1,775 matches
-
matură își pierde interesul și abandonează matematica, este puțin probabil ca pierderea să conteze pentru matematică, sau pentru ea însăși. Pe de altă parte, nici câștigul nu pare să fie unul substanțial: recordurile târzii ale matematicienilor nu sunt deosebit de încurajatoare. Newton a fost un maestru la Monetărie destul de competent (atunci când nu se certa cu oricine). Painlevé nu a avut prea mult succes ca premier al Franței. Cariera politică a lui Laplace a fost extrem de compromițătoare, dar el nu este un exemplu
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
fluxul intravascular se apropie de zero iar presiunea se apropie de valoarea sa maximă. Stenoza critică apare la o reducere aproximativ cu 80-85% a lumenului. Presiunea prestenotică este egală cu cea din vasele parentale (legea a 3-a a lui Newton) - stenoza exercitând o forță egală ca mărime și de sens opus față de forța hemodinamică generată de tensiunea arterială sistemică. Velocitatea în repaus la nivelul arterei femurale este 20 cm/s și crește la efort la 150 cm/s58. La acest
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
severității stenozei 36 simplificând ecuația Young care era derivată din ecuația fluxului fluidelor descrisă de Poiseuille, toate aceste ecuații fiind intrinsec legate prin faptul că aplică aserțiuni simplificatoare ale ecuațiilor Navier Stokes care descriu practic modul în care legea lui Newton a conservării momentum-ului se aplică la fluxul fluidelor. Semnificația funcțională a stenozelor derivă din efectul acestora asupra fluxului sanguin. Dar cât de severă trebuie să fie o stenoză pentru a produce un gradient presional măsurabil, o scădere a fluxului
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
negativ dintre strain-ul transversal (negativ pentru tensiunea axială, pozitiv pentru compresia axială) și strain-ul axial ( pozitiv pentru tensiunea axială, negativ pentru compresia axială). Ecuațiile Navier-Stokes descriu mișcarea fluidelor viscoase, rezultă din aplicarea legii a II-a a lui Newton la mișcarea fluidelor. Ele sunt ecuații diferențiale care, spre deosebire de ecuațiile algebrice nu stabilesc o relație explicită între variabilele de interes (de exemplu, între velocitate și presiune) ci între ratele de modificare ale acestor variabile (de exemplu, în cazul unui fluid
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
Macmillan, 1997. Molchonov Mikhail A., Political Culture and Național Identity în Russian-Ukrainian Relations, Texas A&M University Press College Station, 2002. Neumann Iver B., Russia and the idea of EuropeA study în identity and internațional relations, Routledge, Londra, New York, 1996. Newton Julie, Russia, France and the Idea of Europe, Basingstoke, Palgrave Macmillan, St. Antony's Series, 2003. Nicchia Giulia, The Energy Issue în the EU-Russia Relations, Editoriale Scientifică, Napoli, 2008. Nonka Elenă, La Communauté des Etats Indépendants, Université du Quebec à
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
Pinter Publishers, Londra, 1988; John Fells, The European Community and the superpowers, PNL Press, Londra, 1989; Hugh Macdonald, The Soviet Challenge and the Structure of European Security, Edward Elgar Publishing, Aldershot, 1990. 10 Relația cu Franța este discutată în Julie Newton, Russia, France and the Idea of Europe, Basingstoke, Palgrave Macmillan, St. Antony's Series, 2003, în timp ce relația cu Germania este tema centrală a cărților lui Robin Laird: The Soviets, Germany and the new Europe, Westview, Oxford, 1991 și Bonn and
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
Putin Ties", Radio Free Europe, 22.01.2007, data consultării: 14.05.2007, http://www.rferl.org/ featuresarticle/2007/01/77bb464f-7c16-491a-994a-32b6c5b66332.html. 29 Pentru o analiză a relației Rusiei cu Franța din 1958 până la începutul anilor 2000, vezi Julie M. Newton, Russia, France, and the Idea of Europe, Palgrave Macmillan, 2003. 30 Dov Lynch, op.cit., p.52. 31 Idem. 32 Richard Sakwa, op. cît., p. 211. 33 Dov Lynch, Rusie face à l'Europe, Cahiers de Chaillot, no. 60, mai 2003
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
notelor de lucru, Hooke a notat și o parte din descoperirile sale majore, între care primele experimente cu un microscop cu care a descoperit bacterii și 7 spermatozoizi. Din lotul de documente face parte și corespondența dintre Hooke si Isaac Newton, în care cei doi discutau despre teoria gravitației universale sau despre sistemul solar. Pentru cei pasionați de știință este interesant să descopere paginile acoperite de Hooke, cu minuțiozitate și răbdare, cu un scris mărunt, cu mici diagrame și scheme, relatând
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
