2,270 matches
-
lăcată. După aceea dama se mărită după un eretic și aceasta trezi conștiința otrăvitoarei, fiindcă, cu toate crimele ei grave, ea era o catolică drept-credincioasă. Atuncea ea cercă de-a vă găsi pe d-voastră, sperând că va putea să nimicească planul damei. Mărire Domnului că n-ați purtat lanțul, căci ați fi murit negreșit. Ar fi foarte bine să-l dăruiți mănăstirei noastre sărmane, căci curatului [i-]e totul curat și din foc aurul ar ieși lămurit. Stam înlemnit. Așadară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
papa se adresă în an[ul] 1340 către banul Bosniei, Ștefan, cu cererea și admonițiunea ca să ridice din nou cultul religiei romano-catolice, {EminescuOpXIV 79} împinse aproape la pieire prin nenumărații eretici, mai cu seamă de lege grecească, și să-i nimicească cu totului tot, precum își pusese de gând acest ban. Același papă rugă tot într-o vreme pe regele Ungariei Carol Robert I și stătu de el, sub rezerva de-a nu-i ierta păcatele, impunîndu-i ca datorie de conștiință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atace pe bizantini; pe nici un prins să nu-l lase cu viață, nici să-i lase să se răscumpere, să nu se miște nici de rugăciuni nici de jurăminte, ci să taie fără milă pe cei prinși ori să-i nimicească într-alt chip. Isac Angelos învinge pe romîno-bulgari în campania întîia (1183) Mulțimea stârnită prin vorbele unor asemenea prooroci, din a căror gură credea c-aude glasul lui Dumnezeu,. alergă la arme și irupse în răscoală fățișă. Mergîndu-le bine de la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu sine; ci prezența lui a fost îndeajuns pentru a stăvi cutreierările romîno-cumane. Jupanul sârbilor se ridicase asemenea ostil și dărâmase orașul Skopia. Isaac Angelos porni în contra lui, îl atacă lângă Morava cu succes, îl aruncă claie peste grămadă și nimici mare parte a oștirii sârbești puse pe fugă. Făr-a da pe la Nissa, împăratul merse pân-la râul Sava, unde se-ntîmpină cu socru-său, regele Bela III, apoi se-ntoarse la Filipopoli și de aci în capitală, ferindu-se bine de astă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tovarășii lor de arme carii rămăseseră acolo și carii de atunci încoace încăpură la mai mare primejdie, de vreme ce regele Ioannițiu, mândru de biruința și de prețiosul său gaj de onoare, se sârgui a dispresura cu totul orașul încunjurat și a nimici cu desăvârșire pe latini. Latinii îngrijiră înșii ca împresurații din Adrianopol să nu afle numaidecât știrea înfrîngerii suferite, căci în noaptea ce urmă zilei de luptă ei iluminară în mod strălucit tabăra lor, făcând pe alții să crează că vor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spre Rusion, unde i se opuse spre apărare o garnizoană aleasă, comandată {EminescuOpXIV 105} de priceputul în războaie cavaler Terus. Când viteaza ceată latină făcu o ieșire, ea fu ademenită într-o cursă, încunjurată și, cu toată eroica apărare, fu nimicită de covârșitorul număr al inamicilor, care-o potopi. După izbânda aceasta o parte de oaste cumano-romînă de 10000 de oameni se aruncă asupra orașului Apros, îl luă la cel dentîi asalt, îl risipi, trecu sub sabie pe mulți locuitori, pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Tzurulos precum și orășelul Athyra: pradă, pustiire, prinsoare, robie. Athyra își răscumpărase altfel deplina mântuire c-o mare sumă de bani, dar stătea sub prepusul c-ar fi cochetând cu latinii, fu deci atacată noaptea pe nesimțite de dușmani, luată și nimicită cu totului tot. Nici țărmul mării nu dădea un azil pe corăbii de furia cruzilor biruitori; talazul amar al mării înghițea o mulțime de victime de ale lor. Asemenea unei turbate vijelii, oastea cumană și oastea română bântuiau pretutindeni în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aruncă asupra a două orașe, a cărora câștigare avea să fie adevărata plată și premiul de onoare pentru întreaga campanie: Didymotichos și Adrianopolis. Planul lui era ca să cruțe și să mănție Adrianopolul, fiind oarecum un meterez înaintat al Constantinopolei; să nimicească însă Didymotichos; căci Ioannițiu își propusese de-a pustii Tracia, de-a o depopula cu desăvârșire și a o preface într-un deșert pentru petrecerea fiarelor sălbatice. Războiul pe care-l purta regele român nu era așadar de rând, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tuturor vasalilor regești, deci și a episcopilor, era neapărată pentru țară, căci aceștia, fiind asemenea vasali, aveau datoria de-a trimite sub steagurile regelui pe vasalii lor inferiori. Curând, și asemenea unei rumperi de nouri, valurile de mongoli rupsese stavilele, nimicise oastea ungurească, inundase Ungaria și o prefăcuse într-un pustiu și-l gonise pe rege afară din țară, unde îmbla cerând ajutor. Bela IV se rugă papei, care însă din {EminescuOpXIV 120} nefericire era rău certat cu împăratul Frideric II
