6,405 matches
-
tras în sus ori în jos, ignorând poate un regulament absurd din punct de vedere uman, care mă sancționa pe mine în situația ivită, în loc de o remarcare pe ordin de front și o permisie de zece zile acasă. Săracii oameni nevinovați, dar neatenți la indicatoarele cu semn interzis, căutau un drum prin pădure la cules ciuperci, și nu aveau la ei nici hărți, nici aparate de fotografiat, nici camere video. De atunci și până astăzi am renegat chemarea ispitei în apocalipsa
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cultură, ci o falsă învățare superficială, o pseudocultură, care nu e însoțită de un proces de înțelegere și cuprindere mentală. Pseudocultul crede că știe, și nu știe! Pseudocultura e agresivă, arogantă și fictivă, lipsită de temei. Incultura însă e liniștită, nevinovată, de obicei nepericuloasă, ca și prostia, care însă nu doare. Educația familială își îndeplinește tot mai rar rolul celor șapte ani de-acasă, în timp ce mass media vede totul numai în competiție îcel mai bun, mai mare, mai grozav) și promovează
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu mă vedea nimeni, când mă știam la adăpost, o sorbeam din ochi, mângâindu-i cu privirea fiecare părticică a trupului-i zeiesc. Dar vă jur pe sfânta mea cruce că o făceam Într-un mod cât se poate de nevinovat!... Eram vertical În aparență, aș spune chiar puțin cam mândru, dar, În esență, mă Întindeam și mă zvârcoleam ca musca prinsă-n plasa paingului nemilos. Lui Teofil, colegul de bancă și confesorul meu de taină, Îi vorbisem despre amorul meu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la două zile ne vizita un medic. Era o persoană În vârstă, destul de comunicativă, care, după obișnuitul control(nota mereu Într-o fișă tot felul de observații), Încerca, fără sorți de izbândă, să mai destindă aerul cu cate o glumă nevinovată, În speranța că va reuși să descrețească fruntea crispată a mamei mele. Aceasta, cu un glas alb, Îl tot Întreba despre șansele de vindecare, căutând parcă În privirea lui, În tonul vocii ori În schițarea vreunui gest semne de speranță
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o să ne omoare pe toți, a punctat colegul meu de bancă), iar Scârțâitura a fost cât pe ce să fie zburată din școală. Numai că, din păcate, nu s-a Întâmplat așa, ea rămânând pe mai departe să chinuiască sufletele nevinovate ale unor copii pe care reușise să-i facă sfințișori, dar și să urască matematica precum nimeni alții și să Învețe mecanic, fără nicio tragere de inimă. Evident că nu am luat În seamă repetatele bătăi În ușă și glasurile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
unde, În mod firesc, trebuia să existe ceva. Dar În locul acela nu exista absolut nimic. Picioarele i se ondulau Într-o arcuire perfectă de linii, iar Între ele, sus, la rădăcina trunchiului, nu se afla nimic. Ca-ntr un desen nevinovat de copii. Ia uitați-vă, băi, n-are puță!, zise Goanță amuzat și râse prostește, uitând parcă pentru moment ce era cu el acolo. Dar nimeni nu-l luă În seamă. Nu putem să-l lăsăm aici, Îngăimă Libelula... Trebuie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
După un timp, Jan îl privi într-un anumit fel de parcă ar fi vrut să ridice cortina care acoperise atât decorul cât și actorul aflat în scenă în primul plan, dar nu se putu stăpâni să nu strecoare o ironie nevinovată: - Nu e prea devreme? N-ai împlinit nici 28 de ani, de ce atâta grabă? - Hai, Jane, vine omul la tine cu un of și pleacă cu două. Glumă e asta? Ai noroc că Îmi ești prieten, altfel... - Te-ai fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
-i cer mâna, dar să-ți spun drept am o oarecare rezervă. Mă surprinde la ea siguranța cu care și-a construit principiile privitoare la derularea unui mariaj, în care nu încap jumătăți de măsură, și-mi răstălmăcește și cuvintele nevinovate. Și mai e ceva, niciodată nu am simțit că ar avea pe buze o negație sau o afirmație! - Ce naiv ești! O fată serioasă, cum este Ina, nu cade în brațele primului venit, chiar dacă acesta îi promite un castel pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
