644 matches
-
fenomenologiei care-i este proprie, ajunge să manifeste o tendință naturală către stabilitate (un fel de pas dialectic prevăzut și de sinteza conceptuală hegeliană: "căci conștiința [schimbătoare] nu are ca fiind esența dacât conștiința opusului ei și a propriei sale nimicnicii... în ridicarea din aceasta ea merge către imuabil"42). De aceea, mișcarea către opus ("orice schimbare se face de la un contrariu la altul"43) caracterizează partea cea mai importantă a raportării celor două definiții structurale (cea pre- schimbare și cea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
află într-o puternică contradicție. Una pune accent pe faptul că ceva este ridicol deoarece apare mai întîi cu o anumită siguranță, ca un lucru de la sine înțeles, cu o anumită importanță și superioritate, dar se dezvăluie apoi brusc în nimicnicia și neputința sa. În felul acesta, se provoacă în cel căruia îi apare, mai întîi, un sentiment de siguranță și de admirație, de zăpăceală și de tensiune, iar după aceea, dintr-o dată, o deziluzie sau un triumf ori măcar o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este totuși o "degradare". Din punct de vedere pur logic, ceea ce se contrazice cu sine este egal cu zero. Psihologic însă, descoperirea autocontrazicerii apare ca un contrast descendent. Ceea ce apărea ca rațional și demn de încredere se dezvăluie acum în nimicnicia sa. În felul acesta se naște șocul care e condiția izbucnirii rîsului. Există o analogie, în această privință, între toate cazurile de ridicol, ce se întemeiază pe o condiționare comună. Genul și gradul tensiunii pot fi extrem de diferite. O persoană
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de izbutit acest lucru și este necesară mai multă osteneală tehnică, stilistică, decât dacă acel ceva inițial ar fi minunat, generator de senzații și idei teribile etc. Realitatea nu este întotdeauna și nici neapărat ofertantă: dar a scrie doar despre nimicnicia ei ar fi inutil și poate chiar umilitor, uman vorbind. Pervertirea poate fi adecvată, în acest caz, pentru că este o pervertire cu miză estetică. Ce poate fi rău în așa ceva? Inspirația e doar un zaț de cafea, astăzi. Ce aflăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Cortez, poate prima cântăreață a Franței la acel moment, piesă centrală în concepția regizorală aproape crudă a lui Lavelli. De ce crudă? Pentru că doar cu încredere considerabilă în discernământul și disponibilitatea unei cântărețe poți s-o prezinți pe divă în toată nimicnicia ei, după cum doar cu înțelepciune, autentic instinct teatral și prospețime a minții poți cânta o muzică atât de departe de obișnuitul zilnic și poți juca un personaj atât de aproape de ceea ce vei putea fi la un moment dat: o fostă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a eului personal în propria lui idee, care există în Dumnezeu din veșnicie. Din acest punct de vedere, nefericirea vieții terestre stă în uitarea propriei noastre idei, a propriului nostru arhetip ceresc, uitare ce pe izolează în vremelnicie și în nimicnicie. Arta religioasă e amintirea sensibilă a acestui adevăr de credință. Dacă saltul dincolo de această lume e propriu fiecărei arte, cea religioasă nu evadează în vagul unei idealități posibile ca arta profană, ci în cerul populat cu formele pure ale existențelor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mărimi și totuși îl trăiești cu conștiința că tu ești subiectul pur și etern al cunoașterii și în fața acestui spectacol îngrozitor de sublim, ești „purtătorul acestei lumi întregi”, căci lupta violentă din natură nu e decât propria ta reprezentare. Sentimentul propriei nimicnicii e o „fantomă, o imposibilitate mincinoasă” căci individualitatea noastră uitată e înlocuită cu conștiința că suntem „purtătorii tuturor lumilor și ai tuturor timpurilor”. Dezechilibrul de forțe de la început se schimbă astfel într-un echilibru nou: dependența noastră de nemărginirea lumii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
catedralelor sub bolșevism, la profanarea și arderea moaștelor în Spania, la ziua groazei celei mari de la sfârșitul lumii. în toate aceste cazuri, invazia sublimului în suflet e atât de imensă, de zguduitoare și de irezistibilă, încât ne reduce parcă la nimicnicie și la nefunță. Adeseori însă sublimul negativ se însoțește într-o îndoită impresie cu sublimul pozitiv sau binefăcător. Vederea unui cadavru în descompunere e îngrozitoare prin ideea neființei care năvălește în noi. Descrierea lui în poesie de către Charles Baudelaire sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și moarte în acel moment, și fără ajutorul inteligenței, care îl primește pasivă, e identic cu Dumnezeu. Sublimul mistic e expresia cea mai pură și mai înaltă a iubirii lui Dumnezeu pentru om și a iubirii omului pentru Dumnezeu. Sentimentul