1,163 matches
-
îndemnau să se alăture regelui, pentru a-l ajuta în lupta împotriva invadatorilor englezi și a trădătorilor bourgogni. - Dacă ești o bună creștină, trebuie să-l ajuți pe rege! o îndemnau vocile. - Bine, dar eu nu sunt decât o țărăncuță nevoiașă; nu am nici o putere, nu am încălecat niciodată un cal, cum să conduc eu soldați în bătălii?!... în acel moment, fetei i se părea că stă de vorbă cu Cerul. Cu Divinitatea. După o vreme, vocile i s-au adresat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
i-l dai înapoi la apusul soarelui, ca să se culce în haina lui, și să te binecuvinteze; și lucrul acesta ți se va socoti ca un lucru bun înaintea Domnului, Dumnezeului tău. 14. Să nu nedreptățești pe simbriașul sărac și nevoiaș, fie că este unul din frații tăi, fie că este unul din străinii care locuiesc în țara ta, în cetățile tale. 15. Să-i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui; căci e sărac, și o dorește mult. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
Galațiului. Aș fi rămas dar frecvența scăzută atârna neîndurătoare desupra mea. Așa că, la drum. Gazda, foarte binevoitoare, am plătit-o abia peste un an, când eram învățătoare titulară la Tabacu. * Fileștii, mai cunoscut drept Calica, era o așezare de oameni nevoiași. Școala avea doar două posturi, director fiind Chiosa Nicu, un om la locul lui, adică mereu așezat la locul pe care i-l hotăra soția.Cu greu am fost primită în gazdă la o familie de greci, Matiós. Soțul fiind
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
încărcată cu tot felul de bunătăți. Spre marea lor bucurie, aduse în casă și bradul pe care-l avea în sanie și care trebuia să fie împodobit la conac. Dar, deoarece Pruncul Iisus i-a îndrumat pașii la această familie nevoiașă, aduse toate podoabele pe care le cumpărase de la târg și împreună cu bieții copii, care strigau de fericire, îl gătiră. La lumina zecilor de lumânări și a focului pe care călătorul l-a aprins în sobă, odaia strălucea, la fel și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Hristos! Sărăcuții Cu mulți ani în urmă, la marginea unui sat din Vrancea, sub poala unui deal împădurit, se găsea o căsuță umilă, făcută din lut și paie, un bordei, cum i se spune prin acele locuri. Casă de oameni nevoiași, atât de săraci, încât le-a ieșit în sat o poreclă: Sărăcuții. Din tată în fiu, nu s-au mai numit familia Popa, ci Sărăcuții. Părea că un blestem se ținea de această familie. Deși erau harnici cu toții, dar neavând
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Mika-Le într-un spital. Acolo descoperise că infirmiera Sia era vara ei bună și profitase de împrejurare. Ursuza de Sia se arătase bucuroasă de verișoara lingușitoare care vorbea de "frumosul nenea Lică"! Sia rugase pe Lică să ajute pe nepoata nevoiașă, și Lică, din cine știe ce toane bune, intervenise la doctorița Lina, biroul lui obișnuit de binefacere. - Spune soră-si s-o ajute! decisese Lică, apucat de interes pentru nepoata vagabondă și prinzând ocazia să facă un "pont" nepoatei celei înfumurate. La
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
i-a cerut sprijinul lui Rakovschi, acesta neîntârziind să-i trimită ucrainieni înarmați, prin Bucovina și Galiția. Cum într-un război luptătorii nu se opresc decât la victoria finală, românii au eliberat de bolșevism Budapesta, au dat de mâncare celor nevoiași, de la cazanul militarilor. Bela Kun a scăpat cu fuga în Austria, într-un tren plin de furăciuni de care nu s-a putut bucura fiind închis și din închisoare evadând spre Rusia bolșevizată. La 20 August 1919, Ungaria era eliberată
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
relatează despre marile personalități ale vremii pe bază de documente după cum urmează: Mitropolitul Veniamin Costache - de două ori locțiitor de domn, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Philippide, Mihai Corradini, ce scrie versuri despre Lumânărică, Alexandru Papadopol Calimah - scrie că a fost părintele „nevoiașilor”. Un loc aparte îl are pictorul armean Abgar Baltazar cu peste 300 de lucrări din care două îi sunt consacrate lui Lumânărică, cu titlul: Moartea lui Lumânărică și Bătrânul Lumânărică. De asemenea, personalități precum Costache Conachi, a cărui fiică - Cocuța
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
oi?! Da. La ele, vreau să mă întorc. Ei, cum așa?! Uite cum. Și i-a explicat. Mă duc la Vădeni. Acolo e și oieritul de pe lume. Vor fi,în toată comuna, mai bine de zece mii. Ale oamenilor: și mai nevoiași, dar, și mai înstăriți. Și? Mă fac cioban, la oile lor. Ești nebun, ducă-se pe pustii! Ba. De loc. Tu, dacă vrei, du-te. Eu nu te urmez. Rămân aici, la municipiu, cu copiii. Rămâi sănătoasă.A plecat. La
