905 matches
-
zăpada ce-mi troienea așteptările, Doamne, în Ajun de Crăciun, aștept Colindul! Muguri de iarnă Mi-am spus: să vorbesc cu mine, să mă dojenesc, să mă supăr, iarna trece pe lângă mine ca o nălucă, n-am făcut semn în noianul de frunze, ninge-n sufletul gol, ninge-n Decembrie! Nicio urmă nu s-ar observa pe strada pustie, nicio amintire n-ar înflori pe zăpada sticloasă, m-am resemnat cu lacrima nopții, duium de crizanteme aleargă spre Octombrie. “Nu mă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din mână în mână, de la buze la alte buze, iar cel care o golea era mândru să cheme paharnicul pentru a i-o umple iarăși ochi. Dinaintea convivilor se înghesuiau sumedenie de mâncăruri, migdale, semințe de pin și nuci, un noian de fructe uscate și de fructe proaspete, anghinare și bob, dulcețuri și cofeturi, neștiindu-se prea bine dacă acestea toate se aflau acolo pentru a potoli foamea sau pentru a ațâța setea. Am aflat mai târziu, cu prilejul îndelungatei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-aducă și lampa - Te uită, zăpada-i cât gardul, Și-a prins promoroacă și clampa. Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi și nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citește nainte. Negru Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de negru; Carbonizat, amorul fumega - Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru... Nevroză Afară ninge
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și clampa. Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi și nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citește nainte. Negru Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de negru; Carbonizat, amorul fumega - Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru... Nevroză Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, - Și târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
azi acasă... Potop e-napoi și nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citește nainte. Negru Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de negru; Carbonizat, amorul fumega - Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru... Nevroză Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, - Și târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita cîntă-un marș funebru, Iar eu nedumerit mă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
citește nainte. Negru Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de negru; Carbonizat, amorul fumega - Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru... Nevroză Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, - Și târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita cîntă-un marș funebru, Iar eu nedumerit mă mir: De ce să cînte-un marș funebru... Și ninge ca-ntr-un cimitir. Ea plânge
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
așa. În adevăr Și înnoptate zângăniri, Apoi va avea loc un bal, Sau o serbare de spiritism, Atâtea sunt de făcut... Când tu apari numai ca amintire. Cum ninge repede, repede! Umbra Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... Se întindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era. - Poți să te culci, e ora și noaptea-ntîrziată, Vei scrie, altă dată, orice, și tot nimic. O umbră ești
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
averi orașu-i plin, Și ninge în orașul mare!... Plumb de iarnă Și iar... aceeași oră de dimineață... Pe toate mocnind același secret; Un frig violet, și fața e creață - - O, cum omul a devenit concret... Lungi plictiseli în turnurile sumbre... Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu; - Vei merita o lampă-n mohorâte umbre Și corbii azvârliți de-al nopților pustiu. În noaptea viforoasă de vei putea învinge O tristă-ngăduire, sau un humor secret - Vor auzi în turnuri, se vor uita