pasionați de știință este interesant să descopere paginile acoperite de Hooke, cu minuțiozitate și răbdare, cu un scris mărunt, cu mici diagrame și scheme, relatând emoția acestuia când a descoperit bacteriile mărite de microscop sau pasionantele dezbateri dintre el și Newton privind natura gravitației. Chiar dacă cei doi au ajuns să fie adversari înversunați, sunt memorabile cuvintele pe care Newton i le-a scris lui Hooke: pentru a vedea cât mai departe trebuie să stai pe umerii uriașilor. Robert Hooke a prezidat
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mărunt, cu mici diagrame și scheme, relatând emoția acestuia când a descoperit bacteriile mărite de microscop sau pasionantele dezbateri dintre el și Newton privind natura gravitației. Chiar dacă cei doi au ajuns să fie adversari înversunați, sunt memorabile cuvintele pe care Newton i le-a scris lui Hooke: pentru a vedea cât mai departe trebuie să stai pe umerii uriașilor. Robert Hooke a prezidat timp de 22 de ani Departamentul de Experimente al Societății Regale, fiind secretar al societatii pentru cinci ani
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
avansat mult investigațiile meteorologice. Tot Hooke a instituit o publicație meteorologică sub auspiciile Societății Regale, a stabilit rolul radiației solare și a rotației Pământului în jurul Soarelui în determinarea vremii. El este considerat părintele prognozelor meteo. Cu cinci ani înainte ca Newton să fi publicat lucrarea sa Principia în care a expus și legea atracției universale, Hooke a susținut 9 la Societatea Regală o prelegere în care formula ideea existenței gravitației universale precum și ideea că forța de atracție este invers proporțională cu
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
noștri de temut: microbii monștri invizibili, nemiloși care pătrund în organism și aduc boli sau moarte. În 1673 Leeuwenhoek a scris despre uimitoarea sa descoperire Societății Științifice Regale din Londra, printre ai cărei membri, la acea vreme, se numărau Isaac Newton, Robert Boyle, Robert Hooke, Cristopher Wren. Leeuwenhoek provenea dintr-o familie modestă și avea serioase lacune în instruire. Scrisorile lui către Societatea Regală Britanică necesitau o traducere din dialectul olandez vorbit de el în limba engleză. În această primă scrisoare
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ani. Din păcate, nimeni nu a aflat acest lucru până de curând, așa că Galileo a primit toate meritele. Harriot a fost un gentleman bogat, ce nu își dorea nici faimă, nici bani, precum Galileo. Micul șervețel vărgat al lui ISAAC NEWTON Timp de aproape două mii de ani oamenii de știință au considerat că toate culorile se formează prin amestecul luminii cu întunericul. De exemplu, în culoarea albastră există mai mult întuneric și mai puțină lumină, iar în culoarea galbenă există multă
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
galbenă există multă lumină și puțin întuneric. După această teorie ar rezulta că principale sunt culorile alb și negru, iar celelalte sunt combinații ale acestora în diferite proporții. Primul care a verificat și a infirmat această teorie a fost Isaac Newton (1642 - 1727). În anul 1666, la vârsta de 24 de ani, ocupându-se de studiul luminii solare, Newton a făcut următoarea experiență: a închis fereastra camerei cu un oblon de lemn. Printr-o deschizătură îngustă a acestuia a pătruns un
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
negru, iar celelalte sunt combinații ale acestora în diferite proporții. Primul care a verificat și a infirmat această teorie a fost Isaac Newton (1642 - 1727). În anul 1666, la vârsta de 24 de ani, ocupându-se de studiul luminii solare, Newton a făcut următoarea experiență: a închis fereastra camerei cu un oblon de lemn. Printr-o deschizătură îngustă a acestuia a pătruns un fascicul foarte subțire de lumină care a căzut pe o prismă de sticlă pusă în calea acestuia. Pe
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
îngustă a acestuia a pătruns un fascicul foarte subțire de lumină care a căzut pe o prismă de sticlă pusă în calea acestuia. Pe peretele opus a apărut o dungă de lumină colorată în toate culorile curcubeului. Astfel a ajuns Newton la marea descoperire. Explicarea culorilor admisă până atunci de toată lumea a căzut. Culoarea albă s-a dovedit a fi un amestec de șapte culori, iar prisma, spunea Newton, are numai rolul de a descompune lumina în culorile componente. Continuând experimentarea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
o dungă de lumină colorată în toate culorile curcubeului. Astfel a ajuns Newton la marea descoperire. Explicarea culorilor admisă până atunci de toată lumea a căzut. Culoarea albă s-a dovedit a fi un amestec de șapte culori, iar prisma, spunea Newton, are numai rolul de a descompune lumina în culorile componente. Continuând experimentarea, Newton și-a propus să verifice dacă o radiație simplă (monocromatică) mai poate fi descompusă la o altă trecere prin prisma optică. În acest scop el separă din
