai bine prin mijloacele epicii largi, romanești; prin intermediul eroilor mei, care au părut multor lectori „ciudați” sau chiar „neverosimili”! Chiar și unor „lectori profesioniști”, cum se auto-numesc uneori criticii literari, și un exemplu flagrant de denigrator al creației mele, al tipologiei romanelor mele, a fost Ov.S. Crohmălniceanu; ins inteligent, cult și care, după ce s-a dezmeticit din narcoza ideologiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Canettiă. Foarte mulți comentatori ai „misterului” acestei dictaturi sui-generis, chiar și În cadrul dictaturilor comuniste din Estul Europei reduc armele și metodele ceaușiste la un simplu și brutal exercițiu al dictaturii militare, cu accente ideologice. Or, Ceaușescu, oricât ar părea de neverosimil multor comentatori mai vechi sau mai noi, nu se baza exclusiv pe poliția clasică - cea politică - sau pe camarilă. Mai exista o „dimensiune”, un resort important al puterii sale - l-am numit mai sus, Resentimentul, În accepția lui Nietzsche și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca o formă a hybris-ului, cum o spuneam, un reflex individual, dar și colectiv, al unei „uriașe bucurii istorice și etnice”, una dintre acele „bucurii” ce seamănă cu o explozie, Într-atât sunt ele de plenare, de neașteptate, de „neverosimile”, Încât pot părea, unora, nu puțini!, a fi nici mai mult nici mai puțin decât semne ale Destinului sau ale zeilor, acel destin al unei națiuni În care au Început să creadă, cu o fervoare demesurată, romanticii și „revoluționarii” Europei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
realismului socialist (teatrul epocii e încă și mai simptomatic!), societatea e mai veridic, mai exact și mai amănunțit reprezentată. Evident, de câte ori apare "burjuiul", chiaburul sau moșierul, acesta este vituperat, criticat, prezentat caricatural. Dar el există, e viu sub subțirea și neverosimila propagandă, subminată de propria retorică și de propriul exces. Deci ansamblul societății din România stalinistă este aproape integral restituit de scriitorii "angajați" ai perioadei (nu doar de cei mai buni, se înțelege: de aceea nici nu i-am pomenit pe
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
-ntâmple ceva între ea și celălalt ar fi fost banal : road movie cu triunghi amoros... , dar problema e că nu se-ntâmplă nimic nici între ea și prietenul ei ! Nu există nici o tensiune sexuală între ei, ceea ce mi se pare neverosimil... Adică : cu morala filmul stă bine ; cu dialogurile, nu mai zic, brici (chestia cu drumurile și bitumul e Tarantino pur !) ; cu interpretările la fel (dacă vrem să căutăm neapărat analogii, Dragoș Bucur e un fel de Belmondo cel din A
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Buftea : scenariul e stupid, actorii autohtoni sunt penibili. Sub pretenția de film de acțiune și spionaj plasat în clipele telerevoluției, Punctul zero este de fapt un pliant turistic de dimensiunile unui lungmetraj. De aceea, a spune despre el că este neverosimil e un larg eufemism (la un moment dat, personajele fac un ”salt” din canalele Târgoviștei unde se pregăteau să-l salveze pe Ceaușescu ! la Constanța, pe promenada Cazinoului ) : ”verosimilitatea” sa este cea a clipului publicitar. Filmul s-ar mai fi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Imola (Ioana Moldovan, lăcrămoasă) trăiește așadar la Timișoara împreună cu colegele ei de fabrică, șvăboaica Hilde (Mihaela Rădulescu, mămoasă) și Nina (Daniela Nane, irosită), într una dintre acele case bănățene care seamănă cu versiunea locală a locuințelor neorealiste : o clădire aproape neverosimilă, cu o intrare gen turn și cu două șiruri de coridoare exterioare de o parte și de alta, care dau în curtea interioară a imobilului. Această locație este cel mai interesant lucru din film : o implantare în peisaj ce are
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vreo 15 nume de critici, dar a fost prima ; aflu însă că semnătura Alexandrei Olivotto a fost retrasă la solicitarea acesteia , întrucât conducerea (ziarului, secției ? N-am înțeles...) s-a opus. De neînțeles ! Matrapazlâcurile despre care se tot aude sunt neverosimile : se pare că, așa cum George Bălăiță nu a fost mandatat de Uniunea Scriitorilor (Nicolae Manolescu dixit) să facă parte din juriu, nici distribuitorul Marin Vladimir nu a fost mandatat de Asociația Distribuitorilor... Despre actorul Radu Nicolae n-a auzit nimeni
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
insinuează, ba năvălește incredibilul. O ușoară mișcare de baghetă și se declanșează „surpriza”. Într-un „balans” produs printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe arlechinești, în neverosimil. Tărâm învăluit în „pâclă”, „fumuriu”, „cețos”, cu irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește funambulescul, se scălâmbăie caricaturalul, se ițește, sub același cearcăn al reverberărilor, plăsmuirea extravagantă. Dând brânci banalului și scoțându-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