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vecinilor, așa că tătarii învecinați întreprinseră în mai multe rânduri călcări în Moesia, arzând, pustiind și jefuind țara în dragă voie. Contra unui asemenea roi de tătari se aruncă Lachanas cu ceata sa mică și-l zvârli claie peste grămadă; curând nimici un alt despărțământ de tătari și, cu cât mai departe mergea, cu atât mai mulți partizani câștiga, cu atât mai multe biruințe izbândea asupra năvălitorilor, cu atât mai mult creștea faima lui de om ales pentru lucruri mari. Mase mari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zdrobi pe nebărbatul rege Constantin, care nu știu nici să se apere ca un rege, nici să moară ca un erou, ci pe câmpul de bătălie își pierdu viața într-un mod deplorabil în mînile lui Lachanas. Acesta bătu și nimici o parte a trupelor regelui, iar o altă parte o rândui în șirurile propriei sale oștiri. Lipsa aproape totală de apărare în ținuturi și orașe îi înlesni repedea lor supunere și el nu-și dete răgaz, până ce nu izbuti să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înlăuntrul țării, el se puse pe cale împreună cu soția sa, ajunse la Mesembria, intră în corabie și merse de-a dreptul la Constantinopol. Împăratul îl ținu anume de rău pentru o purtare atât de nebărbată și de mișelească, prin care se nimiciseră dintr-o singură lovitură multiplele silinți și cheltuiele pentru recâștigarea Bulgariei; refuză mai multă vreme celor doi fugari intrarea la Curte și chiar mai târziu le îngădui cu greu înfățoșarea în audiență. Pe tronul vacant prin fuga lui Asan se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu 500 de luptători aleși și cu mulți voluntari în șanțul ce înconjura orașul, năvăli fără veste și ocupă cu puțină osteneală tabăra lui Musa, pe când acesta gonea și lovea rău corpurile de armată inamică ce se prefăceau că fug, nimici pe deplin părțile de trupe pe cari Musa le lăsase spre paza taberei sau cari se refugiase într-acolo. Când Musa, întorcîndu-se de la urmărire, își văzu tabăra în mâna dușmanului, atunci trupele sale, atât turcești cât și valahiene, fură cuprinse
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ascunde particularitatea ei, spre a forma din ea o a doua figură, răsărită din spirit, o viziune a simțului ideal. El renunță așadar la aparițiunea definită (endlich, precisă) a individualităței sale (particulare) deosebite (besondere) pentru o personalitate ideală. El se nimicește cum am zice în toată înfățișarea sa sensibilă spre a re-nvia într-o formă ideală. Ba încă cu cât poate mai mult de-a se transforma pe deplin, cu cât învinge mai mult peste individualitatea sa proprie în favoarea unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestei direcțiuni însemnate de noi se ridică antiteza ei, din care rezultă a treia proporțiune a actorulai față cu caracterele dramatice. Reversul tipurilor ideale formate pe conta sau cu subordinarea vieței individuale ne prezintă figurele acelea în cari individualul a nimicit și a mistuit idealitatea și generalitatea, astfel încît ele în aparițiunea lor nu satisfac totodată și natura noastră ideală. Pe când cele dentîi sau se pierd în universalitatea reflecțiunei și a retoricei, sau înceată chiar de-a esista ca oameni vii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de la orator vocalizarea ca condițiune neapărată pentru cultivarea portamentului. Spre scopul acesta să se citească [mai] cu seamă și cu mare îngrijire piese de acelea în cari întreaga compozițiune, caracterul și metrul silesc oarecum vocea la persistență (Verweilen), unde alergarea nimicește la moment caracterul întregului. Nimica nu e mai cu scop în această privință decât traducțiuni nimerite a dialogului tragediei grece. Toată liniștea plastică și sublimă, ținuta cea așa de depărtată de conversațiunea ordinară în care ne transpune îndată elementul antic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din iluziune decât ca în mijlocul răpitoarelor pasiuni și-a afectelor eroice să ni reamintească puținătatea cea săracă a naturei fizice. Artistul are aicea datoria de-a face astfel întretăierile încît caracterul cel general al unui simțământ progresiv să nu fie nimicit 11 [prin] puterea micșorată a răsufletului (Atem). caracterul (abstract), caracterul unei științe, unui timp, unei pasiuni; (caracteristică); (caractere-litere) caracterul (concret) uman, complexul însușirilor ce constituiesc o individualitate omenească. Dacă însă răsufletul nu se poate întinde cu ușurință peste o parte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să aibă a se-nălța la silințe dinamice din ce în ce [mai] mari. Din cauza sus-menționatelor însușiri s-ar putea ca această parte să constituie cea mai grea și cea mai naltă pretențiune făcută artei, pentru că puterea crescândă a intuițiunilor nimicește plane până și cele mai obicinuite întretăieri și pauze gramaticale si ne reprezintă întregul ca un spectacol mare, ce influințează asupra-ne cu lovituri din ce în ce mai tari. Aicea actorul caută să prindă numai, cum am zice, momentul respirărei care, prin întrebuințarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puterei de care are nevoie vocea sa, se sfârșește lesne și care iar nu se poate restitui decât totuși numai ca în zbor, fără de-a-ți [fi] permis să arăți în acest proces silință or chiar oboseală, căci aceasta ar nimici la moment toată impresiunea. LEGEA ACCENTULUI LOGIC Cultivarea tonului articulat și a vocei, ca material pe[ntru] orce reprezentare poetică, au constituit primul ciclu a părții noastre spețiale. Dar acest corp domnit și format prin o tehnică sistematică trebuie să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei simțiri adevărat tragice, și de-aceea totdeuna general omenești, ar fi în contradicțiunea cea mai flagrantă cu nenatura acestui costum. Estremul celălalt în alegerea costumelor acelora ce nu mai au valoare în timpul modern constituie o altă direcțiune. Acest estrem nimicește toți timpii și toate epocele, le aruncă, cum am zice, pe toate într-o mare tigaie de topit, spre a scoate din ele un singur costum, cel modern. Acest principiu ce a domnit în Franța pîn-în a doua jumătate a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmarea liberei concurențe ar fi adesea niște produceri greșite și în contrazicere cu puterile actorului, totuși toate acestea n-ar putea să și fie considerante contra întemeieri principiului, tot așa precum unele abuzuri ale presei nu sânt în stare a nimici principiul libertății presei, ca punct de izvorâre a vieței și mișcărei spirituale. Modul însă cum în urmă trebuie să se deschidă teren pentru emulațiunea liberă, cu înlăturarea cea mai mare posibilă a tuturor abuzurilor {EminescuOpXIV 364} ce pot izvorî din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
principiul contradicțiunii și este un criteriu general, deși numai negativ, a oricărui adevăr; de aceea însă se și ține numai de logică, pentru că tratează cunoștințele ca cunoștințe în genere, abstracție făcând de la cuprinsul lor: el zice numai că contrazicerea le nimicește și le ridică (aufheben). Dar putem întrebuința acest principiu și în mod pozitiv, adică nu numai pentru a alunga neadevăr sau eroare (întru cât acestea se întemeiază pe contradicție), ci totodată și pentru a cunoaște adevărul. Căci daca judecata e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că principiul contradicțiunii este principiul general și cu totul suficient al cunoștinței analitice, dar mai departe încă nu mai are valoare și utilitate ca criteriu suficient al adevărului. Căci împrejurarea că nici o cunoștință nu-i poate contrazice fără a se nimici pe sine însăși preface acest principiu {EminescuOpXIV 424} într-o conditio sine qua non a adevărului cunoștinței noastre, dar nu în rațiune determinativă a lui. Având deci a face numai cu partea sintetică a cunoștințelor noastre, ne vom gândi de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cultivarea lor, acesta-i *** al unei observări din principiu asupra ființei culturei. Cum că însă prin o îmbulzire silită a copiilor la instrucțiune muzicală nu se ascute, ci se tâmpește numai simțul estetic trebuincios oricărui om cult și cum că nimicește și plăcerea ce cineva ar putea-o găsi în arte, pentru că apatia e mai mare decât impulsul natural și-l învinge în decurs de mulți ani - asta ar fi trebuit ca esperiența să-l învețe pe oricine, ar fi trebuit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care nu se primește nici o plată-n schimb și sânt tot atât de pierdute pentru țară ca și tributul ce s-ar plăti periodic unui stat străin sau ca și când s-ar arunca în apă. Tot ce se consumă în mod improductiv se nimicește fără a-și reproduce restituirea. Centralizare și absentism merg mînă-n mână. Câștigul nu crește cu bunăstarea și nu scade cu regresul societății, din contra, el e mare în țările cari merg spre ruina lor sigură. Absenteismul era general în Franța
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]