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în neștire pe Bulevard, intrând în prăvălii, bând în crâșme, așteptând în stații venirea autobuzelor sau troleibuzelor. Omul este făcut să trăiască, nu să scrie. Arta nu are nimic de-a face cu omul acesta, cu frunza aceasta, una din noianul împrăștiat de furia vântului, dusă alandala, în plutire de viață. Arta îl preia doar și-l duce în lumea fără de contururi, fără de umbre, fără de seve și fără de magmă. Dintr-un nimic creatorul zămislește un alt nimic, care pare că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pare adevărat, care pare că liniștește și alină. Viața doar se trăiește. O știu abia acum, când îi văd capătul, când coborând pe acest Bulevard văd cât de puțin înseamnă mulții ani trecuți, cât de neînsemnat este zbuciumul lor, cu noianul iluziilor, patimilor, tristeților, dorințelor și chinurilor încercate. Mai nimic... Intrând în „Spicul“, azi am găsit prăvălia transformată. Are ceva din atmosfera unei crame, cu lumini portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bumbăcise pe unul de-al lor. Acum întrebarea era cât de dur urma să-l admonesteze „Spune-mi Mal” pentru stricăciunile pe care le provocase. Doar era și el fost polițist în LAPD. În bar trebui să facă față unui noian de întrebări. Reintră în pielea lui Ted Krugman și nu mai avu vreme să se gândească la repercursiuni. Norm Kostenz îi făcu o fotografie, pentru a dovedi că asupra lui avusese loc o agresiune, apoi îl lăudă zdravăn pentru fermitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un pardesiu gris și cu un canotier pus cam pe ceafă, probabil respins de părul ei rebel. Mini o vedea întîia oară în București. încet, deschise în minte și suflet porțile Cetăței ca să o lase să intre, ca să o încorporeze noianului de oameni pe care trebuia să-i primească, să-i iubească pe toți, pentru că iubea Cetatea vie. Inima îi bătea greu ca și cum mânuise, în adevăr, lanțul și cheia uriașă a citadelei sacre. - Dar ziceai?. - Ce vrei! Să rămâie în spital
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sufletul meu veșnic covârșit De dorul de-a cuprinde nemurirea Și liniștea din cerul nesfârșit. Am rătăcit pe căi întortocheate, Prin întuneric, vifor înfruntând, Spaime, dureri cu mine-mperecheate, Vise deșarte-n gându-mi sângerând. M-am afundat în mlaștina tristeții, Noian de pătimiri m-a-ngenuncheat, Târându-mă prin negurile vieții... Nu Te-am zărit că pururi m-ai vegheat. Când m-am trezit din adâncimi de noapte, Simțindu-Te întreg, strălucitor, M-au năpădit ale iubirii-Ți șoapte Pe mine: orb, surd
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
soarelui, note de călătorie în China, 74 1955, București, Poarta furtunilor, povestiri, 1955, București, Inimi fierbinți, proză, 1956, București etc. MAMA I Aflat‐am pânʹși clipa și încotro a mers S‐ a risipit odată cu seara‐n univers, și trece prin noiane de sfere aurii Ca raza lunii peste rotundele tipsii. și râul nostru are adânc mai diafan, și pare mai albastru văzduhul udeștean, De când, în ziua plină de miei și porumbei, Au picurat într‐însul, albaștri, ochii ei. Când vântul calm
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
PORTRET E‐naltă și -n mersu-i Ușor se - nmlădie Ca zarea de lozii Când vântul o‐ mbie. Seninul din șoaptă‐i Stă mintea să‐ți fure Ca zvonul de șipot Sub bolți de pădure. și‐ n ochi i se‐aprinde Noian de‐nțelesuri Ca vraja ce‐așterne Amurgul pe șesuri. LUI G. URSU Avar o viață‐ntreagă ‐ am adunat Cu griji pe care nu ți le pot spune, Comori cum încă nici un împărat De când e lumea, n‐a știut s‐adune
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu mine urându-mi succes în această dificilă misiune. Mi-am scos oamenii din poziția abia consolidată, i-am adus discret pe baza de atac, stabilind fiecărei grupe direcția și obiectivul, apoi am așteptat ora declanșării, fiecare din noi cu noianul lui de gânduri, ca oameni care ne aflam în acest moment crucial și extrem de tensionat. M-am bucurat sincer că Mihai, umbra mea, era plecat în afara zonei de atac, m-am gândit și la faptul că cei șase copii ai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu ai fi la prima călătorie spre Pământ și speram să aflu câte ceva de la tine căci pe Sagius II nimeni nu știe nimic. Până și Baza Centrală de Date a Federației nu are decât câteva informații nesemnificative cu privire la ea. Un noian de gânduri și întrebări se abătu asupra căpitanului odată cu ultimele cuvinte ale lui Angir. Accesul în Baza Centrală de Date nu putea fi făcut de oricine. Cum a ajuns puștiul acolo? Ce fel de informații căuta? Cu câteva momente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
