983 matches
-
valea cu isvoare. De s-ar ști... câte mâni albe rupe-ar flori mirositoare, Câte buze ar închide gândul sântelor păduri! Cine are-urechi s-audă ce murmur-gurile rele Și vorbărețele valuri și prorocitoare stele De-ale grațiilor amoruri, de-ale nimfelor iubit; Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cântări bogată, Căci comori de taine-ascunde orice râu... Lunca ingrată De-ar șopti, viața-i toată n-ar sfârși de povestit. .......................................................... Dar în camera îngustă lângă lampa cea cu oliu Palid stă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fund apare-un mândru chip ce tace; Cu roșii flori de mac în păru-i negru, Cu ochii-nchiși un semn cu mîna-mi face. Eu o urmez prin galerii înalte. Isvoare vii din vase stau să salte Și lângă ele nimfele de marmur, Făpturi cerești unor măestre dalte. Pe lucii muri auritele pilastre. În jurul lor sunt așezate glastre, Din care cresc bogate-ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre Și pe ferești perdele de purpură. Un miros răcoros simțirea-mi fură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luă a-ntoarcerii ziuă - De aste vorbește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică. Toți ceilalți precât de peire-au scăpat, pre a casă Ei erau, mântuiți de răsboaie și de apele mării. Numai pre el, doritul de patrie și de soție Nimfa măreață-l oprea, minunata zână Calipso-n Peștera cea boltită, râvnind de bărbat ca să-l aibă. În rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaka și tot de nevoie el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dar silfidele aveau chef de ceartă, - Ia te uită, nu e plaja ta... doar marea! De acolo ați apărut! Laur deveni hotărât... deja i se făcuse frig și mai făcu doi pași. Deodată marea îl deconspiră și-i dezvălui echipamentul. Nimfele fugiră râzând, scuipând în sânii lor frumoși! A doua zi îi spun vesele, - Nu ne-a trecut prin minte să vă luăm hainele, ați fi fost la voia noastră! - Ai dreptate Ano de la șantier, păcat, și acum v-am fi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
individului de către mijloacele informaționale în care, cum scria Alvin Toffler, mediul este mesajul, nu are, în cazul culturii noastre, decât 89 aparența unui implant artificial, snob, lipsit de perspective. Căci arta este, se știe, oglinda realității, așa încît (crîng cu nimfă scluptată, amurg învăpăiat, bancă singuratică). 3. (hotelul cu patru stele "Monrepos Castle"; în față, parking cu mașini arătând ca niște bomboane uriașe, policolore - EASTMAN-COLOR: Mercedes, Porsche, una decapotabilă, parcă un Volvo...). N-am visat niciodată să dau mâna cu John
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sânt solidar? Pe care le urăsc? Unele 207 sânt reale ca un pumn de țărână din care cresc fire de iarbă, altele virtuale, fantomatice, bîntuindu-ne imaginarul. Chiar a existat lumea antică, în care Europa nu era mai mult decât o nimfă răpită de Zeus pe spinarea eternului taur cretan (poate cel mai durabil simbol al vechiului continent)? A existat strania lume a lui Arthur și-a lui Lancelot, plină de arabi și miracole, barbară și strident colorată ca un joc de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la instantanee, la gestul expresiv surprins Într o clipă de har. Și, la divele care pășesc cu nonșalanță pe covorul roșu al consacrării, arcuindu-și bustul, talia, zîmbetul. Veverița le Întrecea. Și covorul ei de frunze, și alura de driadă (nimfă a pădurii) erau mai naturale. Mai autentice. Covorul roșu și În cadru sînt două sintagme suficiente pentru a sugera aluziile la toată scenografia fotografierii. Focalizează pe două detalii semnificative din care iradiază cu tot firescul scena. Comprimînd aluziv ce era
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
martiriul sunt iertați. (n.s. 62, p. 448) footnote>“. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XIX, în PSB, vol. 3, p. 447-448) „După cum cineva din om ajunge fiară, la fel cu cei vrăjiți de Circe<footnote Notă Pr. D. Fecioru: Circe, nimfă vrăjitoare. Folosind o iarbă dată de Hermes, Circe l-a ținut pe Ulise un an lângă ea, iar pe însoțitorii lui i-a prefăcut în porci (Homer, Odiseea, X, 233 ș.u.). (n.s. 286, p. 536) footnote>, tot așa și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
stăpânită de Eetion, regele cilicienilor din această parte a Asiei Mici. Pe Eetion, Ahile l a ucis, dar a avut îndurarea să nu-i necinstească leșul, ci l-a ars, împreună cu armele, și i-a înălțat un mormânt în jurul căruia nimfele munților au făcut să crească mai târziu ulmi. Era însuși tatăl Andromacăi, care era, încă mai de mult, nevasta lui Hector, luată de la părintele ei în schimbul unor daruri bogate. Atunci când a cucerit Lirnesos, Ahile i-a omorât Andromacăi toți frații
