5,003 matches
-
nu e igienic și nu e profesionist (calul, mîța sau gîsca fiind imprevizibile și putînd strica, oricînd, o scenă). O cronicăreasă Îmi mărturisește, cu umor, că a pățit o rușine, Într-o seară : a plecat să vadă Macbeth și a nimerit la...Richard al treilea (se referea la modul În care juca interpretul rolului titular). Actorii erau de altă părere - că doamna Încurcase textele. În această luptă, numai marele Will rămînea indiferent : În fond, lui Îi era egal dacă acum, i
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
doi editori ieșeni, o colecție care, cred eu, e la fel de importantă ca Eminesciana: ea s-ar numi, simplu, Caragialeana. Mă gîndesc cu ce ar putea debuta ea, din moment ce atîtea cărți au tot fost dedicate conului Iancu; cred că ar fi nimerit să Începem cu...Caiete de regie (ori, măcar, GÎnduri regizorale) aferente pieselor marelui nostru clasic. De la Bumbești și Gusty, trecînd prin Radu Stanca, Sică & Beligan, continuînd cu Horea Popescu, Valeriu Moisescu sau Cornișteanu și ajungînd la Măniuțiu, Dabija, Felix Alexa
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că și noi trăim, că și noi respirăm și avem vise și speranțe, că ne dorim și noi o familie, o viața normală ca oricine altcineva. Într-un fel pot spune că Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru faptul că am nimerit În acest night club și nu În altul pentru că, față de altele, aici nu suntem obligate să ieșim cu clientul și să ne prostituăm pentru câțiva bani... Subiectul nr. 4 Karina 18 ani Bârlad „Voi folosi numele de scenă, Karina, pentru că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
nici de la zeii cei mai de jos, nici de la adepții tăi, deși te strecori bine, nevăzut, până în acest luminiș, dai piept în piept cu hanuman, regele maimuțelor cu gât roșu nancy ma, nu ai cum să pregătești nici o strategie surprinzătoare, nimerești, deci, în miezul oștirilor dușmanilor tăi fără să ai habar, te întrebi dacă hanuman știe cine ești, dacă înfățișarea ta îi spune ceva deosebit, te gândești că, oricum, apariția ta dintr-odată, cu mersul pe furiș, în cuibarul lui, nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe luo na, prințesa inimii tale. nu trebuie să te lași amăgit, trebuie să îți continui drumul acum, sacrificiul cilului parameciului cu ochi de motan a fost eficient, iată că zeii de mai de jos te călăuzesc bine. șase deasupra: nimerești într-o viță de vie, corzile te trag înapoi, nu te lasă să înaintezi, tu îți încordezi toți mușchii și împingi ca un taur în lianele verzi, te lupți cu lianele verzi ale acestei încrengături, strivești cu fruntea boabe mici
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nimic nu s-a mișcat în mica mea sferă de sticlă. până în ziua când mi-am spus că m-am săturat, că nu mai suport această moarte care mă trudește lent și mi-am făcut loc să mă odihnesc undeva nimerind pe banca acestui balon zburător, cu atât aer cald al dragostei tale nemaivăzute. nemișcare șase în primul loc: scoți din fântâna de lemn încrustat de lângă prispă două găletușe de apă-de-rouă, care se scurge în fântână de pe frunzele firelor de trifoi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Gând-Împărat). Oamenii din întâmplările dramatice povestite în carte se ospătează, stau de vorbă, dar rămân uneori pe gânduri, cugetând la dragostea care te face să mai uiți de necazuri, la viață, la bătrânețe, la moartea care parcă-i o cumătră nimerită din când în când în bătătură. Seamănă între dânșii poporenii ăștia care-s de colo și de dincolo? Seamănă și nu prea. Unii se arată a fi nătăfleți și păguboși, precum Dănilă zis și Prepeleac, un încurcă-lume care printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
alteori neroade, alteori pline de înțeles, alteori tragice, alteori deșarte. Și dezlegarea îndelung așteptată a marilor semne de întrebare în umbra cărora s-au mișcat întârzie fără sfârșit în moartea lor. IERONIM: Basme! Legile societății oferă astăzi soluțiile cele mai nimerite la toate întrebările. Ce spui tu o fi fost adevărat cine știe când. Iar chestia cu destinul cred că trebuie scoasă. BUFONUL: I-auzi! Închipuie-ți că secretarul nostru literar ar găsi, aruncat pe un raft prăfuit din subsol, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