făcut decât “s-o luăm pe scurtătură”, cum se spune. Călcam alături de călugăr. Îi simțeam slăbiciunile trupești după cum răsufla, ofta sau se sprijinea în toiag... Aș fi vrut să-i fiu de folos cumva, dar cum, când el își poartă noianul neputințelor sale ca pe un stindard?! Probabil că vede și simte pornirile mele interioare spre a-i fi de folos în vreun fel, dar nu vrea să-mi dea nici o șansă de a participa la suferințele lui. Când am ajuns
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri cuminți?” Așteptam un răspuns, da’ de unde? Năvala pare că se întețește. Dar, din tot noianul de gânduri, unul este mai îndrăzneț și mai insistent. Îl las să vină în față și aștept cu răbdare să-mi spună care-i baiul...După ce își drege glasul, ipochimenul începe să vorbească: „Da’ bine, omule! Îți uiți așa repede
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
proaspeți și îi trimite pe „insula poeților”. Acolo aerul e veșnic rarefiat... Coșciugurile miros a flori de lavandă, iar cimitirele scriu slove de iubire... Aici a rămas doar lumina de veghe, lumina mea, în care îmi sprijin coatele ascuțite în noianul gândurilor mele, cu care dacă vreau mă prăvălesc în „insula poeților” ca într-un carusel al vieții și al morții. În țipătul surd al cobzei Ridic ochii spre cer. Luna încă își macină aceeași pulberea de aur peste zarea înnegurată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un exemplu și mai și din trecutul lor. în afara întâlnirilor DA, marțea și vinerea mergeam și la niște ședințe de psihoterapie cu un consilier specializat pe dependențe. încetul cu încetul, peisajul meu interior s-a modificat. M-am eliberat din noianul de idei preconcepute despre propria mea persoană. Era ca și cum m-aș fi lepădat de niște legături de sârmă ghimpată. Ce zi minunată a fost aceea în care am înțeles că nu trebuia să mă consider o proastă doar pentru că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Judy, că așa sunt bărbații și că singurele relații încărcate de sens sunt cele dintre femei, fiindcă femeile nu trebuie să-și dovedească virilitatea printr-un act de violență extrasexuală fățișă, nu-i așa? între timp, Eva se pierdu în noianul de vorbe pe care nu le înțelegea, dar care sunau impozant, iar cele două femei mai făcură o ședință de papiloterapie. Uite încă un lucru despre care nu știa ce să mai creadă. Papiloterapia. Sally îi zisese că era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de orizont, să vezi peisajul. N-ai să zărești nimic altceva decât un chiolhan al firelor de papură. Sally se cățără pe acoperișul cabinei și se uită spre orizont. Orizontul era la zece metri de ei și consta dintr-un noian de trestie și păpuriș. — Uite, acolo e ceva care seamănă cu turla unei biserici, zise ea. Gaskell se cățără și el alături de Sally. — E o turlă de biserică. Și ce-i cu asta? Păi dacă facem semne cu o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
răspântie frână brusc și-o întrebă pe Cristina pe unde s-o ia. Nu mai găsea drumul. La semnul țârcovnicului, doi cerșetori intrară în alai - să nu fie ceremonia prea sărăcăcioasă. În următoarea răspântie se opriră iarăși, complet pierduți prin noianul de cruci. Cristina sugeră o cărare buruienoasă; preotul se lansă cu disperare în direcția indicată. Acum mormăia veșnica pomenire cu parfum de Ionel, Ionelule, nu mai bea băiatule. După vreo douăzeci de metri prin scheletele de brusture și ștevie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Beți cu toții, o înghițitură! aude Poetul și își apropie și el buzele de clătinarea domoală a lichidului mirific care umple Cupa, simțind cum se contopește, trup și spirit, cu speranța și cu durerea liniștită a ofrandei, peste legănarea amețitoare a noianului poveștilor magice și cumplite, de demult. Vin roșu de cel mai bun, de colea, de la popa, din sacristie! plescăie Vierme. Abluțiunea și Euharistia. Botezul și Împărtășania... Păi, de-acum, suntem ca și împărtășiți! îi pică fisa Fratelui. Dar când se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]