1,127 matches
-
acțiuni de apărare” (Freud). Fenichel (1945/1953) a făcut aceeași remarcă: „Ea șrefulareaț presupune un consum constant de energie pentru a se menține, în timp ce elementul refulat încearcă în mod constant să găsească o ieșire”. De unde și „sărăcirea generalizată a personalității nevrotice care-și consumă energia în realizarea refulării... Acest lucru explică anumite forme de oboseală nevrotică”. Freud (1932/1987) remarcă faptul că visul, care permite o suspendare temporară și parțială a refulării, îi oferă eului ocazia de a se odihni. El
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
consum constant de energie pentru a se menține, în timp ce elementul refulat încearcă în mod constant să găsească o ieșire”. De unde și „sărăcirea generalizată a personalității nevrotice care-și consumă energia în realizarea refulării... Acest lucru explică anumite forme de oboseală nevrotică”. Freud (1932/1987) remarcă faptul că visul, care permite o suspendare temporară și parțială a refulării, îi oferă eului ocazia de a se odihni. El (1933/1984) numește „copil al nopții” un gând refuzat care „a trebuit să aștepte slăbirea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" În „Pierderea realității în nevroză și psihoză” (Freud, 1924c/1974), autorul reia un caz expus anterior (Breuer și Freud, 1895/1974), care-i permite să compare refuzul psihotic cu refularea nevrotică. Elisabeth V.R., îndrăgostită în secret de cumnatul ei, este zguduită de dorința care i-a venit în minte pe când își veghea sora aflată pe patul de moarte: „Acum că e liber, poate să mă ia de soție”. Această scenă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și, am putea adăuga noi, înlocuirea ei printr-o activitate de delir care ar menține-o pe soră în viață, de pildă prin halucinații. În concluzie, refuzul realității exterioare practicat de subiectul psihotic este înrudit cu refularea realității psihice a nevroticului. În continuarea lucrărilor tatălui său, A. Freud (1936/1993; Sandler, 1985/1989) a cercetat amănunțit distincția posibilă dintre refuz și refulare, unul funcționând în raport cu realitatea perceptivă necunoscută, cealaltă în raport cu realitatea internă respinsă: „Dacă decelăm o refulare înseamnă că Eul se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
el doar o exclude, distingându-se prin aceasta de refulare, caracterizată printr-o separare care nu lasă aparent nici o urmă. Unele nuanțări trebuie însă aduse acestui antagonism de principiu. Refuzul se poate conjuga parțial cu refularea, mai ales în patologia nevrotică. Clivajul eului este o coordonată topică esențială în funcționarea refuzului, astfel încât, în interiorul eului, „respingerea este întotdeauna dublată de o acceptare: apar două atitudini opuse, independente una de cealaltă, ceea ce conduce la un clivaj al eului” (S. Freud, 1940/1967). Să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceasta constituie contrapartida unui eu slab și vulnerabil. Percepția nedorită se opune, în opinia lui Freud, forței ce caracterizează contra-dorința (S. Freud, 1927b/1985), altfel spus, contrainvestirea. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Mecanismul refuzului poate face parte din patologia nevrotică: el se află în legătură mai cu seamă cu nevroza obsesională. În „Omul cu șobolani”, Freud (1909b/1979) descrie comportamentul straniu al pacientului său, care își știa tatăl decedat, dar care, în pofida acestui lucru, se purta ca și cum el ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
spre deosebire de cea precedentă, un caracter pasiv, de epuizare a forței fizice și psihice, o atitudine de inerție. Omul se va simți atins În vitalitatea sa nu numai din punct de vedere corporal, ci În totalitate. Se mai discută și aspectul nevrotic al durerii. Orice durere apare ca Însoțind dorințele refulate ale unei persoane. Ea este legată de frustrări sau de traume emoționale. În cazul durerii, al stărilor de epuizare emoțională, omul se simte singur și părăsit. Existența i se pare a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
propria sa persoană. Omul de astăzi este lipsit de repere. El devine obiectul manipulărilor al unor antimodele, care adâncesc și agravează această profundă criză de valori prin care este obligat să treacă. Dincolo de a fi o simplă sau exclusivă experiență nevrotică, de factură psihiatrică sau socială, criza omului modern este experiența ontologică negativă care-l dizolvă rapid, sfârșind prin a nu-l mai recunoaște și prin a-l desființa, așa cum anunța M. Foucault. Viața devine o problemă căreia omul nu-i