v-am spus-o. Iaca tac! // (Bate din nou toba câteva clipe. Rumoare.) O FATĂ: Ce mai veste! Parcă după fete de-mpărat oftează flăcăii noștri... Oftează ei după ce au mai la-ndemână! (rumoare) UN BĂIAT: Aici chiar c-ai nimerit-o! Păi dacă am ceva la îndemână, pun mâna și gata! De unde-ai scos-o și cu oftatul? Iaca, să zicem c-aș vrea să te sărut. Bag sama când ești cu gândul în altă parte și... (Încearcă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ți-i într-adins? DĂNILĂ: Ba nu șuguiesc deloc. Hai, zi odată, da ori ba, că ne-apucă noaptea! ONOFREI (îl pufnește râsul): Apoi dară te văd că ești bun mehenchi! Da' și pe mine pot spune că m-ai nimerit cu chef. Hai, noroc să deie Dumnezeu! Să ai parte de car și eu de boi! DĂNILĂ: Să-i stăpânești sănătos, și eu asemenea carul! Bate palma. Iaca, cela care se uită acuma la noi îi Duman. Celălalt, dinspre brazdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o gâscă grasă când o pui în oală..., ca să nu mai socotim penele și puful... (Intră Cârlig, cu o gâscă sub braț) Bun întâlnișul, om bun! CÂRLIG (bâlbâit): Noroc să dea Dumnezeu! DĂNILĂ: Frumoasă gâscă ai! CÂRLIG: Păi n-ai nimerit-o, că nu-i gâscă, îi gânsac. L-am cumpărat de sămânță. DĂNILĂ: Bine-ai făcut! CÂRLIG: Păi da... DĂNILĂ: Bade... cum îți zice? CÂRLIG: Istrate Cârlig îmi zice. DĂNILĂ: Frumos nume! CÂRLIG: Păi da... DĂNILĂ: Bade Cârlig, și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să trag un chef. Da' mi-i lehamite să mă mai duc pân'la iarmaroc. Așa că nu te mai pune de pricină, și bate ici palma. CÂRLIG: Păi ai noroc de ce știu eu... Eu îs meșter cimpoier. Și m-ai nimerit când aveam mare trebuință de-o piele nouță, că mi s-a spart burduful de la cimpoi. Ei, hai, hai să facem târgu' și gata! Cum ajung acasă, ju-ju-jup belesc capra și dreg cimpoiul. M-oi descurca eu pe urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a fi cea de pe urmă, nici nu mai știu. Ia, parcă-mi vine să te-apuc de coadă și să te fac morișcă (arată cum l-ar face morișcă) iac-așa, iac-așa, și când ți-oi da drumu', să nimerești cu nasu-n jos drept unde-a fi mai cald, în străfundurile iadului. CODÂRLIC: Ba să te potolești. Nu te teme, că-i fi mulțumit de data asta. Iaca, am să-ncep tot eu, cum am început și-n celelalte dăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
locurile din care-am pribegit îmi era prieten doar un înțelept bătrân, care nici el n-avea cum mă mai ocroti în preajmă-i. Așa c-am pornit în lume, să-mi caut un rost și-un adăpost. Și-am nimerit bine aici, sub acoperișul și sub mila Măriilor Voastre. Mă bucur de oameni blânzi și buni, și caut, pe puterea mea, să fiu de ajutor la rându-mi. LIOARA: Jupâneasa Ilinca mi-a spus că ești meșteră la socoteli, dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și tot după înțelegere, tu-mi dai câte un gologan pentru fiecare îmbucătură pe care-o rup din dreptul meu. GRAS: Mai încape vorbă?! (se așază alături) APRODUL: Măria Sa Pricină-Împărat! PRICINĂ (intră. Vădit nemulțumit): Iaca a dat sfântul și-am nimerit! Cam întuneric pe ulițele cetății, frate Gând-Împărat, doar ici-colo câte-un felinar. Și acela atârnat prea sus. Am orbecăit de la gazdă pân-aici prin toate hârtoapele, cât gândeam că mi-oi strica vreun picior. Se cădea să trimiți după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Asta nu-i bazaconie. Zboară. E un avion. Avionul meu. MICUL PRINȚ: Se poate. Dar mie-mi trebuie o oaie. Desenează-mi-o, te rog! OMUL: Să mai încerc o dată. Repetă jocul, îi arată desenul) Poftim! MICUL PRINȚ: N-ai nimerit-o nici acum. Oaia asta-i prea bătrână. Eu vreau una care să trăiască mult. OMUL: Foarte bine. Acum am înțeles. (Repetă jocul) Iată, asta e o ladă. Oaia care-ți trebuie ție se află înăuntru. MICUL PRINȚ: Bravo! Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se oprește câteva clipe): Bună dimineața! OMUL: Bună dimineața! N-ai întârziat aseară la întâlnirea pe care o aveai? MICUL PRINȚ (face un gest nehotărât): O oaie, dacă mănâncă puieții copacilor, mănâncă și florile? OMUL: O oaie mănâncă tot ce nimerește. MICUL PRINȚ: Chiar și florile cu spini? OMUL (foarte ocupat): Da, chiar și florile cu spini. MICUL PRINȚ: Atunci, spinii la ce folosesc? (Omul nu răspunde, nu-i iese ceva, e necăjit.) Spinii, atunci, la ce folosesc? OMUL: Spinii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sinceritatea cuceritoare a mărturisirilor scăpate adesea de sub control (să fie la mijloc doar o impresie?), cu o ingenuitate frapantă, de neverosimilă autenticitate. Smerit, naratorul parcă și-ar cere mereu scuze. Aplauzele îl stingheresc. Ei bine, povestind despre tot ce se nimerește, fără pic de emfază, dar cu o însuflețire contaminantă, Sorin Stoica se singularizează în raport cu colegii săi de generație tocmai prin latura aceasta participativ empatică, ilustrând la propriu și într-o manieră dramatică ideea mai veche (a lui Sartre, pare-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lungești vorba și nu-mi spui ce treabă ai cu mine. Păi, cum să-ți spun, moș Dumitre, dacă matale o ții tot într-o șagă? Și mie cum nu-mi place șaga, cum nu-i place mâței smântâna, ai nimerit-o numai bine. Ia te uită. Om bătrân și prost. Te țin la poartă ca fetele mari pe flăcăi. Ia fă-te-ncoa’, măi Petrache, și deslușește-mi pe așăzatelea taina despre care ai adus vorba. Moș Dumitru a luat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
granițe nu ne-o dus gândul” Pe nesimțite am ajuns într-o zonă cu pământ lucrat. Se simțea satul pe aproape. Cum să te apropii însă? Acum se găsea de mâncare mai ușor. Pe câte un mal de gârlă se nimerea să dăm peste vreo bulgărie. Atunci ne săturam și noi. Ba mai luam și rezerve într-o căptușelă de mânecă - invenția lui Filip. Am fi putut coace cartofi. Dar ne era frică. Căutam câte o râpă prăpăstioasă chiar și câteva
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să reflecteze. La ce să reflecteze, nici el nu știa, dar situația se cerea curmată într-un fel. Poate ar trebui să se adreseze și inspectoratului școlar. Și-l sună pe inspectorul general, rugându-l să-i acorde câteva minute. Nimerise tocmai în ziua când acesta voia să plece într-un sat unde, cu o noapte înainte, arsese școala. Doctorul insistă să fie primit, încredințat că nu se poate să nu existe o soluție! Nu credea că toată povestea asta ingrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
copii. Postați de ambele părți ale străzii, copiii își pasau mingea ușor unul altuia. Mingea traversa strada, apoi revenea la un alt partener pe trotuarul de unde plecase. Jocul era amuzant, exuberant, însoțit de chiote de veselie. Uneori, unii jucători nu nimereau mingea și erau nevoiți să alerge după ea pentru a nu jena trecătorii sau pentru a nu o scăpa de sub control. Un șut mai puternic, dat de Mihăiță, golgheterul echipei, făcu ca mingea să zboare pe celălalt trotuar și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe celălalt trotuar și s-o ia la vale pe o străduță laterală. Răducu alergă să salveze mingea rebelă, neținând cont că tocmai atunci, la o distanță destul de mică, venea un camion în plină viteză. Cu toată prudența șoferului, Răducu nimeri sub roțile din față, apoi sub cele din spate, care îl striviră ca pe o gâză. Șoferul opri cât putu de repede, alergă câțiva pași în urma mașinii, dar scena care i se înfățișă îl înnebuni. De pe un cap imobil desprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o negură de tristețe. Săftica, înțelegând că nu are rost s-o mai descoase, îi mai zise: Dacă vrei, numai să duc gălețile cu apă în ogradă și merg eu să-ți arăt casa Varvarei. Nu, mulțumesc, nu e nevoie! Nimeresc și singură, mulțumesc mult! Pe drum, Simona se întâlni cu mai mulți oameni. Le dădu binețe. Aceștia, întorcând capul, se întrebau: ,, Cine o fi duduia asta că nu pare a fi de-a noastră!?" Când intră în ograda mătușei Varvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fel de a gândi al contemporanilor printre care trăim (tagmă din care, la cum te comporți față de mine, nici pe tine nu prea îmi vine să te exclud), ascultă cu atenție ce mi s-a întâmplat. Mai deunăzi, s-a nimerit să mă întâlnesc cu un individ care, cu ironia și cu atitudinea disprețuitoare și arogantă a omului ce nu este absolut deloc conștient de prostia sa, m-a întrebat foarte degajat: „Tot mai citești sumedenii întregi de cărți? Ai să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]