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se mai folosea o vreme de o insulă a sa, o insulă ce fremăta, încă la ordinele sale, de spirite ignee, acvatice, telurice, aeriene, nocturne și diurne, bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când se retrag, și fugind după ele când se întorc cu fluxul, zâne care dănțuiesc în hore, lăsând urmele verzi și circulare ale pașilor lor, spiriduși care, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în scenă această piesă-mască, convocând în vederea ei cât mai multe duhuri: „Decât un spirit lipsă / Mai bine toate-n păr.“ Și astfel, în timp ce muzica se-aude în surdină, apar, pe rând, Iris, Ceres, Iunona și, la sfârșit, o ceată de nimfe și una de secerători, care se prind în dans. În feeria aceasta mitologică sunt cuprinse și două cântări nupțiale, conform cu atributele tradiționale ale celor două divinități: Iunona le urează tinerilor o căsnicie onorată, spornică, mulți urmași, Ceres - rodnicia pământului. Aceste
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
celebrează unirea a doi tineri caști, exclude cu tact din mască pe Venus și pe Amor, ca divinități licențioase, excesiv erotice (Prospero însuși face dese aluzii la stăpânirea pasiunii) și introduce niște naiade astfel invocate de Iris: „Veniți în grabă, nimfe cumpătate (temperate nymphs), / Părtașe fiți unei iubiri curate.“ Merite de netăgăduit, dar nu aici se 194 văd adevăratele înzestrări poetic-muzicale ale acestui duh cum altele n-au mai fost și nu mai sunt. Ele se vădesc în cele două cântece
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
aud de pretutindeni, executate de duhurile auxiliare. O curiozitate - dar mai curând o inadvertență a piesei (care va fi avut două redactări) - este că, pentru a-l aduce la peșteră pe tânărul prinț, Prospero îi spune să ia „chip de nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la peșteră pe tânărul prinț, Prospero îi spune să ia „chip de nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca, după aceea, să-i rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe tânăr într-un colț stingher
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca, după aceea, să-i rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe tânăr într-un colț stingher al insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și ca sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth sufer a sea-change. / Sea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
el însuși, un exercițiu poetic în sine, un avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
stăpânită de Eetion, regele cilicienilor din această parte a Asiei Mici. Pe Eetion, Ahile l a ucis, dar a avut îndurarea să nu-i necinstească leșul, ci l-a ars, împreună cu armele, și i-a înălțat un mormânt în jurul căruia nimfele munților au făcut să crească mai târziu ulmi. Era însuși tatăl Andromacăi, care era, încă mai de mult, nevasta lui Hector, luată de la părintele ei în schimbul unor daruri bogate. Atunci când a cucerit Lirnesos, Ahile i-a omorât Andromacăi toți frații
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
se mai folosea o vreme de o insulă a sa, o insulă ce fremăta, încă la ordinele sale, de spirite ignee, acvatice, telurice, aeriene, nocturne și diurne, bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când se retrag, și fugind după ele când se întorc cu fluxul, zâne care dănțuiesc în hore, lăsând urmele verzi și circulare ale pașilor lor, spiriduși care, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în scenă această piesă-mască, convocând în vederea ei cât mai multe duhuri: „Decât un spirit lipsă / Mai bine toate-n păr.“ Și astfel, în timp ce muzica se-aude în surdină, apar, pe rând, Iris, Ceres, Iunona și, la sfârșit, o ceată de nimfe și una de secerători, care se prind în dans. În feeria aceasta mitologică sunt cuprinse și două cântări nupțiale, conform cu atributele tradiționale ale celor două divinități: Iunona le urează tinerilor o căsnicie onorată, spornică, mulți urmași, Ceres - rodnicia pământului. Aceste
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
celebrează unirea a doi tineri caști, exclude cu tact din mască pe Venus și pe Amor, ca divinități licențioase, excesiv erotice (Prospero însuși face dese aluzii la stăpânirea pasiunii) și introduce niște naiade astfel invocate de Iris: „Veniți în grabă, nimfe cumpătate (temperate nymphs), / Părtașe fiți unei iubiri curate.“ Merite de netăgăduit, dar nu aici se văd adevăratele înzestrări poetic-muzicale ale acestui duh cum altele n-au mai fost și nu mai sunt. Ele se vădesc în cele două cântece cântate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aud de pretutindeni, executate de duhurile auxiliare. O curiozitate - dar mai curând o inadvertență a piesei (care va fi avut două redactări) - este că, pentru a-l aduce la peșteră pe tânărul prinț, Prospero îi spune să ia „chip de nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la peșteră pe tânărul prinț, Prospero îi spune să ia „chip de nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca, după aceea, să-i rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe tânăr într-un colț stingher
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca, după aceea, să-i rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe tânăr într-un colț stingher al insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și ca sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth sufer a sea-change. / Sea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]