582 matches
-
sine un litru de Dumnezeu roșu. Riguros părinte era ava, nu se abătea nicio litera de la canoanele anthonite. Pregătea Sfintele Taine meticulos, cu grijă, cu băgare de seamă, precum un farmacist medicamente pentru furnici. Călugării, oameni de toată spița, făceau nevoință, post, rugăciune, supușenie. Jupânul era Dumnezeu, cuvântul părintelui stareț bilet de odihnă în grădina cerului. Fraților, în ușa voastră o să bată, pe laița voastră își va hodini oasele, din strachina voastră se va hrăni. Așteptați-l în post și rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doua veniri e aproape! Dar grijă mare, fraților, în taină, în mare taină să-l primiți! Aici trufia se îmbrăca în sutană de popă și prindea rădăcini adânci, sărăcia era cel mai fertil pământ. În mănăstire, orgoliu se înfrâna cu nevoință și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire condiționată, starețul avea perfectă dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea la tarabă, păcătosul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le ascunzi sub rama icoanei? Dimineața, la proscomidie, printre acatiste, printre morți, printre vii, obsesiile tale nelegiuite. Nu ești nici primul, și nici ultimul, care se îndrăgostește de chipul Fecioarei. Nu te neliniști, nu mă smintești, după o vreme de nevoință, iubirea despre care îmi vorbești se va maturiza, iubirea îți va inunda inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le tolera revolta, economul Visarion, de asemenea; erau primii care au pus umărul la ridicarea schitului și aveau mâini de aur. Măi Ilarioane, măi Gherasime, tataia vă iubește pe voi la fel ca pe ceilalți părinți. Faceți niște pogorăminte: puțină nevoință, puțină râvnă, puțină smerenie. Cereți-vă iertare și intrați în rând cu obștea! Aici un singur duhovnic avem, unu, și acela-i Ioan. Ori vă spovediți la el, ori vă caterisesc. Eu nu am nevoie de haiduci în mănăstire, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
La 26 august 1865 „la Cetățuia s-au mutat Arhivele Statului din Iași, care au ocupat casele domnești, deoarece în mănăstire domnea liniștea pustiului, care a dus la dispariția oricărei activități culturale. Monahii care făceau slujbele și își duceau aici nevoințele plecaseră în alte mănăstiri”<footnote Arhivele Statului din Iași, Mănăstirea Cetățuia, Dosar nr. 147/ 1963, f. 53 footnote>. Câteva date despre viața unor călugări fie ei egumeni ori viețuitori ne ajută să vedem profilul duhovnicesc al acestei așezări călugărești. „Un
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în mătase. Caută să dobândești pacea și nu împărăția... Iată, frate, îndemnul meu: mila să-Ńi sporească în suflet până când vei simŃi în inima ta aceeași milă pe care Dumnezeu o are faŃă de lume. (Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, volumul X) Introducere „De te voi uita Mănăstirea Secu, mănăstirea formării și pregătirii mele cărturărești, uitată să fie dreapta mea !” spunea Arhimandritul Dionise Udișteanu, acum mai bine de trei veacuri, într-una din revenirile sale în aceste locuri
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
valea pârâului Secu. S-au adunat anii și amintirile când am pășit pentru întâia dată pe drumul acesta care a intrat în Pateric și istorie. Părinții de altădată s-au dus la Părintele Ceresc. În locul lor s-au așezat întru nevoință ucenici mai tineri cu dorul după Împărăția Cerurilor. Orice întoarcere în ținutul Neamțului cum este și aceasta din preajma Sfântului Ierarh Varlaam aduce sufletului ostenit bucurie duhovnicească și speranță în lupta războiului nevăzut. Recunoscător Bunului Dumnezeu și Sfinților nemțeni pentru toate
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
dragostea Lui, așa precum au făcut-o de-a lungul veacurilor toți sfinții. Tainica și negrăita bucurie a Învierii să umple de pace, bucurie și inocență inimile tuturor celor ce intră cu evlavie și credință în acest loc sfințit de nevoințele marilor iubitori de Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez de noapte, sub cerul înstelat, în dangăt de clopot și murmur de toacă, în șoapta
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Bolontoc Cristina, Câmpulung Muscel-Arges* Vizitând Mănăstirea Secu și muzeul acesteia, am rămas profund impresionați de bogăția spirituală a soborului acestei mănăstiri, precum și de moștenirea pe care ne-au lăsat-o înaintașii noștri. Credem că a fost nevoie de multă osteneală, nevoință și jertfă din partea ctitorilor și a obștii pentru a lăsa o moștenire atât de frumoasă tuturor generațiilor care au urmat și vor mai urma până la sfârșitul veacurilor. Vasile, Cluj-Napoca 15 septembrie 1985 Nu vom uita niciodată frumusețile și farmecul locurilor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