poți fi și tu serios!? - Bineeee... Îți voi comunica în scris. Valentina părăsi sufrageria aparent deranjată de comportamentul soțului ei, de așa-zisa lui răutate dar, după ce trecu pragul bucătăriei, uită totul cu desăvârșire. Știa bine că în glumele lui nevinovate există întotdeauna un semn de afecțiune. * Tot drumul până acasă, Alex întoarse pe toate fețele fiecare vorbă rostită sentențios de către Jan și-și spuse în sinea sa: Mâine dimineață voi porni la drum hotărât, așa cum i-am promis prietenului meu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
câtă demnitate. Eu unul nu aș fi atât de sigur. Mai gândește-te. — Nu are rost, știu că nu am greșit cu nimic. — Auzi, colega..., zice că nu a greșit cu nimic, iar noi ne am deplasat de pomană. — Sunt nevinovat. Așa spun toți. Noi însă am fost antrenați să nu credem o iotă. M-ați luat drept altcineva. — Imposibil, te urmărim de câteva luni. Știm sigur că ești tu. — Poate e o greșeală, o confuzie. — O confuzie nu, o greșeală
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în fața tribunalului. Începu să spere. I se părea neobișnuit tot ce i se întâmplase. Dorea din suflet să se întoarcă la viața lui de dinainte și asta îl determina să fie extrem de amabil cu procurorul, judecătoarea și avocatul. Se știa nevinovat și era încredințat că lucrurile se vor lămuri în cele din urmă, că fusese o confuzie și urma să fie trimis acasă cu scuzele din partea instituției și a celor doi agenți. În momentul în care se pronunță verdictul, Vladimir înlemni
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
stare să stabilesc unde mă aflu. Nu mi e teamă de ceea ce se va întâmpla cu mine, ci de bieții mei copii pe care îi iubesc nespus, ca o mamă nebună, neavând altă bucurie decât aceste două ființe neștiutoare și nevinovate. Scriindu-ți toate acestea, am senzația că mă despovărez, fie și pentru câteva clipe, de toate cele pe care viața mi le-a pus în cale drept obstacole, aș spune uneori, imposibil de trecut. Nici nu știi cât de mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
stat acolo, cu motorul pornit, în așteptarea vreunui ajutor. Ajutor care nu s-a ivit de nicăieri. De aceea, în dimineața ce a urmat deszăpezitorii au găsit, în luxoasa mașină a Iozefinilor, patru mărețe sloiuri de gheață. Mărire vouă, eroi nevinovați și neprihăniți, ai acelei ierni cumplite.
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
numai acest gen de teatru, ar trebui să se-ntrebe de ce. Am fost Întotdeauna reticent față de reprezentațiile care violentau publicul la modul infantil : am văzut cîndva o montare clujeană În care se tăia, pe scenă, la vedere, capul unei găini nevinovate - spectatorii din primele rînduri țipînd, oripilați și mînjiți cu sîngele bietei aripate ; am mai fost la un spectacol bucureștean, prin anii 90, În care actorii erau puși să te agreseze Îmbrîncindu-te și Înjurîndute, de cum intrai În foyer ; te scoteau tot
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Se opresc brusc din jocul amoros și se holbează sincron la aparatul de pe parchet. Ea își revine prima: "Uite ce-ai făcut! Aoleo! Dacă s-a stricat, am pus-o urât dă tot." "Păi, io l-am dărâmat?", face el nevinovat. "Nisi nu l-am atins." "Nu l-ai atins!", se indignează cucoana. Dân cauza ta am dat peste el, lua-l-ar dracu, Doamne, iartă-mă!" Îl ridică cu grijă, cercetându-l: Nu s-a spart, nu nimic", constată clipind
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trei sunt ieșiți total din tabele și cine i-a numit în funcție zici c-a făcut-o la mișto. Și cân' spun asta, hai c-o iert pe Ambramburica actuală, că se vede că ea-i mai aparte, mai nevinovată, așa. În rest, jale! Faptu' că ești nesimțit, hoț și ai reușit să te înhăitezi cu alte hiene ține loc de inteligență sau de orice alt merit. Iar putorile, toate țâțoasele și bulănoasele cu creieri de gâscă, da' care au
