5,414 matches
-
de afecțiune. * Tot drumul până acasă, Alex întoarse pe toate fețele fiecare vorbă rostită sentențios de către Jan și-și spuse în sinea sa: Mâine dimineață voi porni la drum hotărât, așa cum i-am promis prietenului meu! Noaptea visă numai livezi ninse de flori, pajiști cu iarbă ca niște pânzeturi de catifea, de un colorit fără egal, un fel de verde veronez, păsări măiastre ce concertau având în repertoriu simfonii nemaiștiute. Peste toate acestea se prefira lumina unui soare binevoitor ce prevestea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de la Brașov? Repede așez cartea la locul ei și mă reîntorc în separeul întâlnirilor noastre, cel cu mescioara și cu mașina de scris. În două minute ajunge și Iozefina rabatând la intrare o umbrelă cu care venise ca să nu-i ningă coafura. Urmează o îmbrățișare nesemnificativă apoi, la insistența mea, un sărut formal. Se aude din nou ușa de la intrare și vocea cântată a lui Roji: Ce fac porumbeii mamii? Bineeee! - răspundem amândoi în cor. Mă bucur. Vedeți că eu plec
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a prelungi la infinit ceea ce este”. Cam așa spunea cineva. Cine anume o spunea și unde, în ce text, nu-mi aduc aminte. Apoi greață - termită în sucul propriu. Dureri de cap. Prima vacanță de primăvară redusă la o săptămână. Ninge peste florile acestei primăveri, în ajun de Florii, peste tot ce e mai pur. Fluștura ninsorii abundente acoperă orice perspectivă de a vedea primăvara zburdând pe dealuri și prin pădurile de-abia trezite din somn. Fulgii spulberați de vânt, îmi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
numai cu ochii Iozefinei. De câte ori n-o fi trecut și ea pe aici? Oare cu ce zâmbet? Pleacă tocmai acum când ar fi avut multe de povestit. Dacă aș fi știut măcar că Iozefina rămăsese orfană de mamă la șapte ani... Ninge peste sicriul purtat de patru bărbați, transfigurați și ei. Închis pentru totdeauna. Încerc totuși vinovăția de a nu-i fi mărturisit Iozefinei, suficient iubirea. Parcă niciodată n-am avut totuși curajul să o privesc în ochi și să-i declar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
totuși cineva la geam. Așteptăm. Se face târziu. Se simte în jur sfârâit de lumânări și miros puternic de brad. Ceva amintind de mirosul copilăriei. Se aude înfundat un colind. Casetele cu colindele Corului Madrigal se vând pe sub mână. Nu ninge, dar Crăciunul e foarte aproape. “Într-una din zile, când tocmai te grăbeai pentru că acasă, ai tăi te așteptau să mergeți la scos cartofi în satul învecinat, unde aveați o grădină intravilan, chiar de sărbătoarea națională, 23 August, și când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Pâcu să spună o vorbă de duh? Eu...eu cum să-i fac să fie altfel? Mai vioi. Mai veseli. Mai vorbăreți... Nu știu cum se face, da’ de ieri de când ne-am despărțit de moș Dumitru și de Pâcu parcă le ninge și le plouă... Nici pe drum - așa ei între ei - nu și găsesc de vorbă, cum se întâmpla până ieri. Și apoi ce-i în inima mea...” Cărăușii au mâncat, dar în silă parcă. Doar că le era foame. Altfel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
unde crezi tu? La încărcat, băiete!” Și uite așa aproape fără să-mi dau seama - ca un lunatec - am înjugat și iată-ne la drum încărcați ca întotdeauna! Și bine ați făcut, pentru că așa singuri parcă ne ploua și ne ningea - a intervenit Hliboceanu. Să știi, că treaba rămâne însă așa cum am hotărât-o ultima oară. Noi doi vrem să fim doar doi cărăuși, ca și ceilalți. Tu și cu Mitruță trebuie să aveți grijă ca toate treburile să fie la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu ne-ai spus tu că ți s-o întâmplat ba asta ba ceea?... Cine nu crede, să nu asculte. Bun cuvânt? - a întâmpinat Pâcu vorbele lui moș Dumitru. De data asta, te iert, Pâcule, dar altă dată... Atunci ascultați... Ningea de vreo cinci zile... Ningea răzbit. Nu adia nici un fir de vânt. Fumurile din hornuri nu și mai găseau cale spre cer, ci se amestecau cu ninsoarea, devenind una. Pe ulițele satului... țipenie. Totul era acoperit de neaua pufoasă ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că ți s-o întâmplat ba asta ba ceea?... Cine nu crede, să nu asculte. Bun cuvânt? - a întâmpinat Pâcu