domnie” ori... „zeus”) să nu se considere cu de la sine putere supraom. Dacă norocul, hazardul te-au uns drept mare și tare (despre „mijloace” vorbim altădată) trebuie la rândul tău să fii un bun slujbaș, să-ți pleci vederea la nevoințele „alegătorului” pentru a te numi adevărat conducător; de nu te vei transforma încetul cu încetul într-un simplu ronțăitor de bucate alese. După ce ai devenit „om mare”, gândeștete mereu la „omul mic”. În caz contrar, oricât de „mare” vei ajunge
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
lui Dumnezeu, lumina credinței, prin strădania unei femei credincioase, rodire a unei credințe statornice, răsplătire divină a rugăciunii sale stăruitoare. Prima povestire, „Mărturisirea”, nu întâmplător așezată în fața celorlaltor texte, face referire la Taina Spovedaniei, la roadele rugăciunii, dar și la nevoințele pe care un suflet credincios le întâmpină pe calea credinței, căci fiecare timp are ispitele, opreliștile și prigonitorii lui, ca și martirii și mărturisitorii lui. Uneori și unii și ceilalți fiind membrii ai aceleiași familii, ca în cazul de față
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
scrie despre faptele stăpâniilor. Lasă scrisoare de socotit Însăși Ilie Neacșu de la foaia Europa și, argăsit de dor, așază slova-n aldină: „Pe trădătorii de neam numai comunismul ar ști să-i tragă la răspundere”. Dară toți ne tragem după nevoința laudei celui veșnic. Că noi, sfetnicii, În vârful ceriului Îl cocoțăm pe Vodă, orișicum și când s-o chema el. „Pe cînd, ce ne-a lăsat Ceaușescu, cine poate face un inventar?” scrie același Neacșu, directoriul Europei, cu tâmpla neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în Letopisețul Țării Moldovei, spune: „Într-acestaș an (1582) dacă s-au așăzat Pătru (Șchiopu) vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, care o zidisă întăi, mănăstirea Galata din vale, care apoi să răsipisă, ci cu toată nevoința au silit și... au zidit Galata în deal, care trăiește și pînă azi”. Dar... Apoi tu, vere, mereu ai câte un „dar”. Ia spune-mi ce ar mai fi de zis despre mănăstirea Galata din Deal? Până în 1591, când este
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
idee obsedantă a regimului comunist de a abate atenția de la esența problemei unei națiuni ateizate și anchilozate: refacerea spirituală. Revoluția spirituală a omului implică o revoluție întru Hristos, în sensul redescoperirii Revelației în structura interioară, în accepția filocalică a sfintelor nevoințe ale desăvârșirii. Această revoluție spirituală s-ar putea circumscrie unei depășiri a dicotomiei antropologice dintre platonism care vedea trupul ca un mormânt al sufletului și esențialism care viza o reducție a corporalului la stadiul biologic, într-o manieră mai mult
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Constantin, Între suflet și spirit, București, Editura Humanitas, 1996. Noica, Constantin, Echilibrul spiritual, București, Editura Humanitas, 1998. Noica, Constantin, Despre demnitatea Europei, București, Humanitas, 2012. Noica, Constantin, Șase maladii ale spiritului contemporan, București, Editura Humanitas, 2012. Racoveanu, George, Viața și nevoințele fericitului Paisie, Starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, Tipografia Episcopul Vartolomeu, 1936. Racoveanu, George, Gravura în lemn la mănăstirea Neamțul, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1940. Racoveanu, George, Omenia și frumusețea cea dintâi, București, Editura Predania
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
El și înaintând ne mutăm, așa zicând, de la frică la iubirea lui Dumnezeu. Și așa auzim cuvântul Lui: Cel ce are poruncile Mele și le păzește pe ele, acela este cel ce Mă iubește (Ioan XIV, 21). Și așa adăugăm nevoințe peste nevoințe pentru a ne arăta iubirea prin fapte. Iar iubindu-ne, ne iubește și Tatăl Său la fel, venind înainte Duhul, Care împodobește casa noastră, ca prin întâlnirea ipostasurilor în noi să ne facem locaș al Tatălui și al
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
înaintând ne mutăm, așa zicând, de la frică la iubirea lui Dumnezeu. Și așa auzim cuvântul Lui: Cel ce are poruncile Mele și le păzește pe ele, acela este cel ce Mă iubește (Ioan XIV, 21). Și așa adăugăm nevoințe peste nevoințe pentru a ne arăta iubirea prin fapte. Iar iubindu-ne, ne iubește și Tatăl Său la fel, venind înainte Duhul, Care împodobește casa noastră, ca prin întâlnirea ipostasurilor în noi să ne facem locaș al Tatălui și al Fiului și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