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asfalt îi spuse lui Ciucurel în aceeași notă etică: "Bă, după ce că ești prost dă bubui, mai ești și obraznic și îl ameninți pă tăticu' nostru. Să-ți fie învățătură dă minte, să nu te mai iei pă stradă dă oamenii nevinovați, numa' așa, că ești tu jmecher ce nu s-a mai pomenit și s-a umflat mușchiu' pă tine, da?" După care își roti ochii prin aer, apoi pe jos și decise: "Haidi, bă, că s-a termenat ninsoarea și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai vorbesc câte nopți mă întorceam ore în șir, în așternut transpirând și neștiind cum să informez spectatorul, chiar în primele scene, în legătură cu felul de a fi al lui Mihai de Giulești: cum pășea fără timiditate, cu siguranța de sine nevinovată doar de grabă și de mersul său puțin caraghios datorită oaselor prea lungi și mai ales a mâinilor neînvățate să se supună disciplinei, bălăngănindu-se subțiri pe lângă trupul deșirat. Fără toate aceste informații atât de trebuincioase, care nu puteau fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu suna interfonul și nu se auzea vocea secretarei. Da, tovarășa secretară. Da. Bine. Păi dacă-i așa cum o să refuz? Uite acuma am să ies. Ne vedem în câteva minute - apoi privindu-l pe Gerard cu niște ochi pașnici și nevinovați adăugă - Trebuie să plec, tovarășe drag. Mai vorbim. Dar știi ce? Te rog sună-mă când vrei dumneata. Știi numărul meu de telefon, nu? Vino în acest birou când dorești. Vino ca acasă. A! Era să uit! Mi-e un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și parcă brodite sporadic după ambițiile bogătașilor, negustori din alte vremuri, când era posibil ca un singur om să cumpere o întreagă stradă de case, îl aștepta la fel de molcomă ca altă dată. Tocmai mijeau zorii și o pudră de zăpadă nevinovată, se cernea firav din înălțimi. În răstimpuri, glasuri răgușite de cocoși anunțau parcă ultimul început de zi. Cu un simulacru de suspin, Gerard deschise poarta și urcă dospit de nesomn, scările în spirală. Te așteptam, Pruncu - se auzi de undeva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat: „Da’ ce te-o apucat,Toadere, așa de dimineață să vii la crâșmă? Și pe un ger ca aista, cu scăfârlia descoperită?” N-a apucat Costică să mai spună ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bine ceea ce face, lui Hliboceanu i se năzărea că toți ochii sunt îndreptați spre el. Cât despre Costache, i se părea că acesta îl urmărește pas cu pas și că îi gata să-l ia la întrebări pentru cea mai nevinovată privire... Eu aș zice să ne aducă Costache și o oală cu vin, fiindcă după o zi de muncă ca asta s-o uscat și sufletul în noi - și-a spus dorința moș Dumitru. Costache, băiete! Ia umblă tu prin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fâsâitul unei oale sub presiune, din când În când gargara pe care-o făcea cineva. M-am interesat dacă domnul și doamna Littleslut erau acasă. A râs și mi-a răspuns că era singură, doar ea și micile ei secrete nevinovate. În câteva minute, ne cunoșteam parcă de când lumea. Amy voia cu tot dinadinsul să afle mai multe despre mine - vârsta, ocupația, numărul și seria cărții de credit. M-a Întrebat dacă voiam să-mi arăte numărul de dans la care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-a scurs, ca un cercel din piele, către obraz, iar sub voaletă se vede cum un colț al gurii i-a coborât, desenând un rictus amar. „Femeia aceasta e din ceară“, Îi șoptesc lui Édouard, cu tonul unei bârfe nevinovate, la care el Îmi strânge palma cu un gest ferm și totuși tandru. Cel așezat pe scaunul din față are ceafa albă ca gulerul cămășii. „Uite, tipul ăsta e din ghips“, chicotesc. În dreapta lui stau, ușor ghemuite În scaune, două
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
crunt nedreptățite de arbitraj. Vă imaginați, probabil, că În acest timp cea de-a treia componentă a lotului de judo feminin uda florile. Ei bine, vă Înșelați. Executa o operațiune pe lângă care cele mai elaborate tehnici tantrice ar părea un nevinovat pupic pe creștet. Vecina de dedesubt, după ce mi-a tras două portative lungi cu unghiile pe spate, a Început să le completeze cu notele unei fugi allegro appassionato. Cineva se străduia să-mi desprindă o ureche de cap, trăgând cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]