nimicniciei proprii pe care îl încearcă misticul nu e un sentiment de îngrozire, ci unul de creatură mărginită, vremelnică și păcătoasă, conturată ca în lumină de fulger în infinitul strălucirii dumnezeiești, ce-l inundă. În viforul orbitor al contemplației unitive, omul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nimicește impresia începutului și tristețile amurgului și îneacă orizontul lumii în reverberații de larguri infinite. Arta nu e, fără îndoială, această mare amiază fără început și fără sfârșit, a veșniciei. Dar precum în materia din care e făcută poartă principiul nimicniciei, tot astfel în sensul ce strălucește din ea arde o rază coborâtă din marea amiază. Prin vraja ei, respirăm în restriștea pământului ceva din boarea suavă a paradisului. Chemarea gemului nu e aceea de a mântui sufletele, ci de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan, 1, 18); [32] Spre final, asemenea lui Iov ("Căci noi suntem de ieri și nu știm nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră" - Iov, 8, 9), autorul epistolei reafirmă nimicnicia vieții omenești: Noi suntem de ieri și umbră pe pământ e viața noastră" (p. 148). 2.6. Toate aceste texteme, care semnifică, din diferite unghiuri, pedeapsa divină, efemeritatea trupului și mântuirea spiritului, sunt "repetate" în contextul detronării Isaurianului și al
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
din documentele Internelor de dinainte de 1945, încercându-se verificarea antecedentelor celor pomeniți în aceste documente. Întâmplările ce mi s-au relevat aici m-au ajutat foarte mult la înțelegerea mai clară a întregului, de obicei cercetătorul putându-se confrunta cu nimicnicia dictaturii: datele cuprinse în cererile de scutire de ghetou, au devenit, după câțiva ani, informații utile pentru racolarea unora. Există oameni pe care istoria nu i-a torturat o singură dată. Am mai putut parcurge colecția de manuscrise a Bibliotecii
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ceilalți (cu semenii); - din relațiile cu mediul (vestimentație, obiectele care îl repezintă, locuința, mobilierul etc.); - prin limbaj: 1. poziția socială, cultura, gradul de inteligență etc.; 2. atitudinea față de evenimente, față de viață etc.; 3. convingeri, idealuri etc.; 4. sentimente, noblețea sau nimicnicia etc.; 5. prin ticuri, formule fixe, stereotipii etc. 3. procedee ale portretizării: - descrierea; paralela; - dialog; antiteza; - monologul interior; sugestia și aluzia; - analiza psihologică; definiția; - evocarea; gradația; etc. Alte obiective, de urmărit: 1. rolul amănuntului (ne)semnificativ: gesturi, ticuri, vestimentația etc.
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Platon, cu siguranță, unele scrieri ale lui Schopenhauer și Nietzsche, posibil, și alte cîteva intră într-o zonă intermediară.) Literatura memorează ceea ce se pierde pe drum; marii scriitori sînt inevitabil contrapor-gresiști; scrisul e o activitate care evidențiază păcatul originar, imperfecțiunea, nimicnicia existenței umane. Se poate spune acest lucru despre operele tragice, ca și despre cele comice, despre proză, teatru și chiar poezie. Cele mai mari scrieri conțin mereu elementul îndoielii sau al pesimismului potențial, dacă sînt literatură adevărată și nu propagandă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și al mărilor ce scaldă Florile Bosforului este și primul nostru poet al mării, căreia îi cîntă inspirat metamorfozele, loc în care sînt cununate extazul și moartea. Conrad, capodopera bolintineană, adună totalitatea temelor care l-au preocupat pe poet: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast, în care mitologicul și politicul se succed într-o retorică destul de bine articulată. Însă, înainte de orice, Bolintineanu este, aici, într-
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
tradusă mai aproape de ce ne interesează: "Urîtul - Nimic nu este mai insuportabil pentru om decît să aibă parte de o liniște absolută, fără pasiuni, fără treburi, fără petrecere, fără preocupare. Atunci își simte el neantul, părăsirea, ne-ajutorarea, dependența, neputința, nimicnicia. Din adîncul sufletului vor răsări pe loc urîtul, melancolia, tristețea, durerea, ciuda, disperarea". (Pascal, Cugetări. Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru Badea. Prefață: Romul Munteanu). Este comentată pe larg cromatica bacoviană, cu ale sale tonuri de violet, alb
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se pună în slujba unor țeluri ce țin exclusiv de viața cotidiană, tăgăduind importanța ideilor. Oricum, o credință trebuie să fie prezentă. Altfel, chiar și succesele politice aparent cele mai mari vor sta cu adevărat - lucru perfect îndreptățit - sub blestemul nimicniciei creației". În temeiul acestui adevăr sociologul consideră necesar de a discuta "ethosul" politicii privite ca o "cauză". Și atenționează: etica poate juca un rol extrem de funest din punct de vedere moral! Pentru a se face înțeles apelează la cîteva exemple