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de comitetul școlar, erau deja date unor elevi din clasele a II-a și a IlI-a. Pentru a cincea, m-am prezentat eu, fără să am nici un contracandidat, căci la "Spiru Haret" nu prea se înghesuiau copii din familii nevoiașe. Și cum comisia aflase, probabil, că eram nepotul "domnului subdirector", am căpătat bursa fără probleme. Până să înceapă cursurile, am locuit la "unchiul George". Pe atunci, liceul "Spiru Haret" poseda două clădiri, situate în imediată apropiere (amîndouă dispărute azi), pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lecuit-o pentru totdeauna de mersul la biserică. Dar În parohia ei nu erau cerșetori, fiindcă exista un sistem de ajutorare a săracilor foarte bine organizat. Exista desigur, dar asta era firesc, ba chiar necesar, un puști, copilul unor oameni nevoiași de la hipodrom, care-i aștepta În fiecare zi ca să aibă grijă de automobil. Îl chema Manuco și-i spunea domnișoară, cînd Îi deschidea portiera și aștepta să-și lege baticul alb sub bărbie și să-și aducă aminte de numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
frumos Îi atîrnă pe frunte, a uitat să și-o dea pe spate fiindcă ascultă cu atenție slujba, cu bluza albă fără dantelă, nemachiată, cu ochii ațintiți la altar, dar parcă e cu gîndul În altă parte, poate la oamenii nevoiași de la hipodrom, la ce te gîndești, mămico?, fii atentă la slujbă, știi cum Îl cheamă pe preotul care a trecut adineauri?, ai auzit cum foșnea sutana?, auzi?, uită-te la mine, mamă, la fel ca ieri și-o să auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cred că exagerezi... — Juan Lucas, iubitule, tu nu știi nimic din toate astea, pentru tine singurii oameni săraci de pe lume sînt bieții caddies de la golf; și de fapt ăștia sînt niște șmecheri, darling; ăștia-s niște pușlamale, nu sînt oameni nevoiași; crede-mă, darling, fii sincer și recunoaște că nu știi nimic... — Bobby! Julius! Veniți Încoace o clipă! Asculta-ți-o pe mama voastră, care face declarații pentru ziar! Mai vrea cineva gheață? Notează mai departe, tinere... Faci parte din partidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Sunt un câine - scria el - care adulmecă Divinul”. Clemente Rèbora a fost un preot blând, altruist, extrem de sensibil în fața suferințelor altora, încă din tinerețe însuflețit de dorința de a fi de folosi celorlalți, de a fi aproape de cei să-raci și nevoiași. Cu un caracter umil, dar cu un temperament forte, a făcut din iubirea fraternă lege pentru viața sa, tradu-când-o în acte concrete de caritate și de dăruie pentru aproapele: a găzduit în casa lui modestă vagabonzii din cartier (une-ori chiar
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
scară îl putem preconiza: a casei scării, a imobilului, a cartierului, a orașului întreg, sau chiar a ansamblului populației? Capitala este întîi de toate un oraș care atrage familiile bogate, iar periferia sa este locul unde viețuiesc, uneori supraviețuiesc, masele nevoiașe. Cum pot funcționa împreună aceste două entități urbane într-o aglomerare în care nucleul central pare a fi atît de îndepărtat de împrejurimile sale imediate? Ultimul capitol va trage concluziile asupra dificultăților acestei dihotomii care marchează profund spiritele. Orașul este
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Cei care vor să trăiască la Paris trebuie să plătească prețul, sau, dacă nu, să se resemneze cu periferia și cu migrările alternative între locul unde locuiesc și acela unde muncesc. Această putere de atracție este prin urmare veche. Pribegi nevoiași, adesea săraci lipiți, încercînd să scape de o viață în care nu de puține ori erau siliți să rabde de foame, au fost atrași în secolul al XIX-lea de marile șantiere ale lui Haussmann și de industrializare. Unii mai
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
alt termen evocator pentru parizienii epocii, tolera prezența unor construcții cu caracter precar, care puteau fi demolate în cazul unui conflict. O populație mai curînd marginală, compusă din negustori de zdrențe, meșteșugari modești, și chiar fabricanți de mobile sau întreprinzători nevoiași, găsește aici un loc unde să locuiască și să muncească, în condiții lipsite de confort, dar care îi permiteau să evite costul deja exorbitant al pieții imobiliare pariziene. Potrivit unei anchete a prefectului Senei, în 1926 zona număra 42 000