rumuni” și care sigur slujeau în limba originală a crucii Mîntuitorului, adică rumuna sau geta, dar urîtă de moarte de tîrîturile latriniste carpatine la fel cum a fost urîtă în antichitate de greci și italici. Calea spre lumină din această nevoință cumplită a aflării limbii de slujire în creștinismul arimin sau mitraism în imperiul roman, cult care a ajuns din arimi-nism, sub pana unor sataniști chiar arianism, să purcedem la cercetatul celor vechi unde mai găsim cîte ceva fărîme de informații
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mai mare, Macrina. Aceasta l-a înduplecat să pășească spre ținta adevăratei filosofii și înțelepciuni, încât, lăsând la o parte mândria lumească și ajungând să disprețuiască slava învățăturilor deșarte, a trecut la viața cea cu adevărat activă și plină de nevoințe ... și a început să se pregătească, prin deplină lipsire de slavă și averi, pentru viața cea cu adevărat virtuoasă. Acesta este momentul despre care însuși Sfântul Vasile va spune că: mam trezit ca dintr-un somn adânc și mi-am
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
și sfaturi de viață creștină. Nu o lucrare de speculație cu privire la cea mai înaltă și mai ispitită lucrare a minții umane, ci o scriere de zidire sufletească și de dobândire a deprinderilor duhovnicești. Dacă rugăciunea curată este o culme a nevoințelor umane, această lucrare a P.C. Părinte Ion Cârciuleanu este o culme a vieții sale creștine și o încununare a vocației lui, o operă reflexivă, meditativă, ce ne mărturisește despre setea permanentă a Părintelui de aflare a adevăratelor valori ce ne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pe sora sa și pe prietenul său ceva mai în vârstă, Gherman, să părăsească casa părintească. În Palestina s-au stabilit la o mănăstire din Betleem, aproape de peștera unde s-a născut Hristos și unde au trăit în asceză și nevoință duhovnicească mai bine de cinci ani. Venirea lor în Țara Sfântă a coincis cu perioada când viața monahală a cunoscut o deosebită înflorire, iar membrii diverselor comunități monahale dovedeau un profund interes de a vizita renumitele locuri din Palestina și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
gazdă. Călătoria lor a continuat la centrul monahal Diolcos, unde au avut posibilitatea să întâlnească un anahoret renumit în regiune pentru detașarea sa de posesia oricărui bun material, pe Archebius. Deoarece Cassian și-a manifestat dorința de a-i imita nevoințele, Archebius le-a lăsat coliba sa cu tot ce era în ea, ,,născocind o minciună caritabilă”, cum că ar vrea să părăsească acele locuri, însă reîntorcându-se după câteva zile pentru a-și construi o altă colibă. Acesta este prezentat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
curățeniei duhului trupului nu e suficientă înfrânarea de la mâncare, ci sunt necesare și celelalte virtuți sufletești deoarece sunt mult mai greu de cucerit. Dacă lăcomia pântecelui nu este biruită, atunci nici celelalte virtuți sufletești nu pot fi dobândite. Monahul, în nevoința sa, trebuie să se opună lipsei de cumpătare la mâncare și băutură în afara mesei și a somnului fără regulă, deoarece această nestăpânire declanșează pofte trupești și mai mari. Pe lângă postul trupului e necesară extinderea și către cel al sufletului. Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Convorbirea a XIII-a (19 capitole) este susținută tot de Avva Cheremon și tratează despre ajutorul lui Dumnezeu. În această Convorbire, Cassian expune raportul dintre har și libertate, fără a-l numi. Această întreprindere moral-teologică o face prin reliefarea sfintelor nevoințe ale Părinților pustnici. Nu vom insista asupra conținutului acestei Convorbiri deoarece acasta va face parte dintr-o analiză mai substanțială, într-un subcapitol următor. Convorbirea a XIV-a (19 capitole) îl are în centrul ei ca vorbitor pe Avva Nestoros
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nou. Ceea ce i-a impresionat pe toți admiratorii Sfântului Cassian a fost smerenia, care l-a împiedicat să-și atribuie vreun merit și să exalte altă frumusețe decât cea dumnezeiască și, evitând exagerările predestinaționismului, a pus în relief asprele nevoințe ale eremitului arătând, apoi, că viața în mănăstiri este cu mult mai ușoară, asigurând mântuirea și pacea comună. Așa a dat monahismului apusean un fundament înțelept, mai potrivit cu aspirațiile lui religioase, creând o tradiție nouă în monahismul creștin. Cu o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]