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de Ordinul Templieriulor. După exemplul acestui ordin se organizează apoi Ordinal Ospitalierilor sau al Ioaniților “. Ordinul Templierilor s-a vrut de la început, cel puțin în teorie, o organizație bazată pe un nivel spiritual ridicat, dar, ca și în alte cazuri, nimicnicia omului a avut pînă la urmă ultimul cuvînt. Tot lăcomia și setea de avere au fost pînă la urmă pe primul plan. Istoria ne spune că au fost 8 cruciade și toate au urmărit în realitate un scop de jaf
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
Dialogul lui Monos cu Una" [The Colloquy of Monos and Una], altminteri aproape total atrofiat în timpul vieții terestre, poate să dezvăluie Omului, treptat, identitatea propriei ființei cu cea a cosmosului divin. Prin aneantizare fizică a personajelor sale, Poe dizolva, figurativ, nimicnicia lumii materiale, tocmai, pentru a înlesni, astfel, aproximări imaginative ale Absolutului. Conștiința, așa cum o știm în condiția noastră divizată, și materia dispar. Numai că moartea eului individual înseamnă, de fapt, renașterea eului divin. În loc să piară, eul se exalta pe masura ce personalitățile
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
se va putea feri și de cursele vrăjmașului, nu va mușca din nada întinsă și astfel nu va putea ajunge sub puterea celui ce îi întinde capcana. Sf. Ioan Gură de Aur ne spune că Mântuitorul ne face să vedem nimicnicia noastră, ne smerește mândria, ne învață să nu dăm înapoi din fața supărărilor și a necazurilor, dar nici să mergem de bunăvoie în întâmpinarea lor. „Dacă vom face așa, biruința ne va fi încă și mai frumosă, iar diavolul își va
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
existe tocmai datorită disparității lor, în virtutea faptului că sunt "fragmente". Când un "Zacharias" leagă "fărâmele" între ele prin puterea unei viziuni, a unei "vedenii", se declanșează apocalipsa: mișcarea freatică a istoriei..."387. Puterea extraordinară a personajului se camuflează în această nimicnicie. Eliade ni-l decriptează pe Fărâmă ca fiind "puer - senex: copil și bătrân în același timp. Puer-senex și Puer-aeternus: veșnic renăscând, veșnicul "renăscut"... el este memoria"388, o memorie a originii ascunsă în mit, la rândul său ascuns în povestire
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Astrul nomad, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 130), " Un anotimp al rătăcirii, când ființarea/ întoarce spatele adevărului Ființei/ și se abandonează ne-lumii, lipsei de temei" (Apoteoza răului, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 181). 61 Abia în "devenirea întru nimicnicie" (Apoteoza răului, în op. cit., p. 187), sufletul se poate reînnoi în lumina Imaginii, căci doar în străfundul cel mai adânc el este cu adevărat nimicul, stare ce face cu putință "înfrăgezirea sufletului aidoma pământului nou-născut al deltelor" (Aproapele meu, Heraclit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vinde pământul Însemna cândva (dar eu cred că și acum) un act de abdicare psihică, de renunțare, un Început de descompunere. Despărțirea de pământul moștenit de la bunicul meu m-a marcat profund, nu ezit să-l numesc un act de nimicnicie. Dimpotrivă, a cumpăra Însemna creștere, dezvoltare personală, afirmare socială. Am ascultat În urmă cu câteva zile, la Radio Iași, o discuție cu un bătrân locuitor al unui sat de pe lângă oraș. Reclama faptul că nu mai reușește să intre În posesia
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
așa destul de obscure, încât adevărul prezentat cititorului de către oamenii „de bine” nu este cu nimic superior minciunii oferite aceluiași cititor de către oamenii „nu-tocmai-de-bine”. Cred că Paul Valery era cel care credea că „Dumnezeu a creat totul din nimic, dar această nimicnicie se vede...”. Rămâne uluitor pentru mine eroismul de care sunt în stare atâția dintre noi de a se da în stambă. D.C-E.: Îmi puteți da niște exemple? D.T.: Deși îmi place să repet vorba lui G. Călinescu („Exemplele
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
poate am greșit undeva semn de oracol/ Că umbră s-a răzvrătit În mulțimea de amănunte sonore”. În mare parte, puțină ,,sama de cuvinte” ce alcătuiește Începutul unui destin literar Întrerupt este Înțesata de simțământul degradării umane, de căderea În nimicnicie, astfel Încât ,,a gandi” Înseamnă ,,o clipă de moarte necesară” (,,Ochiul indiscret al filosofului/ Iată o clipă de moarte necesară”). Piere trupul, dar nu piere spiritul, mai mult rodul spiritului: atât cât este el rămâne - și după cum am mai zis, el
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]