vorbele lui moș Dumitru. De data asta, te iert, Pâcule, dar altă dată... Atunci ascultați... Ningea de vreo cinci zile... Ningea răzbit. Nu adia nici un fir de vânt. Fumurile din hornuri nu și mai găseau cale spre cer, ci se amestecau cu ninsoarea, devenind una. Pe ulițele satului... țipenie. Totul era acoperit de neaua pufoasă ce se așeza cuminte. Am ieșit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pornit un cântec de cocoș... Acela era cocoșul lui moș Dumitru - a îndrăznit Mitruță Ogaș - stârnind râsul. Nu cred că era al lui Dumitru, pentru că mie mi s-o părut că cântă fără motiv. De ce ar cânta cocoșul, când afară ninge de atâta vreme, fără semne de oprire... Așa că m-am liniștit, dar în acest timp am auzit o bătaie de copită în podeaua grajdului... Surul cerea de mâncare sau apă. Eu cred că Surul cela era câinele. Numai că potaia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de friguri... Șirul fulgilor care cădeau de sus a început să se adune în valuri și s-o ia pieziș... Totul a pornit să se zvârcolească, și ninsoare și copaci... În câteva clipe, nu-mi mai dădeam seama dacă mai ninge ori omătul căzut a început să zboare negăsindu-și locul... Totul părea un vârtej nesfârșit... Căciula de omăt de pe acoperișul casei își schimba înfățișarea mereu. În jur, fața nămeților nu rămânea aceeași nici o clipă... Ici apărea o spinare ascuțită ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un troian până la gât. Priveam în jur rotind doar scăfârlia...Omătul din jur zbura în toate pățile. Lumina soarelui, umbrită din când în când de valurile de omăt viscolit, îmi cădea drept în ochi, orbindu-mă...” Înseamnă că nu mai ninge” - am gândit eu, luptând să ies din troianul care creștea în jurul meu...Până la urmă, am reușit să mă prind de cel mai apropiat dereg și să salt pe prispă. Am privit în jur și am băgat de seamă că în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te-oi pofti la mine, ca să mai stăm la un pahar de vorbă... Așa, ca două catane bătrâne... Nu-i nevoie să-ți răcești gura de două ori, Pâcule, că în seara asta îți calc pragul negreșit... * De două zile ningea liniștit. Drumul s-a făcut de sanie. În zori de zi, cărăușii trăgeau săniile la încărcat. Astăzi drumul o să meargă ca uns. Ia te uită ce omăt s-o așezat! Parcă-i pus cu lopata! - a apreciat Mitruță. Binele ista
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fă-te-ncoa’! - a strigat Hliboceanu. După puțină vreme, s-a arătat Costache, cu o privire cam speriată: Da’ ce v-o apucat, dragilor, să porniți la drum pe o vreme câinească ca asta? Păi în zori, când am plecat, ningea liniștit. Abia acum s-o zburlit vremea. Da’ nu mai avem ce face decât să mergem mai departe. Așa că diseară ne ai musafiri. Ai grijă să pregătești toate după cuviință. Fiți pe pace. Totul are să fie ca la carte! Nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
auzit glasul lui Cotman: Mitruță, băiete! Mai lasă-mă și pe mine să conduc convoiul, că sunt deșcă bătrână și cunosc drumul ca în palmă și m-oi descurca eu! Apoi așa oi face, că se cam îngroașă gluma. De nins o cam uitat Dumnezeu măsura. Iar cât despre vânt, o scăpat Belzebut din cușcă și uite ce face! - s-a arătat de acord Mitruță. Noul conducător al convoiului se dovedea mai iscusit... Ocolea cu mai multă dibăcie troienele cele mari
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să ajungem acasă și o iau prin pădure până pe Măgură... Când m-o vedea Dochița!... Trebuie să mă gândesc bine ce să-i spun și ce nu... Știi cum sunt femeile... Pe când au ajuns la Fântâna cu răchiți, nu mai ningea și vântoasa parcă se mai liniștise. Uite că Dumnezeu s-o gândit să ne mai lase să răsuflăm măcar acum când am ajuns acasă - a constatat Cotman. Știi la ce nu ne-am gândit, Ioane? La ce? Că ar tebui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