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
la marea descoperire. Explicarea culorilor admisă până atunci de toată lumea a căzut. Culoarea albă s-a dovedit a fi un amestec de șapte culori, iar prisma, spunea Newton, are numai rolul de a descompune lumina în culorile componente. Continuând experimentarea, Newton și-a propus să verifice dacă o radiație simplă (monocromatică) mai poate fi descompusă la o altă trecere prin prisma optică. În acest scop el separă din radiația emergentă o singură culoare, o trimite pe o altă prismă și constată
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
acest scop el separă din radiația emergentă o singură culoare, o trimite pe o altă prismă și constată că nu se mai descompune în alte radiații. Constatând că prin nici o metodă culoarea unei radiații simple nu se mai poate modifica, Newton formulează principiul invariabilității culorilor simple. Pentru a explica deviația diferită a radiațiilor monocromatice la trecerea prin prismă Newton admite că răspunzător este fenomenul de refracție a luminii: indicele de refracție al sticlei diferă funcție de culoarea luminii (dispersia luminii). Lumina - amprenta
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
că nu se mai descompune în alte radiații. Constatând că prin nici o metodă culoarea unei radiații simple nu se mai poate modifica, Newton formulează principiul invariabilității culorilor simple. Pentru a explica deviația diferită a radiațiilor monocromatice la trecerea prin prismă Newton admite că răspunzător este fenomenul de refracție a luminii: indicele de refracție al sticlei diferă funcție de culoarea luminii (dispersia luminii). Lumina - amprenta atomilor Newton nu a încercat să afle dacă lumina produsă de alte corpuri incandescente are același spectru cu
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
principiul invariabilității culorilor simple. Pentru a explica deviația diferită a radiațiilor monocromatice la trecerea prin prismă Newton admite că răspunzător este fenomenul de refracție a luminii: indicele de refracție al sticlei diferă funcție de culoarea luminii (dispersia luminii). Lumina - amprenta atomilor Newton nu a încercat să afle dacă lumina produsă de alte corpuri incandescente are același spectru cu cel solar. De această problemă s-a ocupat cu două secole mai târziu chimistul german Robert Wilhelm Bunsen (1811 - 1899) și fizicianul german Gustav
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
indiciu sigur în identificarea substanței și deosebirea ei de altă substanță. Studiul spectrelor a devenit o metodă de cercetare deosebit de sensibilă și precisă. Valoarea spectroscopiei a devenit în scurt timp limpede. Spectroscopia, care își are originile în demonstrația făcută de Newton asupra naturii compuse a luminii, a dobândit brusc o largă aplicabilitate. Fiecare element prezenta un spectru specific care putea fi văzut, înregistrat și măsurat. Rezultatele lor erau de cea mai mare importanță, notează Abraham Pais, referindu se la Kirchhoff și
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
de a descrie complet și în modul cel mai simplu mișcările ce se produc în natură. Întemeierea teoriei propriu-zise a mișcării i se datorează lui Galileo Galilei (1564 - 1642), iar dezvoltarea ei unui număr mare de fizicieni; Christiaan Huygens, Isaac Newton au adus-o pînă la un anumit grad de perfecțiune; în onoarea lui Newton, o numim mecanică newtoniană. Pentru Aristotel (384 -322 î.Hr.), ca de altfel pentru toți cei care au trăit până la Galilei, greutatea și ușurința erau calități aparținând
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
în natură. Întemeierea teoriei propriu-zise a mișcării i se datorează lui Galileo Galilei (1564 - 1642), iar dezvoltarea ei unui număr mare de fizicieni; Christiaan Huygens, Isaac Newton au adus-o pînă la un anumit grad de perfecțiune; în onoarea lui Newton, o numim mecanică newtoniană. Pentru Aristotel (384 -322 î.Hr.), ca de altfel pentru toți cei care au trăit până la Galilei, greutatea și ușurința erau calități aparținând în mod absolut anumitor substanțe; este greu orice corp atras spre centru (el înțelegând
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
fost reluate ulterior de Edme Mariotte (1620-1684) în Franța (prin 1670 acesta a efectuat numeroase experiențe de rezistență a aerului la mișcarea corpurilor) și apoi de fizicianul francez Jean Theofile Desaguliers (1683-1744), stabilit în Anglia, în prezența unor martori iluștri: Newton, Halley, Derham. Acesta din urmă a măsurat rezistența aerului față de corpurile în cădere liberă (1721) și a apei care curge prin țevi (1726). Experiența directă și decisivă prin care s-a pus în evidență egalitatea timpilor de cădere a fost
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]