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pe trotuar. Profesioniști ai comerțului cu lucruri de ocazie, ceva mai răsăriți, vin aici să tragă o raită în speranța de a descoperi acea pasăre rară care să le permită o afacere bănoasă. Dar clienții sînt cel mai adesea oameni nevoiași aflați în căutarea unor haine încă utilizabile sau a unui aparat de radio care să poată fi reparat. Periferia începe aici, odată cu piața de vechituri Saint-Ouen. La est de poarta Clignancourt, peisajul devine și mai dantesc. Pe bulevardul Ney, trecînd
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în întregime albe și asemănătoare, se deosebesc cel mult printr-o placă modestă cu numele mortului, atunci cînd acesta nu s-a stins ducînd cu sine secretul identității sale. Canicula din august 2003 a făcut ravagii printre bătrînii cei mai nevoiași, după cum o atestă numărul de morminte săpate în acea vară. Această spoliere a săracilor, care îi urmărește pînă și în mormînt, contrastează cu parcelele chinezilor din Paris, cu monumente în formă de pagodă orientate către răsărit. Ele sînt în general
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
prin care profilul sociologic și social al unui cartier se transformă în avantajul unei pături sociale superioare. Acest proces, cunoscut și sub denumirea de îmburghezire, se traduce prin refacerea clădirilor și creșterea valorilor imobiliare, ceea ce exercită o presiune asupra locuitorilor nevoiași să se deplaseze spre cartiere mai puțin căutate și conduce astfel la o formă de segregare (n.t.). 9 HBM Habitations à bon marché (fr.). HLM Habitations à loyer modéré (fr.), locuințe cu chirie mică (n.t.). 10 În calitate de prefect
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
bine făcuse să nu l judece. Să vă trimit la părintele diacon al nostru? Are o locuință la două case de aici, uite colea, după trăsura aia cafenie sau mai curând vișinie, o vedeți, nu? Dar are mulți copii, e nevoiaș și el. Dacă nu-l găsiți, veniți înapoi la mine - mie îmi zice Epiharia - și ne-om mai gândi. Străinul plecă. Nu trecură cinci minute și se întoarse cu un gest de neputință. Nu răspunsese nimeni la bătăile în ușă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lămurește-te, doi amanți, unul lângă altul: Alexandru și ăstălalt, care- ți place, iubitul lui, în armură. În Iran, i-ar fi spânzurat pe amândoi în vremuri de pace! Aaa, și când Saddam trece granița, iei tabloul și îl arăți nevoiașilor de prin ateliere și fabrici, ca să țină minte, în capul lor, că se trag din femei virtuoase, care, și ca ostatice, au rămas regine? Dar de ce nu spui că regina, după ce eroul ei, dus în pântece, Darius, a murit hărțuit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
românești și operelor de caritate, sub auspiciile Societății Regina Elisabeta. În timpul Războiului de Independență, din 1877-1878, a înființat spitale de campanie și a organizat servicii de îngrijire a bolnavilor, a organizat distribuirea de medicamente și s-a îngrijit de familii nevoiașe. A încurajat dezvoltarea meșteșugurilor tradiționale. A avut o bogată activitate scriitoricească, semnând cu numele Carmen Sylva (vezi și Carmen Sylva). epoca Ceaușescu - perioada în care România a fost condusă de Nicolae Ceaușescu (1965-1989), în care statul totalitar a impus cultul
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
primul mare pictor român, mare patriot, a participat la Războiul de Independență și a realizat picturi, care evidențiază eroismul soldatului român. haiduc - răzvrătit împotriva regimului fanariot, împotriva turcilor și a habsburgilor, în Evul Mediu. Haiducii jefuiau averea bogaților și împărțeau nevoiașilor. Erau iubiți de popor, care le-a creat legende și balade. Cei mai cunoscuți haiduci au fost: Andrii Popa, Toma Alimoș, Pintea Viteazul (1670-1703), Iancu Jianu (1787-1842), Gruia Novac. hanul lui Manuc - celebră clădire din București, păstrată și astăzi, construită
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
doua căsătorie - această afirmație în general nu este contestată, ci mai degrabă excesiv subliniată -; era și cazul fecioarelor, a căror existență în Biserica secolelor II și III, înainte de apariția monahismului, este atestată de multe documente. Dar noi știm că văduvele nevoiașe erau ajutate de către comunitate și că femeile repudiate erau și ele asistate. Într-adevăr, Didascalia, în traducerea siriană, dar și în reelaborarea grecească a Constituțiunilor Apostolice scrie, în privința văduvelor tinere, că ele nu pot fi primite în ordinul ecleziastic al
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]