asta? Numai că cineva din oamenii lui Aizic era în legătură cu ei. Și pe urmă au băgat de seamă că împărțeala banilor se făcea la Crâșma din drum” - gândea Cotman... Când a ajuns acasă, vântul nu mai sufla deloc, iar de nins nici pomeneală. „Uite cum toate îs pe de-a-ndoaselea. Când suntem la drum cu încărcătură, potopul îi pe noi, iar când ajungem acasă se face vreme bună... Acum abia mi-a fi mai ușor să trec pădurea până acasă la Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un măr albastru de Dominica. În timp ce amândoi salivam cu spor, așteptând ca programul culinar să livreze senzațiile gustative corespunzătoare, am Început să sporovăim despre vreme. La Mya, În San José, erau 108 grade Fahrenheit, la mine, - 18 grade Celsius și ningea viscolit. Ea purta o superbă rochie de seară, care-i lăsa brațele și spatele goale, eu, răcit mort fiind, Înghesuisem câteva helănci pe sub smoching. Dar n-a fost să fie! O pană de curent ne-a retezat brutal romanța, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de ales. Intrasem În joc, Îmi luasem față de Pablo anumite angajamente, firește, cu condiția să facă dovada că pretențiile sale au cît de cît un suport În realitate. Nu știam cît va trebui să aștept. Era frig și Începuse să ningă. Între timp, protestatarii Își terminaseră treaba, cei mai mulți plecaseră, iar dintre cei rămași, cîțiva se certau În jurul unei cutii de carton căreia Îi dăduseră foc; erau nemulțumiți fiindcă primiseră prea puțini bani. Printre cei care așteptau să intre În clădirea Parlamentului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o cumpăr și eu, promise. CÎnd Pablo s-a Întors, Dora cea cu ochii apoși plecase de mult. Urcasem În mașină și mai porneam uneori motorul, ca să mă Încălzesc, iar de la o vreme ațipisem. Cred că am și visat ceva. Ninsese - parbrizul, luneta și geamurile laterale erau acoperite cu zăpadă - Încît În primele clipe după ce am deschis ochii, am crezut că orbisem, vedeam doar o beznă albă. Despre Întîlnirea lui cu deputatul a bălmăjit ceva foarte sumar, În sensul că totul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Însă n-a purtat nimic pe picior. Bucătăria miroase nasol. E o mortăciune acolo. Deschid ușa din spate. E frig, iar eu am numai chiloții cu picior pe mine și halatul care e descheiat, dar e bine să vezi cum ninge iarăși. Ca În White Christmas cu Bing Crosby și Danny Kaye, cînd deschid ușile de la curtea interioară a hanului Generalului din Vermont, iar zăpada cade abundent, iar ei Încep să cînte și urmează genericul de final. Mai beau cu Înghițituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Cu cât se apropia mai mult de oraș, cu atât se aglomera mai mult și aerul devenea irespirabil. După amiaza, făceam cale Întoarsă cu același autobuz.. În cei patru ani de liceu, nu s-a Întâmplat niciodată, nici măcar iarna, când ningea viscolit, ca, această huidumă străveche făcută parcă anume să te lase definitiv undeva pe drum, dându-și duhul, să rămână În pană. Dimpotrivă, ca un câine credincios, de două ori pe zi ducea și aducea oameni cale de aproape 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mănâncă-l o să-ți facă bine,,. Antoniu mulțumește, și ia mărul din mâna bătrânei, și-l vâră Într-un buzunar al scurtei de iarnă, ponosite. O privește pe bătrână, cum coboară treaptă cu treaptă, nesigură de picioarele bolnave. Nu mai ninge. Mașinile claxonează incontinuu din cauza ambuteiajelor și oamenii sunt nervoși și preocupați să iasă cât mai repede din vacarmul ăsta infernal. Antoniu se apropie de chioșc și, de data asta nu mai Împrumută ziarul, ci Îl cumpără numărând bănuț cu bănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-o zi, să mă simt În al nouălea cer, fiindcă cerșesc. Ar fi imoral.,, Zile și nopți, nopți și zile, mi-am scris viața cu sânge și noroi, am făcut din ea o Încăpere fără acoperiș, În care plouă, ninge sau bate vântul, mutând-o din loc ca pe o jucărie. Se aude cântecul unei mierle. De unde mierlă În ghetoul ăsta infect? Mierla e o pasăre gingașă, nu se potrivește cu mizeria din jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
neamul Lynch-Gibbon, dă impresia de mironosiță, de fapt nu e nici pe departe o inocentă și trăiește, sunt aproape convins, în apartamentul ei cam misterios din Chelsea, unde nu mă invită decât rareori, într-o permanentă aventură amoroasă. La Oxford ningea tare și probabil că ningea de ceva vreme căci se așternuse un strat destul de gros de zăpadă pufoasă, lucru pe care l-am constatat când am coborât din tren și am început să-mi caut din priviri sora. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]