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aceleași probleme psihologice și morale ca și mine sau de altă natură. Această atracție este dată de nevoia unei compensări reciproce a problemelor noastre similare (traumatisme afective, carențe emoționale, frustrări, eșecuri etcă. O asemenea preferință interpersonală are un caracter predominant nevrotic și ea nu poate dura În timp, ci, d Dimpotrivă, va duce destul de rapid la situații conflictuale Între cei doi parteneri, sfârșind prin separarea acestora. Situația prometeică pozitivă se realizează prin alegerea și descoperirea modelului uman ideal cu care dorești
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca o ruptură a unității, el va lăsa o amintire dureroasă de durată. Efectul său este sentimentul penibil al absurdului. Este pierdut un partener. Se năruie un ideal comun. În locul echilibrului și al armoniei dintre persoane, se produce o Încărcare nevrotică a acestora. Ulterior, experiența eșecului se va proiecta ori de cîte ori va apărea posibilitatea realizării unui nou cuplu. Persoanele frustrate vor proiecta experiențele psihotraumatizante anterioare asupra eventualilor viitori parteneri. Este o persistență a umbrelor trecutului asupra prezentului. Nevroza de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau compensa această singurătate, mai ales că este vorba despre o singurătate care apare În urma unei situații nevrotice psihotraumatizante. Dincolo de acest eșec, se profilează perspectiva disperării morale, a faptului de a te pierde pe tine Însuți și apoi de a pierde și sensul vieții tale. În aceste situații, apar fenomene compensatorii, atât psihologice, cât și de ordin moral
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și Euridice, iar seria poate continua. Ce este, din punct de vedere psihomoral, restaurarea? Este numai o Întoarcere În trecut? O reluare de la Început a vieții de cuplu? Nu. Este cu totul altceva. Ea reprezintă În primul rând rezolvarea conflictului nevrotic al individului care a suferit un eșec În cadrul cuplului său. Cauzele care au dus la ruperea si dizolvarea cuplului trebuie făcute inteligibile Întrucât În caz contrar ele vor persista ca acuze reciproce Între foștii parteneri ai cuplului, iar aceștia le
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
etc. Persoana se va dezvolta normal numai În condițiile În care are la dispoziție modele pozitive, pentru care să opteze În mod liber. Impunerea unor modele stricte, rigide, va duce la formarea unor tipuri psihomorale defectuase, personalități cu o structură nevrotică, instabile sau impulsive, deviante sau de tip violent. În egală măsură, acceptarea necondiționată, fără rezerve, a oricărui model oferit la Întâmplare va duce la tipuri psihomorale deformate, dependente, de dependență, regresive etc. Asupra acestora vom mai reveni. În ceea ce privește modelul ales
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
impasului. Tipul de persoană deschisă caracterizează individul liber, atras de „situațiile deschise” ale vieții. În plan psihologic și moral este tipul de persoană echilibrată, stabilă, egală, sigură pe sine, fără conflicte sau complexe interioare. 2. Persoana-limită și modelul de existență nevrotic Acest tip de persoană precum și modelul său de existență sunt opuse celui descris mai sus. Înțelegem prin tipul de persoană-limită acel tip uman care se manifestă În situațiile-limită sau În situațiile Închise ale vieții. El nu trebuie considerat un tip
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trebuie considerat un tip patologic, În sens psihiatric, ci un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta termenul nevrotic În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite care-i sunt impuse de condițiile de viață
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta termenul nevrotic În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite care-i sunt impuse de condițiile de viață exterioare sau interioare ei. Caracteristicile persoanei-limită sunt: starea de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai puțin definit, insecuritate, impresia de incapacitate de a se putea apăra, centrarea atenției și activității asupra unei singure „teme” legate de nesiguranța și pericolul care amenință individul, dificultăți de adaptare, de angajare Într-o competiție, atitudine de retragere. Existența nevrotică este un tip de existență Închisă, după cum existența realizată este un tip de existență deschisă. Existența Închisă Împiedică persoana să progreseze, pe când cea deschisă Îi asigură evoluția și dezvoltarea. Nu trebuie Însă să vedem În aceste două modele expresia normalității