în „adevărul” ei de re-inventarea aceleiași „realități”, făcută de poeticul și „mitomanul” Paul, pentru ca la Bunavestire ele se „îmbuce” de-a dreptul, după modelul, dacă vreți, al păpușilor de lemn rusești, Matrioșca: al „doilea Grobei”, dominantul, mentorul ce iese oarecum neverosimil din pulpana unui semidoct, stângaci până la repulsie, comis-voiajor provincial, încât cel ce citește cu atenție primele capitole poate întrezări statura dublă a personajului principal. O mare parte a criticii române nu a acceptat nici până azi această „dublură tipologică”, rod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pubertate nu numai că eram extrem de atras de romanele „unde se făcea carieră”, numeroase și multe exemplare, de eroii lor, „ambițioșii” Lucien de Rubempré, Rastignac sau Julien Sorel până la un Dolgoruki (din Adolescentulă sau Raskolnikov. Sufeream împreună cu ei până la cote neverosimile de „domnișoară” și, culmea ridicolului în lectură al unui ins lucid, versat cât de cât în lumea complicată și vastă a romanului - la relectură, imaginam, „speram” pentru eroii mei ce se „poticneau” un alt deznodământ, fericit. Sufeream asistându-i în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nu rareori mă bănuiam de „fantasme nesănătoase” și eram de acord cu adulții din jurul meu că „valorile sociale, practice, nu au nimic în comun cu cele ilustrate de o literatură romantică și idealistă!”. Și, oricât le-ar părea unora de neverosimil, nu-mi explic prea bine nici azi tenacitatea „stupidă”, formidabilă, încăpățânarea ridicolă - în ochii multora, dar și în ai mei, adesea - de care a dat dovadă acel „tinerel”. Oare „realizarea”, „cariera” - în sensul ei exemplar! - să aibă nevoie de acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
76 parcă, mi-a sunat ca acea celebră izbitură cu un prosop ud pe ceafa unui condamnat la moarte prin ghilotinare, izbitură care, se spune, poate doar ea provoca șocul letal: „Ce-ai făcut dumneata, dle Breban, e atât de neverosimil încât nici azi nu ne vine să credem!...”. E adevărat, și-apoi... la drept vorbind, eu nu am așteptat laurii nici unui fel de revolte sau dizidențe! S-a văzut asta cu claritate la întoarcerea mea definitivă, în martie ’90, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de un alt doctor, în romanul lui Ivasiuc Vestibul. Omul, profesor de neurologie, se îndrăgostește subit de o studentă. Ea habar n-are și el îi scrie o lungă scrisoare neexpediată care e chiar romanul. Truc literar ingenios, dar situație neverosimilă. Cu ce au ratat bărbații lui Ibrăileanu, Ivasiuc, Sebastian se pot scrie enciclopedii erotice! În schimb, la Titus Popovici, un puști își posedă verișoara mai mare și cam desfrânată fără atâtea complicații psihologice. La fel, un abia adolescent din Întâmplările
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
i-a comunicat că se termină rău, așa că ea n-a mai parcurs-o. Totuși, Emilia stabilește o relație cu Tolstoi jucând rolul Maslovei în Învierea, la sugestia lui Ladima. Ladima e un caz bizar de tip livresc care, cam neverosimil, sucombă pasiunii pentru o individă fără nici o veleitate culturală. Un personaj eminamente livresc e „jupânița” Ioana Boiu din Suflete tari. La biblioteca mare a familiei sale e nevoie și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația, pentru că acesta, Andrei Pietraru
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Osândiții, au caracter de foileton și descind direct din specia răspândită la noi prin literatura franceză a vremii. Dominate de un romantism mediocru, ele cultivă aventura în sine și propagă o morală dulceagă, prin intermediul unor personaje puse în cele mai neverosimile situații. Măsura talentului a dat-o în alte câteva nuvele, unde personajele nu mai sunt simple pretexte pentru imaginația scriitorului, ci, devenind caractere, determină acțiunea. Subiectul nu mai pare artificial, ci este o consecință firească a comportamentului eroilor, desprinși dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288414_a_289743]
-
o au cele cinci Scrisori, susținute de o argumentare ce dovedește cunoașterea aprofundată a istoriei naționale și atașament față de limba vie. Tot predispoziția pentru satiră este cea care dă viață romanului Mihai Vereanu (1873), altfel minat de o intrigă romanțioasă neverosimilă. Scriitorul se simte îndemnat să facă un roman social și reușește în oarecare măsură, ajutat de darul său de observator, care e prezent, cu mai bune rezultate, și în însemnările de călătorie apărute mai întâi în „Convorbiri literare”, sub titlurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
trecuse un întreg deceniu fără să se mai întâmple ceva asemănător. Cartea mă făcuse bogat și faimos, dar nu voiam să mă mai apropii de ea. Acum mă copleșea din nou, mă simțeam în pielea lui Patrick Bateman: un povestitor neverosimil, deși știam că nu eram așa. Totuși, nu puteam să nu mă gândesc: dar el, era oare atât de neverosimil? Kimball răsfoia acum unele articole scoase de pe internet și voia să mă uit și eu la ele, dar eu stăteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]