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ai acțiunii psihologice”, au fiecare „roluri” precise. În sensul acesta se pot distinge trei categorii de „persoane-actori” implicați În „scenariul psihologic”. Acestea sunt următoarele: - persoana inductoare este „actorul dominant”, cel care declanșează acțiunea psihologică. El este cel care fiind „Încărcat nevrotic” proiectează asupra „celuilalt” propriile sale „probleme” culpabilizându-l, pentru a-l obliga pe acesta să le preia. Din acest motiv, am denumit acest tip „persoana victimizantă”. - persoana indusă este „actorul dominat”, de regulă, o persoană slabă și cu un grad crescut
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conflict al eului, cauzat de anumite structuri sau „dispoziții morale” ale supraeului. În toate aceste cazuri, supraeul este bolnav, dar cel care suferă este eul. În toate cazurile, cel care refuză să dăruiască, asemenea celui care fură, sunt persoane Încărcate nevrotic, cu un trecut psihobiologic traumatizat sufletește și moral. Ele sunt persoane frustrate, structuri narcisistice, dependente de ceilalți, incapabile de a acționa singure, de a putea duce la capăt o acțiune, de a se putea fixa Într-un loc, cu probleme
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acționează Întotdeauna divergent, depărtându-se mereu, și rapid, unul de celălalt. Dezacordul duce la tensiuni, la conflicte. Conviețuirea, „a-fi-Împreună”, este imposibilă. Persoanele respective vor sfârși prin a se despărți, a se separa una de cealaltă. Separarea, despărțirea, va lăsa „urme nevrotice” În fiecare dintre ele, dar ea nu duce la stingerea conflictului. Cei doi se vor despărți, dar fiecare va lua cu el experiența psihotraumatizantă din cursul Întâlnirii cu celălalt. Separarea va anula conflictul, care va fi Înlocuit de Încărcarea nevrotică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nevrotice” În fiecare dintre ele, dar ea nu duce la stingerea conflictului. Cei doi se vor despărți, dar fiecare va lua cu el experiența psihotraumatizantă din cursul Întâlnirii cu celălalt. Separarea va anula conflictul, care va fi Înlocuit de Încărcarea nevrotică care urmează acestuia și pe care fiecare dintre cei doi indivizi va continua să o păstreze. Această experiență nevrotică va invalida cele două persoane, constituind o piedică serioasă În cazul altei Întâlniri, diferită de cea anterioară. În cazul unor noi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va lua cu el experiența psihotraumatizantă din cursul Întâlnirii cu celălalt. Separarea va anula conflictul, care va fi Înlocuit de Încărcarea nevrotică care urmează acestuia și pe care fiecare dintre cei doi indivizi va continua să o păstreze. Această experiență nevrotică va invalida cele două persoane, constituind o piedică serioasă În cazul altei Întâlniri, diferită de cea anterioară. În cazul unor noi Întâlniri, cu persoane diferite, fiecare dintre cei doi va proiecta asupra noului partener problemele nevrotice ale Întâlnirii anterioare. Noua
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o păstreze. Această experiență nevrotică va invalida cele două persoane, constituind o piedică serioasă În cazul altei Întâlniri, diferită de cea anterioară. În cazul unor noi Întâlniri, cu persoane diferite, fiecare dintre cei doi va proiecta asupra noului partener problemele nevrotice ale Întâlnirii anterioare. Noua Întâlnire nu va putea avea un rezultat pozitiv, Întrucât ea va fi marcată de experiența nevrotică anterioară. Mai există Însă o posibilitate. În cazul unei noi Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cea anterioară. În cazul unor noi Întâlniri, cu persoane diferite, fiecare dintre cei doi va proiecta asupra noului partener problemele nevrotice ale Întâlnirii anterioare. Noua Întâlnire nu va putea avea un rezultat pozitiv, Întrucât ea va fi marcată de experiența nevrotică anterioară. Mai există Însă o posibilitate. În cazul unei noi Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra noilor parteneri. Se va realiza În felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va proiecta asupra noului partener problemele nevrotice ale Întâlnirii anterioare. Noua Întâlnire nu va putea avea un rezultat pozitiv, Întrucât ea va fi marcată de experiența nevrotică anterioară. Mai există Însă o posibilitate. În cazul unei noi Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra noilor parteneri. Se va realiza În felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege prin Împăcare situația prin care o stare de tensiune, un dezacord sau chiar un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]